Din nou despre Grigore Vieru…

Publicat de Nicolae Tomescu, 13 februarie 2021, 22:35

Grigore Vieru nu este un profit înregistrat; nu trăiește din cuvintele noastre (la ceas de comemorare sau celebrare); există prin cărți; lectura acestora este un adevărat omagiu adus poetului…

*

Vezi și „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.” (Grigore VIERU)

„Vin din lacrima mamei, lângă al cărei mormânt, la Pererîta (n. n. – actualul raion Briceni, aproximativ 100 km până la Cernăuți), când nu voi mai fi, vreau să mă odihnesc şi eu. De Rusalii, în ’96, m-am dus la căscioara ei, unde am aşezat o piatră funerară comună, dăltuită de Tudor Catarga, cu următoarele epitafe: Pierzând-o pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil şi Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi. Vin din Basarabia, unde românii sunt săraci de mângâiere. Mângâierea noastră e Limba Română. Mângâierea noastră e iubirea. Mângâierea noastră e credinţa în Dumnezeu.”

(…)

„Aceștia suntem noi:
Buni cât se cuvine
În mijlocul răului.
Răi – niciodată.
Se miră noaptea
Că a clocit sub ea
Întuneric,
Dar au ieșit
Pui de lumină.”

(…)

„Încâlcită-ți este viața,
Basarabie!
Ca grâul ce-l bate gheața,
Basarabie!
În mine-au dat și moldovenii
Necreștinește.
Ci-s fericit că-n ei românul
Tot mai trăiește.
Ei spun că nu-s români, ci lacrimi
În piept frământă
Când un Farcaș sau Vicoveanca
Sau Gheorghe cântă.
Basarabie cu jale,
Basarabie,
De pe deal și de pe vale,
Basarabie!
Încâlcită-ți este viața,
Basarabie,
Ca grâul ce-l bate gheața,
Basarabie!”

(…)

„Cu vorba-mi strâmbă şi pripită
Eu ştiu că te-am rănit spunând
Că mi-ai luat şi grai şi pită
Şi-ai năvălit pe-al meu pământ.

În vremea putredă şi goală
Pe mine, frate, cum să-ţi spun,
Pe mine m-au minţit la şcoală
Că-mi eşti duşman, nu frate bun.

Din Basarabia vă scriu,
Dulci fraţi de dincolo de Prut.
Vă scriu cum pot şi prea târziu,
Mi-e dor de voi si vă sărut.

Credeam că un noroc e plaga,
Un bine graiul cel sluţit.
Citesc azi pe Arghezi, Blaga
Ce tare, Doamne-am fost minţit!”

(…)

„Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestemă unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frică, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.”

…