A murit o mare personalitate a Iaşului muzical: profesoara Iulia Bucescu (1935 – 2015)
Publicat de dvlad, 6 ianuarie 2015, 15:26 / actualizat: 6 ianuarie 2015, 21:15
A trecut în nefiinţă una din figurile cele mai reprezentative ale şcolii ieşene de teoria muzicii, profesoara IULIA BUCESCU. Autoritate supremă în materia căreia i s-a dedicat, a avut o contribuţie esenţială în educaţia muzicală a studenţilor, oferindu-le sprijinul şi baza teoretică pe care s-au clădit numeroase generaţii de muzicieni ai Iaşului. Etalon de sobrietate, seriozitate, pasiune şi devotament pentru arta muzicală, profesoara Iulia Bucescu era renumită pentru capacitatea de a teoretiza şi sistematiza structurile muzicale din sistemul tonal, în aşa fel încât ele rămâneau pentru totdeauna întipărite în mintea celui care le învăţa.
A văzut lumina zilei în comuna Suliţa din jud. Botoşani. În timpul cursurilor gimnaziale, uimea prin cântecele ei “vecinii de peste patru uliţe”, cum spune o succintă biografie. Iar preotul Cristofor Ungureanu, impresionat de vocea ei, a învăţat-o abecedarul muzical. La îndemnul acestui preot a îmbrăţişat mai târziu cariera muzicală. La Şcoala Medie de Muzică din Iaşi, a avut norcul să se bucure de îndrumarea unor profesori renumiţi, precum Florica Niţulescu la pian, Constantin Constantinescu la teorie, Achim Stoia la armonie şi George Pascu la istoria muzicii. Iulia Bucescu a urmat apoi cursurile Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din Bucureşti, cu personalităţi ca D.D.Botez şi Ioan Vicol – dirijat, Paul Constantinescu – armonie, Tudor Ciortea – forme şi Myriam Marbé – contrapunct, perioadă în care, ca dirijor al corului, a făcut înregistrări radio. După absolvire a fost mai întâi secretar muzical la Teatrul Muzical şi Orchestra Simfonică din Galaţi, iar apoi a devenit cadru didactic la Conservatorul „George Enescu” din Iaşi, unde a predat în principal disciplina teorie-solfegii-dictat, dar şi forme muzicale, citire de partituri, dirijat cor şi pian tehnic. În anul 1990, timp de câteva luni, într-una din cele mai tulburi perioade ale istoriei conservatorului, şi-a asumat funcţia de rector al instituţiei, cu urmări dramatice, pe care probabil numai familia le-a putut cuantifica. Iulia Bucescu a lăsat numeroase lucrări cu caracter didactic pentru disciplina teoria muzicii, publicate în parte, după ieşirea la pensie: Teoria muzicii. Metodă de studiu autodidact, Bacău, Ed. LiberArt 1994; Solfegii tonale, volumele I – IV, Bacău, Ed. LiberArt 1994; Metodă de solfegii – Dictări melodice, Ed. C.P.E. Loreley, 1996; Îndrumar metodic pentru admiterea în conservator, Bacău, Ed. Corgal Press, 1998; Dictări-Solfegii. Îndrumar metodic de studiu autodidact, Iaşi, Ed Artes, 2011. Dintre lucrările nepublicate: Dictee tonale, 2010. Solfegii cu acompaniament ritmic. Prof.univ.dr. Gheorghe Duţică, în prefaţa la volumul nepublicat de Scrieri muzicologice, notează: „Scrierile muzicologice ale doamnei Iulia Bucescu reprezintă un valoros corpus de texte ştiinţifice, având totodată o eficientă şi binevenită adresabilitate didactică“„…un alt merit incontestabil al volumului este reconsiderarea şi promovarea teoriei lui Edmond Costère, cu privire la legile gravitaţiei cardinale inţelese ca bază comună a tuturor armoniilor muzicale”. Muzicienii Iaşului îi închină un gând pios doamnei Iulia Bucescu. Dumnezeu să o odihnească în pace.
