Sfântul Nicolae (articol Multimedia)

Publicat de Nicolae Tomescu, 5 decembrie 2021, 19:35

Potrivit tradiţiei, Sfântul Nicolae s-a născut în secolul al III-lea d. Cr. (15 martie 270), în provincia Lichia, orașul Patara (Turcia).

Părinţii au fost oameni înstăriţi, deopotrivă credincioşi. Şi-au dorit, din toată inima, un copil. Şi Dumnezeu le-a dăruit singura odraslă, un om înţelept, milos, curajos.

A învăţat viaţa duhovnicească de la unchiul său, Nicolae, episcopul Patarelor. Rămas orfan, Sfântul Nicolae şi-a împărţit averea moştenită fără să păstreze nimic. S-a gândit să-şi petreacă viaţa în tăcere şi singurătate, însă vestea lui Dumnezeu a fost alta: În mijlocul poporului să-ţi săvârşeşti nevoinţa ta, dacă voieşti să fii încununat de Mine. Înălţat Arhiepiscop al Mirelor Lichiei, sfântul s-a dovedit un bun păstor al turmei sale. Părintele bun şi înţelept care dăruieşte lumină şi har credincioşilor, ocrotitor al copiilor şi apărător al creștinismului ortodox[1], a fost aruncat în temniţă pe vremea persecuțiilor declanșate de Diocleţian; nu a pregetat să vorbească poporului despre Legea lui Dumnezeu, dar a fost eliberat după urcarea pe tron a lui Constantin cel Mare. Potrivit tradiţiei, Nicolae a fost unul dintre Sfinţii Părinţi participanţi la Sinodul de la Niceea.

A apărat dreptatea printre oameni şi a mântuit de la condamnare trei bărbaţi. Era considerat sfânt de popor chiar din timpul vieţii. Oamenii îl chemau având credinţa că necazurile lor vor fi mântuite.

După o viaţă aspră, dar plină de credinţă, a trecut la viaţă veşnică pe 6 decembrie 343; din anul 1087, moaştele sale sunt păstrate la o biserică din Bari, în sudul Italiei.

înregistrare: Nicolae Tomescu

În decembrie 2006, ecumenismul s-a încărcat prin noi valenţe; i-am învrednicit pe Bogdan Neculau, Pr. Iosif Dorcu, ing. Daniel Cojocaru să se deplaseze la Bari; nu mai era doar ecumenismul istoriei şi al actualităţii, cel al teologilor şi martirilor, cel al păcii şi recunoaşterii lui Cristos în cei din urmă, cel al poporului, al relicvelor, al devoţiunii, ci un ecumenism la 360 de grade care privea peste tot…

*

Pentru români, în general, copiii cuminţi primesc daruri, însă cei neascultători găsesc nuieluşe. În Rusia aproape toate bisericile au colţ de rugăciune închinat Sfântului Nicolae. În Scandinavia, cu mult timp în urmă, Odin, zeul suprem, le aducea daruri copiilor, iar celor din nordul Germaniei, Zeul Thor; ultimul conducea o caleaşcă trasă de două capre, Cruncher şi Cracker; tradiția sărbătoririi lui Moș Nicolae a apărut, deci, prin îmbinarea imaginii creștine a sfântului cu o figură păgână; acesta este văzut de germani ca un bătrân cu un sac în spate și o nuielușă în mână. Moș Crăciun nu mai are, în clipa de față, decât prea puțin de-a face cu spiritualitatea creștină. În Europa, în secolul al XII-lea, ziua Sfântului Nicolae a devenit ziua darurilor şi a activităţilor caritabile. Multe ţări şi-au păstrat propriile obiceiuri şi tradiţii de Sfântul Nicolae. Copiii tuturor ţărilor creştine au fost învăţaţi că în noaptea de 5 spre 6 decembrie Sfântul Nicolae vine cu daruri. La creştinii din Ghana, Moşul vine din junglă; o cămilă tânără îl ajută pe Moş în Siria. Sania trasă de reni este încărcată cu daruri pentru copiii din Danemarca, stelele dăruiesc cadouri copiilor din Polonia, iar în Ungaria, îngerii le aduc celor mici bomboane şi nuieluşe.. Atunci când pe teritoriul Statelor Unite ale Americii au început să se așeze imigranții din țările germanice și nordice, imaginea Sfântului Nicolae, Sinterklaas cum îl numeau olandezii, s-a schimbat treptat, transformându-l în Santa Claus…

*

Dacă ninge pe data de 6 decembrie, se spune că Moşul îşi scutură barba şi iarna poate să înceapă. Este ziua în care, prin credinţă, binele învinge răul; în popor a primit numele de  Sânicoară[2]. În popor se crede că de Sfântul Nicolae începe iarna, în adevăratul sens al cuvântului; dacă se întâmăplă să nu cadă fulgii de nea, înseamnă că Sfântul Nicolae a întinerit. Oamenii se gândesc deja la Ignat şi la Sărbătoarea Crăciunului. Pregătirile încep. Sfântul păzește Soarele care încearcă să se strecoare pe lângă el pentru a ajunge la tărâmurile de miazănoapte, pentru a lăsa lumea fără căldură și fără lumină. În unele zone ale României, în ziua de Sfântul Nicolae oamenii aduc în casă cregunțe de pomi fructiferi pe care le păstrează în apă, lângă icoane, ca să înflorească până de Anul Nou; dacă aceste crenguțe vor înflori până când anul ia sfârșit, cel care vine va fi unul foarte roditor și plin de satisfacții. În alte regiuni, fetele se adună în ajunul sărbătorii pentru cu scopul delicios de a face plăcinte, iar seara, la ora 9:00, flăcăii năvălesc peste ele și începe petrecerea. În mediul rural, de Sfântul Nicolae feciorii se organizează în cete, își aleg gazda a cărei casă devine epicentru al repetițiilor pentru colindele de Crăciun și de Anul Nou.

Anual, în noaptea de 5 spre 6 decembrie, copiii (mă refer la cei care mai cred sau care sunt lăsați/educați să creadă) lustruiesc ghetuțele sau cizmulițele; Moș Nicolae vine pe să le aducă daruri celor cuminți, cei neascultători primesc o nuielușă (menită să îi avertizeze, să le aducă aminte de ascultarea datorată părinților și bunicilor). Pentru Moș Nicolae pare îndestulător să se uite prin ferestre pentru a-și da seama dacă un copil a fost cuminte sau mai neastâmpărat. Grăbit să ajungă la copiii din întreaga lume, își face timp să asculte fiecare dorință. Pe lângă ghetuțele pe care copiii le pregătesc pentru venirea Moșului, trebuie scrisă, în ajun, o scrisoare în care să apară toate dorințele, dar se cuvine să pregătim și câțiva morcovi pentru caii moșului[3]. Mai mult, Sfântul Nicolae are mereu cu el o carte în care sunt trecute toate faptele copiilor (bune sau nefericite).

În conformitate cu tradițiile românești, Moș Nicolae apare pe un cal alb, făcându-se trimitere la prima zăpadă care cade la începutul iernii; îi ajută pe toti cei nevoiași, orfanii și văduvele, este stăpânul apelor, salvează corăbierii de la înec, protejează soldații pe timp de război[4]. În nopțile sfințite (sărbători), atunci când cerurile se deschid pentru muritori, se spune că, preț de o clipire, Sfântul Nicolae poate fi văzut stând în dreapta Domnului…

[1] Sfântul Nicolae era oglinda umanității prin toate faptele cele bune şi model credincioşilor, după cum zice Apostolul: „Cu cuvîntul, cu viaţa, cu dragostea, cu credinţa, cu duhul şi cu curăţia”. Era blând, fără de răutate şi smerit cu duhul, ferindu-se de îngîmfare. Hainele lui erau simple şi hrana pustnicească pe care o gusta totdeauna numai o dată pe zi şi aceea seara. Se îndeletnicea cu lucrurile care se cuveneau dregătoriei sale, ascultînd nevoile celor ce veneau la dânsul, iar uşile casei lui erau deschise tuturor, fiind bun către toţi şi apropiat. Sărmanilor le era tată; săracilor, milostiv; mîngîietor celor ce plîngeau, ajutător celor năpăstuiţi şi tuturor mare făcător de bine. Apoi, şi-a cîştigat spre ajutor în ostenelile sale cele păstoreşti şi pentru îndreptarea Bisericii, pe doi sfetnici cu fapte bune şi cu bună înţelegere, cinstiţi cu treapta preoţiei, adică pe Pavel de la Rodos şi pe Teodor Ascalonitul, cunoscuţi de toată Grecia…

[2] În credința populară, Sfântul Nicolae este cunoscut și sub numele de Sân-Nicoară…

[3] În unele părți ale Germaniei, copiii se îmbracă în Moș Nicolae și colindă toate casele vecine, în timp ce gazdele le oferă dulciuri. În Franța, copiii lasă pentru Moș Nicolae un pahar de vin și morcovi pentru măgărușul care îl însotește; tot pentru măgăruș, adaugă puțin zahăr. La fel fac și copiii din Belgia si Luxemburg. Tot in unele zone din Franța se crede că Moș Nicolae, pe lângă măgăruș, este însoțit de Pere Fouettard, adică Moș Nuielușă, îmbrăcat în negru și care îi ceartă pe copiii care nu au fost cuminți. În Olanda se crede ca Moș Nicolae vine pe mare tocmai din Spania, fiind nsotit de Zwarte Piet (Petru cel Negru), care îl ajută să care darurile pentru copiii cuminți, iar pe cei răi îi ia cu el când se întoarce în Spania. Copiii italieni lasă peste noapte, pe o farfurie, scrisori pentru Moș Nicolae – în care promit ca vor fi cuminți în anul următor; când se trezesc, în locul scrisorilor găsesc dulciuri. Tot dulciuri primesc și copiii cuminți din Cehia, însă cei care au fost obraznici găsesc în ghetuțe cartofi și cărbuni…

[4] Două dintre minunile sale au marcat profund conştiiţa creştinilor şi stau la baza convingerii că Moş Nicolae aduce daruri în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Se spune că o familie săracă avea trei fete; când acestea au crescut, părinţii s-au gândit că o viaţă uşoară ar fi soluţia la sărăcia în care trăiau; Sfântul Nicolae a avut alt plan cu ele şi le-a salvat sufletele, pe rând, punându-le la fereastră câte o pungă cu bani; se mai povesteşte că Sfântul ar fi salvat de la naufragiu, prin rugăciune, niște marinari, iar de atunci aceştia îl cinstesc şi îl consideră ocrotitorul lor…