Matei Millo, fervent susţinător al repertoriului naţional şi interpret strălucit al comediilor lui Vasile Alecsandri

Publicat de Nicolae Tomescu, 25 noiembrie 2020, 08:55

Născut[1] pe 24/25 noiembrie 1814 (în Stolniceni-Prăjescu, Iași, Principatul Moldovei), Matei Millo, actor şi cântăreţ, autor de texte dramatice, unul dintre pionierii teatrului românesc, a intrat, definitiv, în galeria oamenilor care nu sunt uitați, chiar odată cu moartea sa[2]/9 septembrie 1896…

feature: Nicolae Tomescu

• A desfăşurat, la Iaşi şi la Bucureşti, o activitate[3] de actor, director de scenă, autor dramatic, conducător de trupă şi director de teatru, precum şi de profesor;
• Matei Millo a fost un fervent susţinător al repertoriului naţional şi un interpret strălucit al comediilor lui Vasile Alecsandri;
• A cultivat, în teatrul românesc, interpretarea realistă, reacţionând împotriva stilului declamator[4]. Concepţia artistică a lui Matei Millo a influenţat, cu forță, teatrul românesc de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea. Ca autor dramatic, a scris comedii satirice. Jocul lui Millo se caracteriza printr-un fin simţ de observaţie, sobrietate, capacitate de nuanţare, minuţiozitate în caracterizarea variată a personajelor, umor şi vervă neobosită;
• Printre rolurile care i-au asigurat popularitatea[5] se numără travestiurile Chiriţa, Mama Angheluşa, Ciubăr din Despot-Vodă, Barbu Lăutaru de Vasile Alecsandri, Shylock – Neguţătorul din Veneţia de Shakespeare, Sancho Panza din Don Quijote de Cervantes, Baba Hîrca...

[1] Fiul Zamfirei (născută Prăjescu) şi al lui Vasile Milo, deopotrivă nepot al poetului Matei Milu…

[2] „În ziua de 9 septembrie 1896, se stinge, la Bucureşti, flacăra cea mai vie a începuturilor culturii romaneşti din secolul trecut. Marele Matei Millo moare, în vârstă de 83 de ani, lăsând în urma lui, pe de o parte, o bogată operă de autor dramatic, iar pe de altă parte, şi o carieră artistică ce ştiuse să strălucească prin sentimentul jertfirii de sine tot atât de mult cât şi prin calităţile neîntrecute, puse în slujba propăşirii naţionale prin teatru” (Teatrul „Naţional” din Iaşi, în „Boabe de grâu”, anul 3, nr. 11, noiembrie 1932, p. 548)…

[3] A debutat, pe 10 aprilie 1834, în sala „Teatrului Franţuzesc”, la „Serbarea păstorilor moldoveni” – dată în onoarea generalului Kiseleff (acesta urma să părasească Ţările Române); regizată de GheorgheAsachi, i-a reunit pe Millo, Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Costache Negri şi Al. Mavrocordat… În anul 1840, Millo pleca, la Paris, pentru a se instrui în economie politică şi inginerie, fără să uite pasiunea pentru teatru (roluri episodice la Teatrul „Bobino”); a luat lecţii particulare, studiindu-i pe maeştrii vremii – Lemaitre, Got, Bouffe, Rave… Revenea în ţară în anul 1845, fără diplomă de inginer, spre revolta familiei, pentru a se dedica scenei; numit, alături de Nicolae Suţu, în aprilie 1946, la conducerea Teatrului din Iaşi, înfiinţa o „Şcoală declamatorie”, instituţie de teatru care avea drept scop instruirea tinerilor actori şi care a trasat o nouă orientare a teatrului românesc…

[4] Matei Millo, ajuns director, a forțat granițele: „În vara anului 1851, Matei Millo, înconjurat de o parte a trupei moldoveneşti, artistele Mirişescu, Gabriella Negroni, Nini Valery şi artiştii Teodorini, Luchian şi Nicolau, organizează un mare turneu teatral, cu piesele „Baba Hârca”, „Cucoana Chiriţa”, „Tuzu Calicul”, „Doi morţi vii”, „Nunta ţărănească”, „Şoldan Viteazul”, „Muza de la Burdujeni”, „Herşcu Boccegiul”, „Căsătoria fără voie”, „Ursul alb şi Ursul negru”. Joacă în oraşele Roman, Bacău, Focşani, Bucureşti, Brăila şi Galaţi; la Focşani a stat 20 de zile, intrigile unor confraţi artişti munteni au determinat să nu obţină viza paşapoartelor; doar intervenţia domnitorului Barbu Ştirbei ajuta ca Millo să poată trece graniţa în Muntenia… În anul 1850 publicase, la Iaşi, „Un poet romantic”, un an mai târziu se afla pe scena din Bucureşti, în feeria „Baba Hârca” (scrisă de el în anul 1948), Millo devenind primul actor român care joacă un travesti, în prima operetă românească, pe muzica lui Alexander Flechtenmacher…

[5] La 1 martie 1847 a avut loc debutul ca actor profesionist al lui Matei Millo în  „Teatrul de la Copou”, unde a jucat, în limba franceză, comedia „Cei ce se aseamănă se adună”…

*

La 5 august 1851, Matei Millor avea prima reprezentaţie cu „Cucoana Chiriţa”, de Vasile Alecsandri. Succesul repurtat părea a fi desăvârşit. Boierimea munteană alerga, de pe la moşii, să asculte opereta naţională „Baba Hârca”; Domnitorul însuși a asistat la câteva spectacole. Ziarele vremii nu se sfiiau să sublinieze „via simpatie şi aprobare ce s-au dat domnului Millo, la apariţia dumisale în public. Am aplaudat cu entuziasm pe acest artist român, ce uneşte aşa de bine întreitul caracter al unui bun actor, adică, talentul, dezvoltarea şi onoarea”(…)„Înainte de toate, cele mai multe piese moldovene sunt sub forma naţională, având un scop naţional. Aceasta a făcut a se primi cu entuziasm de publicul nostru: aceasta corespunde destul de bine cu necesitatea supremă ce avem toţi românii de a produce, oricât vom putea, opere naţionale, spre a răspândi gustul naţional, a întipări cu trăsuri plăcute obiceiurile şi tradiţiile noastre şi a cânta faptele străbunilor noştri” (în „Zimbrul”, Nr. 10 din 2 August 1851).