(AUDIO/FOTO) Destinul complicat al artistului independent în România

Publicat de isoreanu, 20 februarie 2023, 18:33

Coregrafa Andreea Novac a venit cu o propunere pentru publicul Teatrului din Stejar, din Iași. Soarta artiștilor din spațiul independenți afectați de burn out a fost tema spectacolului prezentat în weekend: (burn)OUT – o versiune complicată a libertății.

Un reportaj de Ioana Soreanu.

Ioana Soreanu: În România, lucrătorii culturali din domeniile și industriile creative au un destin complicat. Pandemia a accentuat problemele pe care aceștia le întâmpină, oricum, din cauza statutului incert. Artiștii din spațiul independent fac sacrificii enorme pentru a-și îndeplini un vis care aduce comunităților foarte multe beneficii. De aici, epuizarea, sindromul burnout – tema incursiunii performative prezentată de coregrafa Andreea Novac, sâmbătă seara, la Teatrul din Stejar, din păcate, singurul teatru independent din Iași, care își asumă astfel de proiecte și care a rezistat probei timpului și lipsei de interes din partea autorităților. Ce fel de spectacol am văzut în seara asta?

Andreea Novac: Mă feresc, în general, să pun etichete. Eu îi spun incursiune performativă, în sensul că nu e un spectacol per se, deși are ingredientele unui spectacol, dar cred că miza lui nu este în spectacular sau în iluzia spectaculară, ci mai degrabă într-un fel de a aduce oamenii împreună, de a crea un context pentru a fi împreună, de a vorbi despre niște lucruri pe care le resimțim cu toții sau pe care le cunoaștem cu toții, într-un fel sau altul, dar într-o manieră care nu pune o presiune de un anumit fel. Formatul acesta e un pic fluid, adică ceea ce fac eu pe scenă se schimbă în funcție de orașul în care îl prezint – conținutul, asta spun. Se schimbă playlist-ul, se schimbă textul, florile rămân și mișcarea aproape rămâne, pentru că practic, tot ce fac eu pe scenă este extras din discuțiile pe care le am cu artiștii din diverse orașe despre viața de artist independent sau despre ce înseamnă să ai un spațiu independent sau pur și simplu despre felul în care ei vor să construiască ceva artistic pentru orașul lor.

Ioana Soreanu: Ați avut în acest proiect studiu de caz pe ce se întâmplă la Iași. De ce?

Andreea Novac: Noi ne-am împărțit. Am fost 3 artiste și ne-am împărțit în cele 3 orașe unde ne-a interesat să mergem: Timișoara, Cluj și Iași. Eu am venit la Iași pentru că Iașiul mi-a fost aproape în ultimii ani, pentru că sunt conectată cu oamenii care lucrează în independent aici și pentru că, într-un fel sau altul, luptele lor sunt, de fapt, lupte generalizate la nivelul țării. Avem aceleași struggle-uri, aceleași probleme, aceleași neputințe. Semănăm destul de mult și atunci, până la urmă ok – suntem în burnout, suntem obosiți cu toții, dar nu suntem singuri.

Ioana Soreanu: Incursiunea performativă a coregrafei Andreea Novac a fost precedată de o dezbatere susținută de psihologul Teodor Răileanu-Olariu, cadru didactic la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Acesta a explicat ce înseamnă burnout.

Teodor Răileanu-Olariu: Cel mai românește putem să-l definim drept creieri prăjiți – ne-am prăjit mințile. Mai științific, se referă la o stare generală de oboseală, de epuizare, venită pe stresul unui efort motivațional de a trage de noi mai mult decât putem. Și atunci corpul, și mai ales mintea noastră, ne dau semnale să ne oprim. Noi le ignorăm, mergem mai departe, tragem mai mult de noi până când se instalează o stare, în principal, de epuizare mentală.

Ioana Soreanu: Care sunt semnalele acestea despre care vorbeați?

Teodor Răileanu-Olariu: Primul și cel mai important este starea de epuizare, de oboseală continuă și, în principal, oboseală mentală – atenție, nu fizică, ci mentală. Unii ar mai putea acuza, așa, ca o mică ceață, dificultăți de concentrare, ca o stare de tensiune continuă, stare de stres continuu și până la cazuri mai extreme, în care apar, stări de confuzie.

Ioana Soreanu: Ce facem când primim aceste semnale de la noi înșine?

Teodor Răileanu-Olariu: În primul rând trebuie să ne ascultăm, nu trebuie să ignorăm acele semnale pe care mintea noastră ni le dă și ne oprim. Sau cel puțin, dacă nu ne putem opri din acea activitate care ne suprasolicită și ne epuizează, măcar să încetinim ritmul. Trebuie să ne luăm pauze și pauze calitative – adică, dacă avem o muncă intelectuală foarte intensă, pauzele vor fi de activitate fizică, astfel încât să ne rupem de acea activitate. Dacă, dimpotrivă, nu știu, avem o meserie care ne suprasolicită fizic, ne ocupăm mintea cu alte lucruri care să permită corpului să se odihnească. Deci, în primul rând, încetinirea ritmului, atenție foarte mare pe timpul de calitate, timp de odihnă de calitate și să facem lucruri care ne plac și ne fac să ne simțim împliniți.

(Radio Iași/ Sursa foto: Andreea Novac)