Dumitru Chipăruș, părintele sculpturii „Art Déco”…

Publicat de Nicolae Tomescu, 21 ianuarie 2020, 17:30

A văzut lumina zilei (16 septembrie 1886)/Dorohoi, într-o familie înstărită…

Câteva informații ajută să nu încojurăm viața sa din România doar într-o aură misterioasă. Înscris la școala primară „Gheorghe Asachi”[1] (clădire dărâmată între timp), cu pasiunea inițială pentru pictură, a urmat apoi gimnaziul și cursurile liceale[2]…

În 1908, pleacă în Italia cu gândul de a-și pune în valoare calitățile înnăscute, prin favorizarea activității creatore în… sculptură, preferînd arta decorativă (care să placă nu doar specialistului în domeniu). Forța de atracție a „centrului artei europene” îl îndreaptă către Paris; ajuns în capitala Franței (1912), a studiat la renumita „școală de arte frumoase”. În lumea artei pariziene, statuetele lui erau admirate, piesele sculpturale, adevărate capodopere, îl făcuseră renumit; nu și în țară, acolo unde s-a vorbit și (încă) se vorbește prea puțin[3] despre Dumitru Chipăruș…

Cunoscut și sub numele de Dimitri, Dmitri, Demetre sau Dimitrius Chiparusa, considerat părintele sculpturii „Art Déco” (curent născut în Franța perioadei interbelice, extins în domenii precum cel amintit, în arhitectură, desen, modă, muzică, film, pictură), a rămas singurul român în pleiada de artiști (îi amintesc aici doar pe Carbonnier, Christiansen, Picasso)…

Printre subiectele predilecte erau dansatoarele baletului rusesc, personajele teatrului din Paris şi cele din primele filme, ilustrate într-o manieră stilizată, cu trupuri zvelte şi alungite. Sculptorul Chipăruș încerca, mereu, să îşi surprindă modelul în mişcare, în timpul dansului, acordând o deosebită atenţie liniilor trupului, în special vestimentaţiei elegante, siluetei longiline; până și mâinile statuetelor au un nivel de detaliu remarcabil. Combinaţia de bronz şi fildeş a oferit consistență tehnicii denumite criselefantină…

Dumitru Chipăruș ne-a părăsit în anul 1947 (22 ianuarie), după o paralizie cauzată de un atac de cord…

Soția (Julienne Lullier, care îl sprijinise în activitatea de creație și îi ordonase, treptat, viața) a adunat statuetele rămase, acestea din urmă trezind (la licitația din 2007) asemenea sentimente de încântare, de apreciere, încât „Les Girls” era adjudecată cu aproape 600.000 de Euro… În aprilie 2006, „Sotheby’s” vindea, pentru 216.000 dolari, sculptura „Thaïs” (din fildeş sculptat şi bronz patinat şi pictat, pe un soclu elaborat din onix), una dintre cele mai importante sculpturi criselefantine ale lui Chipăruş (care au apărut în licitaţii); tot la respectiva licitaţie era adjudecată, la preţul de 204.000 dolari, „Dansatoare cu evantaie”/din fildeş sculptat, policrom şi bronz suflat cu aur şi argint, pe soclu de onix; altă variantă a sculpturii se vindea, în iunie 2008, la „Christie’s” pentru 266.500 dolari… Personajul Alméria, unul dintre cele mai rare şi dramatice studii ale artistului, inspirat de imaginea balerinei şi coregrafei Bronislava Nijinska (foarte apreciată la acea vreme), a fost adjudecată pentru 265.250 de lire sterline (309.000 de euro) la licitaţia „Art Deco” (organizată în iunie 2013) dedicată „Marelui Gatsby” de prestigioasa casa „Bonhams”… „Finale”, o sculptură (creată în anul 1928, din bronz şi fildeș) reprezentând o reverenţă a artiştilor de la Baletul „Russes” (figura centrală a sculpturii l-ar putea reprezenta pe Vaslav Nijinksky, celebrul dansator de la „The Ballet Russes”, care era şi iubitul directorului companiei, Serghei Diaghilev), scoasă la licitaţie de casa „Bonhams”, în noiembrie 2013, a fost estimată la o sumă cuprinsă între 230.000 şi 355.000 de euro…

Opera destramă urzeala veacurilor, reaprinde imaginația prin focul neliniștii ce împrumută ideea… Iar, ca un cuțit al reflecțiilor: cea mai mare colecție a operelor semnate de Dumitru Chipăruș, cu 120 de piese originale, poate fi văzută la „Déco Russian House” (în Moscova)…

[1] Absolviseră, anterior, oameni de seamă ai ai Dorohoiului: generalul Constantin Ilasievici, avocatul Gheorghe Gh. Burghele, academicianul George Udriski, deputatul Alexandru Mavrodi, medicul-ministru Dumitru Mezincescu, academicianul matematician Dimitrie Pompeiu, ministrul de război Nicolae Samsonovici ş.a.

[2] Dumitru Chipăruş a simțit atracție pentru învăţătură; a fost un elev sârguincios, luând în considerare şi faptul că era mai înaintat în vârstă decât colegii săi de clasă. După absolvirea claselor primare, a urmat gimnaziul dorohoian de băieţi „Gr. Ghica IV” (1900-1904), unde l-a avut coleg de clasă pe viitorul profesor universitar Radu T. Olinescu. Pasiunea pentru pictură s-a înfiripat încă din şcoala primară. Cu ocazia diferitelor serbări de sfârşit de an şcolar, învăţătorii săi i-au pus în evidență calităţile şi înclinaţia spre artă (desenele lui erau admirate de vizitatori). La gimnaziu, pasiunea s-a accentuat, profesorii de specialitate îndemnându-l să-şi continue drumul. În acei ani, Gheorghe Pascu, profesorul de matematică, „mâna de fier”/directorul gimnaziului (a deţinut funcţia pentru cea mai lungă perioadă din istoria acestei instituţii şcolare/1888-1905); la limba franceză, cu care a pătruns, ulterior, în lumea artei pariziene, Dumitru Chipăruş a beneficiat de cunoştinţele predate de G. Ardeleanu; la desen şi caligrafie, orele cele mai îndrăgite, i-a avut ca profesori pe G. Andrieşescu (a predat între 1888-1903) şi I. Secoşanu (a predat între 1903-1905); aceştia l-au încurajat şi i-au deschis orizontul cunoştinţelor…

[3] În România, cu excepţia câtorva dicţionare (vezi, mai ales, (Dorina şi Ilarion Mandachi, Dicționarul personalităților dorohoiene), numele sculptorului Dumitru Chipăruş a rămas necunoscut. Liceul, actualmente colegiul „Gr. Ghica IV” îl menţionează în monografiile sale. Comuniștilor nu le-a servit opera lui Dumitru Chipăruş, nu era conformă cu „principiile socialiste”, astfel încât numele renumitului sculptor a fost marginalizat, până aproape de uitare…