Ștefan Dinu, căpitan al reprezentativei naționale, campioană la Mondialul de Street Fishing: pescuitul este ”confruntarea intelectuală, de partea omului, și instinctuală, de partea peștelui”. Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (19.11.2023)
Publicat de hdaraban, 19 noiembrie 2023, 23:56 / actualizat: 22 noiembrie 2023, 10:31
Mihail Sadoveanu, marele scriitor, care nu era străin de vânătoare și pescuit, ba chiar dimpotrivă, spunea că ”pescarul cu undița ar fi un domn care vine la baltă cu foarte multe unelte, ca să nu prindă niciun pește”.
Ceea ce scria Sadoveanu, cu siguranță, poate fi contrazis cu fapta: o echipă a României a câștigat Campionatul Mondial de Street Fishing (pescuit urban), desfășurat recent în Italia.
Competiția s-a aflat la a doua ediție, iar cronicile de specialitate îi considerau pe români ca favoriți.
Astfel că, la ”Weekend cu prieteni” a fost aruncat microfonul în balta cu subiecte și s-a lăsat prins Ștefan Dinu, unul din căpitanii reprezentativei. El este și cel care, prin acțiuni, evenimente sportive organizate, a popularizat pescuitul urban și a coagulat echipa câștigătoare.
De altfel, domnia sa este și președintele organizației Street Fishing România. El a explicat de ce pescuitul urban este spectaculos, iar legat de competiție, a povestit care au fost momentele decisive care au dus la victoria românilor.
Horia Daraban: Vă felicit pentru reușită.
Ștefan Dinu: Mulțumesc mult. Accept aceste felicitări, în primul rând, în numele echipei, pentru că a fost un efort fantastic de echipă. În general, genul ăsta de eveniment, fie că vorbim de Campionatul Mondial de Street Fishing sau orice alta, este, în primul și în primul rând, o chestiune de echipă.
Horia Daraban: De aceea, să și spunem care sunt numele celor care fac parte din reprezentativa României: Ștefan Dinu Edmond Păun, Vlad Dumitrescu, Liviu Paraschiv, Alex Bucur, Vlad Panait, Valentin Gîtlan Rossi, Paul Ispas, Adrian Crișu, Bogdan Grosu, Daniel Parisi. Ultimul e cel care s-a ocupat de partea de media. Ei sunt membrii echipei, uniți de aceeași pasiune.
Ștefan Dinu: Da, în general, pescuitul înseamnă foarte multă pasiune. Însă, în momentul în care treci de această mică treaptă și ajungi într-o competiție, deja pasiunea începe să fie o obsesie. E un lucru pe care îl spun: cei care ajung la un campionat mondial fac o trecere spre un cu tot alt nivel de a înțelege o competiție, de a înțelege ce se întâmplă într-o competiție la nivelul acesta și sunt foarte puțini cei care se uită la noi și ne văd și realizează cu adevărat cât de dăruit trebuie să fii acestei preocupări pentru a avea acea medalie la piept. Ce.
Horia Daraban: Ce este street fishing? Într-o traducere aproximativă înseamnă pescuit urban.
Ștefan Dinu: Pescuitul urban nu este o ramură total separată. Este un pescuit care se face la pești răpitori cu năluci artificiale. Noi, în cercurile noastre, numim genul ăsta de pescuit ”spinning”. Diferența este că se fac în ape din mediul urban. Deci este important această modificare, pentru că, în general, apele din mediul urban sunt pescuite de foarte mulți oameni, există poluare, există presiune pe pești. Genul ăsta de pescuit este mult, mult mai dificil decât un pescuit, să spunem, în Delta Dunării sau pe Prut, undeva într-un mediu sălbatic în care probabil sunt doi, trei pescari la kilometru. Aici, pot fi și doi, trei pescari pe metru. În principiu, se trece la năluci mult mai mici, la tehnici mult mai subtile. E un pescuit mult mai dificil decât orice alt pescuit.
Horia Daraban: Spuneam de Campionatul Mondial de Street Fishing, desfășurat în Italia, în prima jumătate a lunii noiembrie; reprezentative, sportivi din 12 țări. Cum s-a desfășurat competiția și, în general, cum se face acest punctaj care departajează echipele în clasament?
Ștefan Dinu: Acest campionat mondial are destul de puțină istorie. Este doar la a doua ediție, dar la nivel european, competițiile de street fishing datează cam de prin 2010. În 2015, în România, a avut loc prima competiție de street fishing. Există o selecție la nivel național, astfel încât cei mai buni sportivi ajung la acest campionat. Bineînțeles că, având în vedere rezultatul din anii anteriori, pentru că această medalie de aur nu vine din neant, de niciunde, ci vine după alte două medalii de bronz, una pe echipe și una pe națiuni obținute la prima ediție din Olanda, noi, ucrainenii, care au luat argint, și olandezii eram considerați favoriți. Dar, în pescuit, nu prea există favoriți. Există cel mult favoriți de hârtie. Bineînțeles, Italia era altă favorită pentru că au un pescuit deosebit de puternic, în plus, jucau acasă.
În principiu, campionatul funcționează cam așa: fiecare națiune are două echipe, una într-o grupă, una în cealaltă grupă. Se pescuiește la niște specii pe care organizatorul le definește încă de la început. Pentru fiecare specie există o dimensiune minimă peste care încep să puncteze acești pești și un număr maxim de capturi pe care poți să-l înregistrezi pentru fiecare specie în parte. În momentul în care se prinde un pește, există un arbitru în spate, el identifică specia. Dacă este una dintre speciile care punctează, măsurăm dimensiunea. Facem o poză într-o aplicație care asigură, practic, în timp real, clasamentul fiecărei grupe în parte. Și astfel, la sfârșitul zilei, acești centimetri sunt transformați în puncte. Câștigă grupa respectivă. Dacă ai câștigat grupa aceea, ai un punct. Ei spun o penalitate. E puțin forțată, pentru că nu poți să câștigi grupa, să ai o penalitate, dar noi o numim un punct.
Cine termină ultimul în cazul acesta va avea 12 puncte, astfel încât în prima zi se adună rezultatul unei echipe cu rezultatul celei de-a doua echipe și există un clasament intermediar. De exemplu, în prima zi, România a avut un loc șase și un loc doi, ceea ce ne punea pe cea de-a doua treaptă a podiumului, după Olanda.
În cea de a doua zi, însă, nouă ne-a mers mult mai bine. Am reușit să câștigăm una dintre grupe și, în cealaltă grupă, Olanda și românii au fost la egalitate. Ambele echipe nu au reușit să puncteze. A fost un concurs cu foarte multe emoții, foarte multă presiune emoțională. În primul rând, pentru că toate informațiile astea erau în timp real și orice pește, orice captură înregistrată în aplicația respectivă putea oricând recalcula tot ce înseamnă clasament.
Horia Daraban: A existat un moment critic al competiției pentru reprezentativele României?
Ștefan Dinu: Pentru noi cred că au existat în ambele zile. Cred că primul moment a fost la finalul zilei întâi. Echipa României era pe locul șapte. Aveam nevoie de o captură ceva mai mare pentru a reuși să ne ridicăm. Noi aveam cinci bibani, mai aveam nevoie de un pește. Adi Crișu a reușit capturarea unei știuci foarte mari, cu 13 minute înainte de final, rezultat care ne-a dus până pe locul doi. A fost o explozie de bucurie. Fiecare echipă își face strategia: cam ce se face, cum o să facă, unde o să facă.
Însă, de data aceasta, acea planificare de dinainte de competiție chiar nu a funcționat. În cea de a doua zi, a fost o oră de foc în care am reușit să prindem capturi ceva mai mari decât media respectivă și cred că, în 20, 30 de minute, am urcat de pe locul șapte până pe locul întâi, loc pe care nu l-am mai cedat până la finalul competiției.
La un moment dat, Liviu Paraschiv a prins un bas, care este o specie introdusă în Europa. Nu este o specie europeană, este o specie americană. Este o specie la care noi nu știm să pescuim, deși toată lumea dorește să pescuiască la bas. Noi nu avem această specie și nu era una dintre punctele noastre tari. Am reușit însă să prindem acest bas de 30 de cm, ne-a ajutat enorm, am câștigat această grupă și ne-a dus pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.
Vorbim de doi pești esențiali, acea captură de știucă din prima zi și basul acesta din a doua zi. Din păcate, a fost un campionat puțin mai sărac în capturi, dar, una peste alta, cam asta înseamnă street fishing. Nu înseamnă zeci de capturi prinse de toată lumea. Un pescuit în care numai cei care reușesc să se adapteze foarte bine la condiții, de multe ori foarte vitrege, trec de presiune, reușesc să câștige.
Horia Daraban: Cu ce sentimente, odată câștigat Campionatul Mondial de Street Fishing?
Ștefan Dinu: Bucurie, clar. Reușita vine după ani de zile de muncă, pentru că ceea ce se vede, această medalie, de fapt, are dedesubt o comunitate întreagă care muncește, care este foarte pasionată, care cheltuiește timp, bani, pasiune pentru chestia asta, de aproximativ opt campionate naționale desfășurate în întreaga țară.
Cel de-al doilea sentiment, chiar discutam și unul dintre colegi îmi spunea: ”tu îți dai seama ce am făcut? Îți dai seama că următorii vor trebui să facă la fel de bine ca noi?”. Va urma un campionat mondial în Franța, destul de departe de noi și mai dificil, dar bineînțeles, un alt lucru foarte important, deja România este o țară la care toată lumea se uită, de care toată lumea se teme și pe care toată lumea o urmărește.
Horia Daraban: Spuneați dvs. că sunt organizate competiții naționale, că sunt participanți din toate colțurile țării. Cât de popular, așadar, este acest tip de pescuit?
Ștefan Dinu: Popularitatea, în momentul de față, nu este ceva fantastic de mare. Cred că este cel mai mare campionat național de profil din România. Anul acesta a cuprins 10 etape desfășurate în nouă orașe. Urmează 2024, în care se vor mai adăuga două orașe pe harta acestor competiții. Vorbim de Galați și Tulcea. Atrage de la vreo 25 de competitori per competiție până la 80. Ușor, ușor, va deveni foarte popular dintr-un motiv foarte simplu. Este genul de turneu în care pleci dimineață de acasă și undeva la ora 15.00 ești din nou acasă. Nu presupune cheltuieli materiale fantastic de mari, pentru că folosești lansetă și o mulinetă, nu neapărat extrem de scumpe. Poți să te duci la concurs cu bicicleta sau pe jos sau cu autobuzul. Tot ceea ce înseamnă eforturi financiare personale, eforturi de timp sunt minimale.
Țin minte, în 2015, la primul concurs, au fost foarte mulți oameni cu cunoștințe minimale despre ce înseamnă pescuitul la pești răpitori, însă, tocmai că au fost foarte aproape de o apă, evoluția lor a fost una asimptotică. Cel mai bun exemplu este Edmond Păun, este campionul nostru național en-titre. A câștigat acest titlu în finala care tocmai s-a încheiat, acum, cred că mai puțin de o lună, la Bacău. A evoluat de la un pescar căruia îi plăcea să pescuiască, la unul dintre superstarurile spinning-ului românesc. Are deja trei titluri de campion național, are două medalii la campionatele mondiale. Genul ăsta de evoluție a existat peste tot și o să existe tot timpul. Orice competiție va împinge practicantul de la un simplu amator la un nivel extrem de avansat în ceea ce înseamnă experiența și abilitățile sale în domeniul ăsta.
Horia Daraban: Pescuitul pentru dumneavoastră înseamnă?
Ștefan Dinu: Înseamnă extrem, extrem, extrem de mult. Eu fac parte, probabil, din acel 0,5% dintre pescarii României care consideră pescuitul mai mult decât orice. Singurul lucru care este înaintea pescuitului este familia mea. Faptul că sunt obosit, că poate am o rană sau poate n-am chef, sunt chestiuni care nu contează, în momentul în care înseamnă prezența la o competiție. Dau 100% în orice competiție. Este una dintre componentele esențiale ale vieții mele, pescuitul.
Dacă cineva dorește să i se cânte imnul României pe cea mai înaltă treaptă a unui campionat mondial, trebuie să înțeleagă că fără nivelul ăsta de pasiune nu se va ajunge acolo niciodată. Și nu e vorba doar de pescuit, e vorba de orice altceva.
Horia Daraban: Putem încheia dialogul nostru cu o pledoarie pentru pescuit și care să fie adresată cuiva care să pornească pe acest drum?
Ștefan Dinu: Este o activitate în natură, te învață să apreciezi natura, să înțelegi natura. Este o chestiune care, din punct de vedere fizic, mental este foarte, foarte ”challenging” pentru creierul uman. Și, bineînțeles, este această confruntare intelectuală, de partea omului, și instinctuală, de partea peștelui, în a reuși să capturezi cât mai mulți pești, cât mai mari, dintr-o anumită specie, dintr-un anumit loc. Încercați.
Sunt sigur că veți găsi un mentor și, în cele din urmă, o să vedeți că această nebuloasă numită pescuit street fishing, spinning începe să capete sens în capul fiecăruia și, dacă vă doriți să faceți acest pas către competiții, viața vi se va schimba enorm. Adică, sunt oameni pe care pasiunea i-a împins să-și organizeze viața de așa natură încât să aibă loc și de pescuit, și de familie, și de carieră, și de odihnă. Că și asta e importantă.
Varianta audio a interviului:
Sursa foto: Ștefan Dinu
