Dimitrie Anghel, „în căutarea altei forme desăvârşite şi eterne”
Publicat de Nicolae Tomescu, 15 iulie 2021, 09:59 / actualizat: 15 iulie 2021, 14:45
Poet, prozator, reprezentant al simbolismului, născut pe 16 iulie 1872/în Cornești, Iași/ (trece la cele veșnice din 13 noiembrie 1914, Iași). Dimitrie Anghel a urmat studiile primare și liceale în Iași (perioada 1879-1890); odată cu absolvirea, se dedică scrisului, debutând în revista „Contemporanul”/cu poezii. Între 1893-1901, îi apar[1] traduceri și creații proprii, semnate cu pseudonimul „Mitif”. Debutul editorial (anul 1903) însemnase Traduceri din „Paul din Verlaine”; doi ani mai târziu, îi apare primul volum de poezii originale „În grădină”, urmat, în 1909, de „Fantazii”. A făcut parte din redacția și din comitetul de direcție al revistei „Semănătorul” (perioada 1906-1908): publica traduceri, poezii, proză, semnând și cu pseudonimele „Maghiran”, „Rozmarin”, „Florin”, „Teofil Jianu”, „V. Ieronim”, „Ion Fulga”. În 1909, editase revista „Cumpăna”, împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Ilarie Chendi. Sub pseudonimul „A. Mirea” și în colaborare cu Ștefan O. Iosif[2], a publicat lucrări originale, deopotrivă numeroase traduceri. Rămân posterității și volumele sale de proză: Povestea celor necajiti (1911), Fantome (1911), Oglinda fermecată (1912), Triumful vieții (1912), Legenda funigeilor (1907)[3], Cometa (1912), Caleidoscopul lui A. Mirea (1908), Carmen saeculare (1909), Cireșul lui Lucullus (1910)…
[1] În „Adevărul”, „Adevărul literar și artistic”, „Lumea nouă”, „Literatura și arta română”…
[2] Pot înțelege puterea și atracția pe care o exercită „dezvăluirile” privind viața personală, dar cred într-o măsură mai mare în posibilitatea omului de a-şi duce viaţa aşa cum doreşte, cu un minim de ingerinţe; acest drept, pe care îl extind – în articolele mele – asupra celor veșnici, se referă la „viaţa privată, la viaţa familială, la aceea a căminului, la integritatea morală, la onoare şi reputaţie, la faptul de a nu fi prezentat într-o lumină falsă, la nedivulgarea unor fapte inutile şi jenante”.
Pentru cei care vor „dezvăluiri”, https://adevarul.ro/cultura/carti/triunghiul-amoros-zguduit-lumea-literara-poetiiSt-o-iosif-dimitrie-anghel-rapusi-iubirea-femeie-1_6053d6b85163ec42710bde8c/index.html, https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/dimitrie-anghel-intre-condei-si-revolver
[3] „Funigelul” este firul unei specii de păianjen, având proprietatea de a pluti liber prin aer… Poem dramatic în trei acte, scris de Ștefan Octavian Iosif și Dimitrie Anghel: o tânără, caracterizată prin puritate, țese o camașă fermecată care să îi protejeze fratele în război, dar, în ultima clipă, alege să i-o ofere iubitului plin de gânduri ascunse (de aici, consecințele funeste)…
notă de comentariu: Nicolae Tomescu (redactor-șef Radio Iași)
*
Dimitrie Anghel, „Curcubeul”
„Ce schimbătoare e la munte
Lumina; cât ai scăpăra,
Un curcubeu a-ntins o punte
Din casa mea pân’la a ta.
Şi-un gând, un gând nebun îmi vine!
– Aşa-s poeţii uneori –
Să mă avânt până la tine
Pe puntea asta de culori.
Cu fruntea de lumini brăzdată
Să urc tăriile cereşti
Şi, când nici nu te-aştepţi, deodată
Să-ţi bat cu degetu-n fereşti…
Dar când să urc, frumoasa punte
S-a dărâmat, – ş-acuma norii
Au tras perdeaua cătră munte:
Nebuni sunt, Doamne, visătorii!”
