Andrei Tarkovsky: „Filmul este ca viaţa, ca dragostea. Iar viaţa, plină de mistere, e cel mai mare miracol”…

Publicat de Nicolae Tomescu, 27 decembrie 2020, 16:00

„Pentru mine, descoperirea primelor filme ale lui Andrei Tarkovsky a fost o minune. M-am trezit brusc în faţa uşii camerei, de la care nu aveam cheile, dar în care visam să intru, iar el se mişca acolo foarte uşor. Simţeam o susţinere: cineva putea deja să exprime ceea ce eu mereu am visat să vorbesc” (astfel a descris Ingmar Bergman operele lui Andrei Tarkovsky)… „În fiecare film a rămas el însuşi, indiferent de greutăţile pe care trebuia să le depăşească, indiferent de presiunea ideologică la care era supus după fiecare film realizat în Uniunea Sovietică. A fost un artist luptător care şi-a apărat opera. Şi tocmai acest lucru este uimitor: faptul că a reuşit să transmită ceea ce a dorit prin filmele sale” (Marina Tarkovskaya, filolog şi memorialist, sora regizorului, la rându-i frustrată deoarece, în timpul apogeului creativ, Andrei Tarkovsky nu a primit susţinere, dimpotrivă, putem vorbi despre împotrivirea şi persecuţia faţişă la care era supus în perioada sovietică)… „Un talent plin de deznădejde” (au fost cuvintele lui Andrei Koncealovski, faimosul regizor rus, prieten cu Tarkovsky şi, uneori, coautor la scenariile filmelor sale)…

Compresorul şi vioara (un mediumetraj, lucrarea sa de diplomă la terminarea Institutului) este primul film realizat, integral, de Tarkovsky; poartă, in nuce, expresia viitoare a căutărilor sale (artistice, tematice, stilistice) şi conţine numeroase secvenţe gândite ca un tribut adus experimentelor din perioada de glorie a cinematografului sovietic (Omul cu aparatul de filmat de Dziga Vertov, Pământ de Alexander Dovjenko) sau italian (Hoţii de biciclete de Vittorio De Sica)…

Şi-a început cariera internațională cu filmul Copilăria lui Ivan, obținând premiul „Leul de Aur” la Veneția (în 1962). Tema filmului este maturizarea prematură a copilului și tragica distrugere a universului copilăriei, realitatea văzută prin ochii unui copil din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Primul film de lung metraj al lui Tarkovsky, a cărui acțiune este situată în timpul războiului, inspirată de propriile amintiri și de poezia tatălui său, se bazează pe două metafore antagonice: râul luminos, cu melancolica sa curgere, care reprezintă viața fericită de odinioară, și copacul înnegrit de flăcări, ars, simbol al morții, care apare în ultimul cadru; sunt prezentate peripețiile din spatele liniilor inamice ale unui băiat orfan, sătul de atâta mizerie și dornic de a răzbuna moartea părinților săi. Copilăria lui Ivan (remarca scriitorul Romulus Rusan) simbolizează sfârşitul copilăriei lui Tarkovsky, părăsirea universului de concepte lirice şi intrarea în universul de relaţii filosofice care avea să culmineze în al doilea film…

Ceea ce contează în Andrei Rubliov rămâne dorinţa de a demonstra că experienţa de viaţă este ireversibilă. Regizorul caută să surprindă adevărul psihologic al personajelor, actualitatea conflictului dintre artist şi violenţa istoriei, nefiind câtuşi de puţin interesat de