Cultura ieșeană, sub influența curentului tradiționalist

Publicat de isoreanu, 18 iunie 2024, 16:36

Sâmbătă seara, s-a desfășurat, la Muzeul „Mihai Eminescu” din Parcul Copou, dezbaterea „cultura la Iași. efectul de statuie…”. Subiectul, tendința tradiționalistă în cultura ieșeană. Unde se află Iașul pe harta culturală a țării?

Ioana Soreanu a asistat la dezbatere:

Sâmbătă seara, Muzeul „Mihaei Eminescu” din Parcul Copou a găzduit dezbaterea „cultura la Iași. efectul de dtatuie”, invitați fiind artistul vizual Matei Bejenaru, prof. univ. dr. la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” și conf univ. dr. Călin Ciobotari, de la aceeași universitate, directorul Școlii Doctorale de Teatru și redactor-șef al revistei „Dacia literară”. Evenimentul a marcat Ziua Muzeului „Mihai Eminescu” din Iași, dar și debutul proiectului cultural Serile revistei „Dacia literară”, a scris Iulian Pruteanu-Isăcescu, cel care coordonează departamentul de programe culturale în cadrul Muzeului Național al Literaturii Române, pe site-ul instituției.

Tendința tradionalistă manifestată în cultura ieșeană a reprezentat subiectul central al discuțiilor animate și de intervențiile din public. Formele avangardiste în artă își găsesc prea puțin locul în manifestările organizate în Iași, un oraș universitar și care își dorește să devină un reper cultural. Lipsește o masă critică, alcătuită din artiști, critici, oameni din public, promotori de cultură care să dirijeze tendințele în domeniu. Prof. univ. dr. Matei Bejenaru:

Matei Bejenaru: Cel mai mult mă îngrijorează orientarea către forme foarte tradiționaliste ale culturii, care cred că alienează o parte dintre creatorii de cultură contemporană din Iași. Este o situație, nu sunt singurul care observă și asta este o realitate, văd și eu cum curentul dominant este un curent tot mai conservator și tradiționalist în cultura care se promovează aici, la Iași. Nu în totalitate, dar este foarte, foarte prezentă. Cred că este un trend general. Societatea românească, în ansamblu, se orientează către valori mai tradiționale. Lumea, în general, se orientează spre valori tradiționale. Cred că pe măsură ce acei creatori de cultură care nu se identifică cu aceste tipuri de cultură ar trebui să se organizeze, să-și găsească resurse și să fie o voce, să creeze o masă critică care să însemne ceva în cultura acestui loc.

Ioana Soreanu: Și masa aceasta critică din cine ar trebui să fie alcătuită?

Matei Bejenaru: Păi, din artiști, din critici, din susținători ai culturii, oameni care o promovează pe canale mediatice, public care se identifică cu acel tip de cultură. Deci, sunt sigur, orașul are un public sofisticat, care nu se identifică doar cu forme acestea tradiționaliste, artistice. Dacă vor fi niște inițiative culturale, ele vor coagula acel public de care vorbeam.

Conf. univ. dr. Călin Ciobotari a fost la fel de tranșant atunci când a enumerate problemele din cultura ieșeană care se cronicizează și au nevoie de soluții urgente:

Ioana Soreanu: Aveți aceleași îngrijorări pe care le are și domnul profesor Matei Bejenaru în legătură cu Iașul cultural?

Călin Ciobotari: Da, categoric, suntem cumva asemănători, ne-am format în mediul universitar, am circulat, am avut experiențe de o anumită factură. Nu pot, evident, să nu subliniez nevoile noastre de a depăși provincialismul ăsta care trenează și care pare că se cronicizează și mi se pare important să vorbim foarte tranșant spre ceea ce ni se pare nouă că ar fi problemele majore ale Iașului cultural, din momentul ăsta. Tentative de capturare politică a Iașului, un accent mult prea clericizat asupra culturii Iașului, promovarea unor pseudovalori și lista poate continua.

Dezbaterea a avut loc în ziua în care s-au împlinit 135 de la moartea poetului Mihai Eminescu. La vremea sa, a amendat derapajele din societate în scrierile sale literare, dar și ca ziarist:

Călin Ciobotari: Ceea ce mi se pare important la Eminescu, eu așa îl percep din secolul meu, a fost un om foarte sincer și care avea o formă de alergie la impostură. E una din lecțiile pe care le putem recupera de la Eminescu, mult mai prompt decât să știm pe din afară Luceafărul sau alte forme de astea de plecăciune adâncă care nu folosește nimănui.