George Motoi: „E crezul meu de căpătâi să nu mă compromit”

Publicat de Nicolae Tomescu, 22 ianuarie 2019, 14:11 / actualizat: 22 ianuarie 2019, 19:52

Actorul și regizorul de teatru George Motoi (22 ianuarie 1936, Arman/județul Caliacra[1]-4 martie 2015, București), a absolvit cursurile primare în comuna Dudești, județul Brăila[2], a urmat studiile medii (între anii 1950-1954) la „Grupul școlar agricol” din Brăila și „Școala Populară de Artă” din același oraș.

În anul 1954, reușea la examenul de admitere în „Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică” din București[3].

După absolvire, a obținut repartiție la Piatra Neamț; punea, împreună cu toți colegii de promoție, bazele unui nou teatru[4]. „Lumea este un teatru, dar și teatrul este o lume”; lumea băcăuană a teatrului l-a „împrumutat” pentru rolul titular[5] din „Don Carlos” de Schiller, mai mult, i-a obținut transferul[6]; deși reprezentanții Teatrului „Giulești” din București ar fi dorit să-l angajeze, Vlad Mugur, după ce preluase (1964) direcția Teatrului „Național” din Cluj, l-a convins[7] pe George Motoi să meargă în Transilvania. L-a remarcat și Radu Beligan în „Caligula”, invitându-l să vină la „Naționalul” bucureștean[8].

În privința filmului, a colaborat, constant[9], cu Malvina Urșianu (a jucat în patru filme importante: „Serata“ /1971, „Trecătoarele iubiri“/1974, „Întoarcerea lui Vodă-Lăpuşneanu“/1979, „Liniştea din adâncuri“/1982)…

George Motoi a fost căsătorit (peste două decenii) cu actrița Cezara Dafinescu[10].

„Nu pot, după nişte roluri precum cel din «Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu», după «Adela», după «Trecătoarele iubiri», după «Pe aici nu se trece», «Marele singuratic», nu pot după astfel de personaje cu ţinută să joc rolul unui ţigan în vreo telenovelă. Ar fi degradant. E crezul meu de căpătâi să nu mă compromit. Ne concurăm cu noi înşine de fiecare dată. Nu vreau să cobor ştacheta, ar fi nedemn“, declara George Motoi, într-un interviu dinaintea morții sale…

[1] Județul Caliacra a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Dobrogea (mai exact, Dobrogea de Sud, cunoscută sub numele de Cadrilater); se învecina, la nord, cu județul Constanța, la nord-vest cu județul Durostor, la sud cu Bulgaria, iar la est cu Marea Neagră… Actualmente, teritoriul fostului județ este parte integrantă a Bulgariei, formând Regiunea Dobrici; câteva sate din sud sunt incluse Regiunii Varna…

Ca urmare a implicării României împotriva Bulgariei în cel de-al doilea război balcanic, partea Cadrilaterului – la nord de linia Turtucaia-Balcic – a fost anexată de România în 1913; în același an era înființat județul Dobrici, cu reședința în orașul omonim; la 1 aprilie 1914, numele județului era schimbat în Caliacra (denumire luată după „Capul Caliacra”), iar cel al orașului reședință în Bazargic; județul Caliacra, împreună cu restul Cadrilaterului, au rămas în componența României până în 1940 – prin Tratatul de la Craiova (7 septembrie) era restituit Bulgariei/urmare indirectă a presiunilor politice germane asupra guvernului român…

[2] Unde s-au stabilit părinții – după anul 1940…

[3] Absolvă, în 1958, la clasa profesorului Irina Răchițeanu..

[4] („Teatrul Tineretului” de astăzi)…

[5] În regia artistului emerit Ion Olteanu…

[6] La Bacău, a jucat numai roluri principale (remarcat în turneele din capitala României drept unul dintre cei mai buni interpreți români ai „Bufonului” din „A douăsprezecea noapte” de Shakespeare/sub bagheta regizorală a lui Vlad Mugur)…

[7] Datorează condiția actorului consacrat celui care a fost Vlad Mugur… Interpretarea rolului „Caligula”, din piesa cu același nume de Albert Camus, a reprezentat ceva sinonim „descărcării electrice luminoase” produse în „marele nor al teatrului românesc”; ajungea printre actorii de prim rang ai țării, iar câteva turnee în Italia, cu același rol, l-au consacrat definitiv…

[8] George Motoi a luat decizia de a rămâne la București, în condițiile în care Vlad Mugur se stabilise în Occident, iar solicitările din București (în Cinematografie și Televiziune) suprasolicitau omul nevoit să călătorească nopțile (folosindu-se de trenuri și de avioane)…

Între 1991-1995 a fost director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila, prin cumul de funcție, neîntrerupându-și activitatea de actor și regizor la Teatrul „Național“ din București…

[9]La începutul anilor ’60 ai secolului al XX-lea, regizorul Mircea Drăgan l-a distribuit în „Lupeni 29“, unde a jucat alături de Lica Gheorghiu, fiica lui Dej, prea puţin talentată pentru actorie… Un alt film de neuitat este „Adela“ (1985), al lui Mircea Veroiu, unde îl interpreta pe medicul „Emil Codrescu“, de care se îndrăgosteşte tânăra „Adela“ (Marina Pricopie)…

Ion Iliescu i-a conferit actorului, la 13 mai 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D – „Arta Spectacolului”, „în semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”…

[10] 23 de ani… Cezara Dafinescu trăiește și se bucură de fata concepută cu George Motoi… Actorul s-a recăsătorit cu actrița Gigliola Brăileanu (a murit la vârsta de 47 de ani, fiind înmormântată lângă cel care i-a fost soț, în Cimitirul „Sfânta Vineri” din București)…