(AUDIO) Directorul Institutului Francez, Vincent Henry: „…literatura la FILIT este ceva viu, palpabil” – INTERVIU

Publicat de isoreanu, 18 octombrie 2023, 19:11 / actualizat: 20 octombrie 2023, 12:25

La Iași, se desfășoară cea de-a XI-a ediţie a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere – FILIT, eveniment care întrunește invitați din 25 de țări. Manifestarea este organizată de Muzeul Național al Literaturii Române Iași. 

Institutul Francez din România organizează 3 evenimente în cadrul FILIT: primul va avea loc diseară, de la 18, 30, la Cafeneaua Acaju. Este vorba despre Spectacolul-lectură: „Lumea de afară va veni și mă va da afară”.

Directorul Inistitutului, Vincent Henry i-a acordat un interviu colegei noastre, Ioana Soreanu, în care a vorbit despre starea literaturii și a lecturii în Franța și România și a explicat succesul FILIT :

Ioana Soreanu: Directorul Institutului Francez din Iași, domnul Vincent Henry, este din nou invitatul Radio Iași. Bine ați venit, domnule director.

Vincent Henry: Bine v-am regăsit!

Ioana Soreanu: Așa cum ne-am obișnuit, Institutul Francez este întotdeauna aproape de manifestările care încurajează, promovează literatura, lectura, arta, arta contemporană. Și de această dată, Institutul Francez este partener – participă la FILIT, la cea de-a XI-a ediție a FILIT – Festivalul de Literatură și Traduceri, cu trei evenimente. Primul eveniment va fi diseară.

Vincent Henry: În primul rând, vreau să-i mulțumesc organizatorului FILIT-ului, fiindcă ei practic ne găzduiesc în festivalul lor și au acceptat propunerile noastre. Evenimentul de astăzi este o lectură publică, pusă în muzică, și avem ca invitați doi autori care au creat o revistă literară care se numește „La Moitié du fourbi”, revistă care are ca scop de a explora noi căi literare, de a repera talente noi și de a apropia publicul de literatura exigentă, dar ei fac în așa fel că literatura asta devine accesibilă pentru toți.

Ioana Soreanu: Este un fel de spectacol, există și muzică…

Vincent Henry: Da, este un fel de spectacol. Ei citesc operele lor, autori care au fost publicați în revistă, citesc într-un mod un pic teatralizat și acompaniat de muzica domnullui Vîrtosu, de la Academia de Arte.

Ioana Soreanu: Să spunem că evenimentul de diseară are loc la Cafe Acaju, începând cu ora 18:30. Urmează vineri, între 16:00 și 17:30, la Palatul Braunstein, în Sala de Evenimente a Institutului Francez, conferința „Ce este o revistă literară în Franța de astăzi?”.

Vincent Henry: Da, este o o tema foarte generală, într-un oraș unde există mai multe reviste literare, unde știm că în Franța, de pildă, apar multe reviste, dispar multe reviste, este greu de menținut o revistă, și ei vin să discute cu oamenii interesați, care vor participa la festival despre cum facem o revista azi. Ce însemna asta? Cum o facem atractivă, cum redăm ce este în revistă, cum apropiem un public, cum reușim să adunăm talente noi, cum alegem tema, fiindcă ei merg pe tematici alese și caută fel de fel de autori care au ca singur scop să răspundă cumva la tematică, în modul cel mai larg posibil. Și revista asta există de mai mult de 10 ani acum. Este o performanța pentru o revistă nouă. Sunt reviste care deja sunt de zeci de ani în peisajul cultural, dar ei au reușit în acești 10 ani să aducă o voce nouă în acest peisaj. Sunt diferite tipuri de reviste literare, este un domeniu foarte, foarte larg. Sunt reviste care sunt reviste de critică, oameni care citesc la un nivel de analiză foarte avansat, romane, tot ce este publicat – și comentează, fac o critică. Ei sunt o revistă literară poate mai specifică și mai veche. Practic, adună texte nepublicate și în modul ăsta, vor să descoperi talente noi prin modul lor de a prezenta tematica care este abordată într-o revista. Mai încearcă să exploreze niște căi noi de a scrie, de a se exprima, de a îndrazni, de fapt, de a inova.

Ioana Soreanu: Un alt eveniment, sâmbătă, la ora 16:00, la Institutul Francez din Iași, o prezentare și un atelier de scriere.

Vincent Henry: Aici avem un alt invitat foarte interesant, Pascal Jourdana, care este editor și creatorul unui spațiu literar, de creație literară, care se numește „La Marelle”. Este și profesor la Universitatea Aix-Marseille și explorează legaturi existente între lumea numerică și literatură – și propune de fapt niște momente de creație literară cu cei care vor fi prezenți și vor fi îndrumați pentru a exprima ce doresc, explorând noi metodei de a scrie.

Ioana Soreanu: Care este situația în Franța? Actualitatea, realitatea literară franceză, într-o lume mai degrabă vizuală în care trăim: să spunem roman – și nu numai roman – literatură versus film.

Vincent Henry: Sunt realități care sunt un pic paradoxale în Franța. Franța este o țara unde există o puternică politică publică în favoarea lecturii și pentru edituri și librari. Sunt în fiecare an mii de romane care sunt scoase pe piață. Mulți dintre aceste romane nu găsesc un public numeros. În același timp, perioada asta, octombrie-noiembrie, este o perioadă de efervescență literară, fiindcă este sezonul premiilor, Goncourt, Renaudot ș.a.m.d., și este un interes public larg pentru literatură. În Franța se zice că sunt mai puțin mari cititori fața de deceniile trecute, dar totuși, fiindcă sunt destul de mulți oameni care citesc, să zicem, două-trei cărți pe lună. Și publicul ăsta de cititor mediu, aș spune, face piața asta literară destul de vie încă. Scritorii, autorii de romane au un loc în lumea mediatică. Vocea lor este auzită, sunt chemați la emisiuni de televiziune și nu numai la emisiuni culturale foarte nișate, dar pentru un public mai larg. Deci, încă vocea literaturii este prezentă în dezbaterea publică fața de tot ce însemna lumea imaginilor. Nu știu dacă ar trebui să opunem filmul și…

Ioana Soreanu: Am făcut această comparație cu filmul și pentru că trăim într-o lume vizuală, cum am spus, dar Franța are și o cinematografie foarte valoroasă.

Vincent Henry: Care s-a hrănit foarte mult din liteatură.

Ioana Soreanu: Da, e-adevărat.

Vincent Henry: Și invers. Deci, amândouă, cred că din secolul XX, merg cât-decât împreună și de asta publicul care merge la film e același public pe care-l găsim în librării. Probabil, acum, lumea care e mai greu de pătruns pentru oameni de literatură este numerică, fiindcă acolo, și aici este o diferența față de film, sunt timpi de atenție mult mai scurți, tematici mult mai diversificate într-un timp foarte, foarte scurt și timpul de atenție al oamenilor, în general, în lume s-a redus. Adică, probabil avem o inteligență mai deschisă… analizăm mai repede, dar ne concentrăm mai greu. E o problemă care este impartășită, cred că, și pentru cărți, dar și pentru film artistic clasic. Dar vedem, și Pascal Jourdana propune asta, cum îmbinăm, cum s-a făcut cândva, literatura și cinema, literatura și numeric (n.r. lumea numerică).

Ioana Soreanu: Dar dacă ar fi să comparăm situația din Franța cu situația din România.

Vincent Henry: Cred că diferența mare este polarizarea, fiindcă aveți în România, și la Iași, oameni care sunt mari cititori, care cunosc foarte bine literatura, care o abordează într-un mod foarte, foarte cult și asta se perpetuează prin cluburi de lectură, de exemplu, mă gândesc la ALECART, de pildă, când elevii tineri deja sunt formati pentru a fi cititori de un foarte bun nivel. Dar, în afară de acest cerc, sunt puțini cititori în România. Vorbesc acum mai mult dintr-un punct de vedere sociologic. A fost un barometru cultural recent, unde a fost vizibil că sunt puțini oameni care cumpără cărți, sunt puțini oameni care se duc la biblioteci, asta vedem chiar la Institutul Francez. Deci, este o nișă de oameni foarte interesați de literatură și o parte, o majoritate, care nu prea au legătură cu cărți, în general. În Franța este ceva mai diversificat. Poate nișa asta de oameni extrem de interesați de lectură s-a redus, dar a rămas o parte mare de oameni care sunt cititori ocazionali și cred că e vorbeam despre asta mai devreme: oameni care vor citi trei-patru romane pe lună, care urmăresc actualitatea literară, nu cu mare precizie, dar așa urmăresc ce se întâmplă, mai aud de câte un scriitor, mai citesc câte un articol. Fiindcă sunt articole care vorbesc despre cultura în ziarele cotidiane. Deci, acest public există și face literatură care e nu e un obiect de larg consum, dar e un obiect cunoscut de mai mulți oameni.

Ioana Soreanu: Care a fost strategia?

Vincent Henry: Cred că în spate sunt politici publice. Este în Franța o politică publică pentru a favoriza lectura, pentru a ajuta mediatecile, de pildă, pentru a promova literatura în spațiul public. Este o politică economică legată de prețul cărților.

Ioana Soreanu: Adică?

Vincent Henry: Este politica care se numește „prix unique du livre”. Deci, de oriunde ai cumpăra o carte, este același preț. Pentru ce s-a făcut pasul ăsta? Pentru a prezerva linrăriile mici, independente, unde literatura de calitate se va regasi mai ușor, unde se adună oameni care citesc, care vorbesc între ei despre ce au citit. Și, aceste librării independente, mici, sunt încă destul de prezente în peisajul literar francez, au un rol foarte important și fac față concurenței, nu știu, lanțurilor mari de magazine, care vând și ei cu cărți, dar nu pot să vină la un preț mai mic. Deci, este o întreagă politică gândită pentru a garanta accesul la literatură și, mai ales, diversitatea literaturii. Deci, nu se mearge doar pe reușita comercială a unui roman, dar se favorizează un mod de a publica cât mai larg, cât mai divers.

Ioana Soreanu: Spuneați despre FILIT că-și creează un public pentru literatură. Cum putem să ne explicăm succesul FILIT într-o țară în care se citește mai puțin?

Vincent Henry: Eu cred că ce a reușit fondatorii și organizatori a FILIT-ului este de a desacraliza literatura într-o țară unde există un fel de cult al autorului care e mort, de obicei. Aici, la FILIT, oamenii se intâlnesc cu scriitori actuali, care vorbesc despre probleme actuale, despre viața, despre opera lor, dar nu numai. Deci, literatura la FILIT este ceva viu, palpabil și asta au reușit să facă organizatorii. Să propună o literatura accesibilă, o literatura pusă în valuare. De exemplu, la Serile FILIT, la Teatru, sunt sigur că vin mulți oameni care nu au citit opera scritorului care este pe scenă, dar vin, ascultă o discuție care nu este legată strict de opera lui. Ascult o domană, un domn care trăiește în lumea în care traim cu toții, aduc o perspectivă anume și, dacă din zece oameni care nu au citit opera, vor ieși cinci oameni care vor dori să citească opera asta, atunci e un mare succes.