Guglielmo Marconi: „În fiecare zi, umanitatea se vede tot mai victorioasă în lupta cu spațiul și timpul”

Publicat de Nicolae Tomescu, 19 iulie 2021, 21:10

Guglielmo Marconi s-a născut în Bologna/25 aprilie 1874 (a murit la 20 iulie 1937, Roma), ca al doilea fiu al italianului Giuseppe Marconi și al Anniei Jameson, fiica lui Daphne Castle din ținutul Wexford, Irlanda.

A studiat la Bologna[1], Florența și Leghorn. În anul 1894, realiza o transmisie radiotelegrafică cu un aparat propriu (brevetat în 1896)[2], iar în 1901 – prima radiocomunicație telegrafică transatlantică. A inventat și detectorul magnetic (1902), o antenă direcțională orizontală (1905). Inginer și fizician, inventatorul telegrafiei fără fir și a antenei de emisie legate la pământ, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1909), împreună cu Karl Ferdinand Braun, pentru contribuțiile lor în dezvoltarea telegrafiei fără fir.

Marconi a început să efectueze experimente, construindu-și singur mare parte din echipament în podul casei sale (de la Villa Griffone, Pontecchio-Italia). Scopul său era acela de a utiliza undele radio pentru a crea un sistem practic de „telegrafie fără fir” (a transmite telegrame fără fire de legătură, așa cum era cazul cu telegraful electric). Nu era o idee novatoare, alți cercetători exploraseră domeniul tehnologiilor telegrafiei fără fir (continuitate de vreo jumătate de veac), dar nimeni nu avusese succes pe piață. Marconi nu a descoperit niciun principiu nou și revoluționar cu sistemul său telegrafic fără fir, ci a pus laolaltă și a îmbunătățit o serie de fapte, le-a unificat și le-a adaptat.

Sistemul lui Marconi avea următoarele componente: un oscilator relativ simplu, modelat îndeaproape după cel proiectat de Righi, la rândul său similar cu ceea ce a folosit Hertz; un cablu plasat la înălțime deasupra solului; un detector de semnale, variantă modificată a dispozitivului original al lui Edouard Branly, îmbunătățit pentru creșterea sensibilității și fiabilității; o cheie de telegraf pentru a opera transmițătorul pentru trimiterea de impulsuri scurte și lungi, corespunzătoare liniilor și punctelor din alfabetul Morse; un registru telegraf, activat de coeror, care înregistra punctele și liniile primite în Morse pe o bandă de hârtie[3].

[1] Tânăr fiind, Marconi și-a manifestat interesul față de studiul științelor și electricității. Una dintre descoperirile acelei perioade venea din partea lui Heinrich Hertz, care, începând cu 1888, a demonstrat faptul că se pot produce și detecta radiații electromagnetice, cunoscute astăzi drept „unde radio”, la acea vreme denumite „unde hertziene” sau „unde eterice”. Moartea lui Hertz (1894) a condus la publicarea unor recenzii ale descoperirilor acestuia, ceea ce i-a stârnit lui Marconi interesul. I s-a permis să studieze, în domeniu, cu profesorul Augusto Righi, un fizician de la Universitatea Bologna, care efectuase cercetări asupra lucrărilor lui Hertz.

[2] La vârsta de 20 de ani, Marconi și-a început experimentele cu ajutorul ilustrului necunoscut Mignani, majordomul său. În vara anului 1894, a construit o alarmă de furtună care se declanșa la fulgere. La scurtă vreme, a inventat un sistem cu clopoțel pentru chemarea majordomului, clopoțel care era declanșat telegrafic de la distanță. Marconi a arătat invenția tatălui său; acesta din urmă, după ce s-a convins că nu există fire între întrerupător și clopoțel, i-a dat lui Gugliemo toți banii pe care îi avea în portofel pentru ca fiul său să cumpere materialele necesare în vederea continuării experimentelor.

2 IUNIE 1896: Guglielmo Marconi primea patentul pentru „noua sa invenție”, RADIOUL… De fapt, Nikola Tesla, savantul de origine sârbă (născut în Croația, stabilit apoi în S.U.A.), cel care deținea 700 de brevete pentru invențiile sale (multe i-au fost însușite), a descoperit curentul alternativ și motorul electric alternativ, a  „inventat” radioul (Marconi își merită renumele pentru faptul că a transmis primul mesaj transatlantic) și radarul (chiar dacă Robert A. Watson-Watt rămâne cel creditat), a descoperit radiația izotopilor radioactivi (radiografia), a înregistrat, pentru prima oară, undele radio din spațiu, a inventat telecomanda și lampa fluorescentă, a realizat prima centrală hidroelectrică (la cascada Niagara) – demonstrând că acest tip de energie poate fi folosită, primul care a efectuat experimente de criogenie…

[3] Configurații similare cu oscilatoare, respectiv coeroare, fuseseră încercate și de alții, dar multe nu reușeau să obțină distanțe de transmisie mai mari de câteva sute de metri. Nu toți s-au oprit la asemenea distanțe în domeniul transmisiunilor fără fir…