Lewis Carroll: „Ai grijă de cuvintele pe care le rosteşti şi vor avea şi ele grijă de tine”

Publicat de Nicolae Tomescu, 26 ianuarie 2022, 23:25

Charles Lutwidge Dodgson (27 ianuarie 1832–14 ianuarie 1898), scriitorul cunoscut sub numele de Lewis Carroll, poate fi considerat un ilustru renascentist al epocii victoriene.

Deși matematician realizat, poet, satirist, filosof, inventator și fotograf, cei mai mulți dintre noi îl cunosc drept autorul poveștii despre Alice și despre Țara Minunilor.

• Fiind un maestru al logicii, demnă de remarcat este munca lui Dodgson în domeniile algebrei liniare, geometriei, realizării puzzle-urilor; a scris (aproape) o duzină de cărți / de la Un tratat elementar asupra factorilor determinanți, cu aplicarea lor la ecuațiile liniare simultane și ecuațiile algebrice până la jocul logicii în teoria comitetelor și a alegerilor/; putem vorbi despre o varietate a interesului științific și a expertizei; de la el a rămas și prima dovadă tipărită a teoremei Kronecker-Capelli și sistemul conceptual pentru o mai bună reprezentare guvernamentală.

• Dodgson a fost un matematician conservator, trăind și muncind într-o epocă în care disciplina științifică a suferit schimbări dramatice; într-o ediție (din 2010) a „The New York Times”, Melanie Bayley a pledat, convingător, în favoarea aserțiunii potrivit căreia aventurile lui Alice au parodiat matematica incipientă, conceptuală, care conținea numere imaginare și quaternioane; Pisica Cheshire ar reprezenta abstractizarea crescândă pe tărâm științific, iar absurditatea generală a Țării Minunilor ar putea fi menită să se potrivească cu „absurditatea” atribuită de Dodgson convenționalului (care s-a extins în disciplina sa favorită).
• A inventat nyctograful… Precum mulți alți scriitori, Dodgson era frustrat de pierderea ideilor excelente care năvălesc în toiul nopții, astfel încât, în 1891, a creat dispozitivul sub forma unui card cu 16 găuri pătrate (două rânduri de câte opt); acesta devine ghidul necesar utilizatorului pentru a introduce un cod scurt al punctelor și liniilor (Dodgson a considerat că nyctograful poate fi util și pentru cei care orbiseră).

• Bâlbâiala, denumită științific balbism, reprezintă o tulburare de vorbire în care este afectată cursivitatea exprimării; copilul bâlbâit repetă, prelungește sau blochează anumite sunete; el pronunță cuvinte întrerupte, rostite cu exces de tensiune fizică, altfel spus se forțează să le producă; de asemenea, în afară de perturbarea fluenței vorbirii, copilul prezintă, adesea, și crisparea feței, clipitul rapid, grimase, gesturi ale mâinilor, transpirație, ticuri, smucirea capului, înroșirea feței, tremuratul buzelor sau al maxilarului, jenă, pauze mari înainte de a vorbi; Charles Lutwidge Dodgson fusese cuprins de balbism de la o vârstă fragedă; s-a blocat pe tot parcursul maturității (în cele din urmă, chestiunea a devenit parte a miturilor sale personale – inclusiv afirmația, gratuită, că nu s-a putut manifesta în jurul adulților, ci a vorbit doar despre probleme copiilor); o febră contractată în copilărie l-a lăsat și surd de o ureche, iar o tuse convulsivă (de la vârsta de 17 ani) i-a slăbit pieptul pentru tot restul vieții; către sfârșit, a dezvoltat o migrenă debilitantă, aura-halucinantă și ceea ce doctorii au diagnosticat (atunci) ca fiind epilepsie.
• Dodgson și-a definit conceptul original al nemuritoarei creații Alice în Țara Minunilor în timp ce se afla într-una dintre călătoriile sale/4 iulie 1862/ cu barca (alături de Liddells – copiii șefului său, Henry Liddell, decanul Bisericii lui Christos/Oxford); Alice era Alice Liddell, Lory a fost Lorina Liddell, Eagletul îl întruchipează pe Edith Liddell, rața a fost inspirată de reverendul Robinson Duckworth, Dodo trebuie considerat Dodgson însuși; povestea populară susține că el a folosit păsări caricaturale deoarece a fost nevoit să se prezinte, uneori, ca „Do-Do-Dodgson” (dar nu avem dovezi care să susțină afirmația).

• De-a lungul vieții sale, Dodgson a negat faptul că Alice se întemeiază pe existența unui personaj din viața reală, dar „O barcă sub cerul însorit”, poezia de la sfârșitul lui Through the Looking Glass, este un acrostic care o scoate în evidență pe Alice Pleasance Liddell.
• Richard Wallace a susținut că Dodgson, după o educație religioasă strictă și o potențială agresiune în timpul anilor școlari nefericiți, a crescut pentru a deveni un criminal în serie, urmându-și, pentru debusolarea celorlalți, cariera de om de știință și de scriitor; lista persoanelor suspectate de a fi Jack the Ripper (Spintecătorul) este una lungă și, din anumite motive, mintea din spatele lui Alice s-ar fi aflat pe această listă; criminalul și Dodgson erau contemporani; crimele au avut loc în 1888, atunci când Dodgson ajunsese în apropierea vârstei de 50 de ani; cea mai mare parte a teoriei provine din faptul că Wallace a reamenajat scrierea lui Dodgson în „mărturisiri”; în timp ce Dodgson a îngropat codurile și indiciile în cărțile sale, parcurgerea aleatorie a paragrafelor și transformarea în afirmații sintactic incomode despre crimă este mai mult decât o exagerare.