Torquato Tasso: „Marile dureri sunt tăcute…”
Publicat de Nicolae Tomescu, 25 aprilie 2021, 20:20
Torquato Tasso s-a născut la Sorrento (11 martie 1544), ca fiu al poetului Bernardo Tasso (de origine nobilă, aparţinând familiei Della Torre). A studiat, mai întâi, la Universitatea din Bologna, apoi, din 1560, Dreptul și Filozofia la Universitatea din Padova. În ultimul oraș amintit, scria prima sa operă, epopea cavalerească Rinaldo (1562). În 1565, intra în serviciul cardinalului Luigi d’Este, în Ferrara; în 1572, ocupa o funcţie înaltă la curtea ducelui Alfonso II din Ferrara, fratele cardinalului (familia d’Este era cunoscută ca mecenaţi ai artelor, susţinători – printre alţii – ai poeţilor Ludovico Ariosto și Matteo Maria Boiardo). În anul 1573, Tasso terminase poemul pastoral Aminta, o prezentare idealiztă în versuri a vieţii de curte…
În 1575, a terminat epopeea pe tema primei cruciade, La Gerusalemme liberata (editată în 1581). Opera, în care se amestecă episoade cavalerești cu fantezii romanești, reprezintă – sub forma unei legături între problemele religioase (de actualitate) ale Contrareformei și epopeile eroice clasice – un punct culminant al poeziei Renașterii…
„Prin hâda-i maiestate spaimei paznic,
I-i îndoită superbia oarbă:
Privirile îi sunt de foc năprasnic,
Comete stând otravă-n cozi să soarbă;
Pe pieptul lat, împăroșat și groaznic,
Lățoasă-i curge încâlcita barbă
Și gura lui, cât hăul, când și-o strânge
Îi picură scârbos și negru sânge.
Cum din rărunchii lui Gibel dau iama
Străfulgerări de foc, pucioasă-n fierberi,
La fel din gura lui țâșnește flama
Și fum otrăvitor în negre jerbe,
Pier urletele crâncenului cerber.”
În a doua jumătate a anului 1574, Torquato Tasso suferea de o boală febrilă neclară, după care, începând din 1575 a avut tulburări cu idei de persecuţie și acte de violenţă, ceea ce a impus internarea sa în ospiciul Sant’Anna din Ferrara. În timpul celor șapte ani petrecuţi acolo revedea și prelucra epopea Ierusalimul eliberat; a redactat, totodată, eseuri, dialoguri, poezii. La intervenţia Ducelui Alfonso de Mantua, era eliberat din ospiciu în luna iulie a anului 1586…
Tasso rămânea un timp în la Curtea ducală din Mantua și încheia acolo tragedia în versuri Il re Torrismondo (1587). Părăsind Mantua, timp de câţiva ani a peregrinat prin diverse orașe ale Italiei, timp în care a încercat să modifice structura iniţială a operei sale majore; a doua ediţie, inferioară celei originale, apărea, în 1593, la Roma, cu titlul La Gerusalemme conquistata (Ierusalimul cucerit), și fusese dedicată cardinalului Cinzio Aldobrandini…
Deși renumele lui Torquato Tasso se întemeiază, în primul rând, pe poemele sale epice și dramatice, nu pot fi ignorate creaţiile în alt domeniu. Cele peste 1.700 de poezii (sonete, madrigale, Canzone, balade) apar în volumele Rime (1581-1582), Rime et prosa (1583), Rime spirituali (1597). Din creaţiile sale în proză sunt de menţionat Dialoghi (1581), pe teme literare și filozofice, și Discorsi dell’arte poetica e in particolare sopra il poema eroica (Studiu asupra artei poetice și în special asupra poemului eroic), 1587…
În Roma, Papa Clement VIII a iniţiat ceremonia încoronării lui Torquato Tasso cu cununa de lauri a poeţilor; cu puţin timp înaintea festivităţii care trebuia să aibă loc la Campidoglio (Capitoliu) în Roma, poetul a plecat în veșnicie (din 25 aprilie 1595). În secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, Tasso este prezentat de diverși literaţi ca figură simbolică a tragediei geniului neînţeles. A exercitat o influenţă, de netăgăduit, asupra creaţiei lui Lord Byron, Goldoni, Goethe; ultimul a scris drama cu titlul Torquato Tasso (1790), pe tema vieţii artistului…
În România, Alexandru Balaci a publicat un studiu, documentat, despre marele poet italian…
