In Memoriam Regele Mihai

Publicat de Nicolae Tomescu, 5 decembrie 2021, 09:45

Feature realizat de Nicolae Tomescu / 5 decembrie 2017 /

(…)

Când balanța războiului s-a întors și forțele sovietice au pătruns pe teritoriul României, Regele Mihai a decis să salveze ce se mai putea salva și a înfăptuit lovitura de stat de la 23 august 1944: arestarea lui Antonescu și restaurarea Constituției din 1923. Uniunea Sovietică a tergiversat semnarea unui armistițiu în septembrie 1944, până a ocupat întreaga noastră țară, începând procesul de impunere a sistemului său politic asupra noului satelit. Lipsit de sprijinul Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, cu situația Transilvaniei ca mijloc de șantaj al rușilor, regele a fost obligat, în februarie 1945, să îl demită pe prim-ministrul anticomunist Nicolae Rădescu și să-l numească pe Petru Groza la guvernare (ultimul s-a dovedit un instrument docil în mâinile comuniștilor). În semn de protest față de abuzurile noului guvern, regele a intrat în așa-numita „grevă regală”…

Regele Mihai în fața presei internaționale, pe timpul grevei regale, la 21 august 1945

În cele din urmă, situația a fost rezolvată în ianuarie 1946, când au fost cooptați în guvern câte un ministru de la PNȚ și PNL, ceea ce a dus la reunoașterea formală a guvernului de către Statele Unite ale Americii și Marea Britanie. În ciuda efortului Regelui de a menține un climat democratic, în următorii ani a continuat comunizarea țării…

istoricul Gheorghe Onișoru

După decenii întregi în care istoria a trebuit să se strecoare, ca disciplină, printre nenumărate clişee ideologice, să navigheze printre adevăruri camuflate, desfigurate sau ocolite, să accepte o îndelungată asceză, care risca să producă standardizarea ireparabilă a discursului istoric, Neagu Djuvara a readus la rampă istoria vie, istoria ca istorisire (să nu uităm mărturisirea), istoria colocvială, prietenoasă, seducătoare, liberă de ştaif catedratic şi de exigenţe conjuncturale…

Dialog Nicolae Tomescu-Neagu Djuvara /Odihnească-se-n Pace (redifuzare)

În ianuarie 1948, Regele a plecat în exil, unde a încercat să pledeze cauza țării sale, însă s-a izbit de un zid al obtuzității.

În iulie şi apoi în octombrie 1990, Regele Mihai l-a primit pe scriitorul Mircea Ciobanu, la Versoix. Răspunsurile Suveranului, combinate cu preţioasele documente din arhiva sa personală, au configurat o lucrare de referinţă, peisajul dinamic al schimbului de vorbe pe cale orală. Să fi însemnat Convorbiri cu Mihai I al României doar o „carte biografică despre viaţa unui om fără biografie proprie? ” Sau depăşirea stilului tradiţional al naraţiunii, prin tentativa (înţeleaptă) de dinamitare a structurii compoziţionale, prin contrastele acumulate cu dezinvoltură? L-am „atacat frontal” pe Mircea Ciobanu într-o zi de mai a anului 1994. Pentru a mă lămuri. Poate, pentru a-i lămuri şi pe alţii. Lipsit de complezenţă, scriitorul s-a concentrat asupra unor teme nevralgice, refuzând să discute despre el însuşi…

Mircea Ciobanu (Odihnească-se-n Pace)

Ceea ce a făcut Regele Mihai, după 1989, a avut un efect terapeutic, purificator: a curăţat, fie și cu mari dureri, plămânii neoxigenaţi ai publicurilor autohtone şi a convertit normativitatea solemnă a istoriei de cabinet în poftă vitală de cunoaştere, în obiect al curiozităţii…

Alexandru Paleologu (Odihnească-se-n Pace)

A fost oprit de regimul Iliescu să se întoarcă în țară, cu excepția Paștelui din 1992, când a atras mulțimi entuziaste venite să-l vadă; doar sub președinția lui Emil Constantinescu, în 1997, și-a primit înapoi cetățenia română, i-au fost retrocedate și o parte din proprietăți.

Cu ocazia împlinirii vârstei de 90 de ani, la 25 octombrie 2011, Mihai a ținut un discurs în fața camerelor reunite ale Parlamentului României…

Discurs in Parlament (înregistrare-document)

În martie 2016 a fost anunțată îmbolnăvirea lui de cancer și retragerea din viața publică… Până pe 5 decembrie 2017, zi în care îl păstrăm pe Sfântul Sava, cu veneraţie, în calendarul Bisericii (Mihai, ultimul rege al românilor, a fost botezat în Ortodoxie, la fel ca și tatăl său)…

Destinul s-a încăpățânat să fie crud cu Regele Mihai; nu a reușit să rămână cât trebuia pentru a-și exercita, cu adevărat, prerogativele regale. A fost ultima mare personalitate românească de pe scena celui de-Al Doilea Razboi Mondial; deopotrivă iubit și criticat de poporul pe care a dorit să-l reprezinte, a învățat, de-a lungul vieții, lecția măririi și a decăderii, a faimei și a uitării, a trăit izolat (în exil), departe de țara sa, aproape jumătate de veac…

Nicolae Tomescu

redactor-șef Radio Iași