„Mergeți în sufletul meu!”, spectacol-lectură în memoria victimelor Pogramului de la Iași

În spectacolul-lectură „Mergeți în sufletul meu!”, inspirat din romanul „America de peste Pogrom”, de Cătălin Mihuleac, Maia Morgenstern și Cabiria Morgenstern au readus în atenția publicului drama victimelor Pogromului de la Iași.

Publicat de isoreanu, 2 iulie 2026, 13:34

Memoria uneia dintre cele mai întunecate pagini din istoria Iașului a fost evocată, luni, la Casa Muzeelor, în cadrul unui spectacol-lectură inspirat din romanul „America de peste Pogrom”, de Cătălin Mihuleac. Dramatizarea este semnată de Nicoleta Dabija. Prin interpretarea lor, actrițele Maia Morgenstern și Cabiria Morgenstern au prezentat drama victimelor Pogromului de la Iași.

Un reportaj de Ioana Soreanu.

Sala de Conferințe a Casei Muzeelor din Iași a găzduit, luni, un eveniment dedicat comemorării victimelor Pogromului de la Iași de la 29 iunie 1941. Maia Morgenstern și Cabiria Morgenstern au prezentat, într-un spectacol-lectură, dramatizarea semnată de Nicoleta Dabija, după romanul „America de peste Pogrom” de Cătălin Mihuleac.

Textul tulburător urmărește destinul unei fetițe, Golda, care își pierde mama, tatăl și fratele în timpul Pogromului de la Iași. Rămasă singură, încearcă să-și găsească familia și devine martora unor scene de o cruzime extremă, care îi marchează întreaga existență. Salvată de un rabin, care o ascunde și o protejează, Golda ajunge mai întâi la Viena, apoi în Statele Unite, unde își reconstruiește viața sub numele de Dora.

Dramatizarea se concentrează asupra atrocităților petrecute în ziua de 29 iunie 1941 și vorbește despre memorie, traumă și suferință, transmițând, în același timp, un mesaj puternic despre importanța cunoașterii istoriei și a păstrării memoriei victimelor.

Romanul lui Cătălin Mihuleac, „America de peste Pogrom”, a provocat, după cum a mărturisit chiar autorul, reacții diferite și foarte intense. Deși crimele comise în timpul Pogromului de la Iași au fost asumate oficial de statul român, ele sunt încă greu de acceptat de o parte a societății, iar reapariția mesajelor antisemite demonstrează acest lucru.

Cătălin Mihuleac: Am întâlnit asta chiar la oameni politici care îl neagă, la anumiți istorici din partidele extremiste din România, mai ales. Este o atitudine, zic eu, necinstită și care nu aduce servicii țării. Germania și-a recunoscut, foarte deschis, vina din cel de-Al Doilea Război Mondial. Cred că ține și de o lipsă de educație. Și de umanism, dar și de educație. Forțele manipulatoare se manifestă acum așa cum s-au manifestat în toate perioadele de criză economică și politică. Unul dintre efecte este acesta.

I.S.: Ați vorbit despre faptul că această carte a dumneavoastră a născut reacții foarte diferite, dar, în același timp, foarte puternice. De ce?

Cătălin Mihuleac: Pentru că este o carte cu o anumită forță. Te manifești împotriva cuiva care te deranjează, care îți atrage privirea, care ocupă un anumit loc, despre care tu crezi că s-ar cuveni altcuiva. Este o carte puternică și stârnește reacții pozitive și negative. Este primul semn că este o operă de artă reușită.       

Nicoleta Dabija a preluat replica rabinului din romanul lui Cătălin Mihuleac, „Mergeți în sufletul meu!”, și a intitulat astfel dramatizarea prezentată în cadrul evenimentului de la Casa Muzeelor:

Nicoleta Dabija: Este o replică din romanul „America de peste Pogrom”, de Cătălin Mihuleac, care mi-a plăcut foarte mult și mi s-a părut extrem de sugestivă pentru acest moment, pentru comemorarea Pogromului de la Iași. Până la urmă, dacă am merge în sufletul unui om bun, n-am mai face niciodată rău.

I.S.: De ce ați ales romanul lui Cătălin Mihuleac pentru acest moment?

Nicoleta Dabija: A fost dorința doamnei Maia Morgenstern. Ea iubește foarte mult acest roman și exista o dramatizare, dar care nu era neapărat pe gustul doamnei, din motivul că nu era concentrată pe Pogromul de la Iași. Și, dorind foarte mult să vină anul acesta la comemorarea Pogromului, mi-a spus: „Vrei să faci tu o dramatizare?” Și am zis că o să fac. Pentru că știu ce vreți: vreți să mă concentrez pe momentele acelea legate de Pogromul de la Iași. Și așa a apărut acest spectacol-lectură.

I.S.: Cum s-a născut acest eveniment?

Nicoleta Dabija: Am vrut să fac ceva diferit față de anii trecuți. În ultimii doi ani, cel puțin, am optat pentru filme. Și am observat că oamenii nu au neapărat răbdare să stea până la capătul unui film, care este mult mai lung. Și anul acesta a fost, așa, o conjunctură: doamna Maia Morgenstern dorea foarte mult să vină, mi-a sugerat acest roman și atunci am spus: o să facem un spectacol-lectură. Și, cu siguranță, prezența dumneaei aici, la Iași, este un plus de emoție pentru text și cred că a fost o alegere foarte inspirată.       

În roman, după ce supraviețuiește Pogromului, Golda primește șansa unui nou început și își reconstruiește viața sub un alt nume: Dora. Numele Golda înseamnă „aur”, iar noua identitate păstrează, simbolic, același sens: în franceză, d’or înseamnă „de aur”.

Durerea provocată de atrocitățile comise în timpul Pogromului nu trebuie uitată. Poveștile celor care au trăit acele orori trebuie spuse, iar generațiile tinere trebuie să le cunoască, pentru ca astfel de crime să nu se mai repete, a subliniat actrița Maia Morgenstern:

Maia Morgenstern: Golda s-a transformat în Dora. Sigur, înțelegem și apropierea, traducerea numelui. Este curajul de a spune: aceasta este trauma, durerea mea, de care nu m-am vindecat și nu o să mă vindec. Durerea ei, durerea ei pe care o duce și o expune și nu lasă o poveste nespusă. Știu din familie, știu de la ai mei că exista un timp, o vreme când nu mai voiau să spună poveștile, refuzau să-și spună poveștile și… cine sunt eu să pot accepta? Am înțeles, înțelegeam: erau edituri, imediat după război: „Hai, dom’le, nu mai veniți iar cu o poveste, și iar cu o poveste, suntem suprasaturați!” Și sunt povești care s-au pierdut, și sunt mărturii, și asistăm la o răsturnare și o năuceală care pot sminti mințile unor oameni foarte tineri. Nu ne spunem poveștile, cei care știm sau poate știm din sursă directă. Sunt generații de oameni, oameni tineri, care nu au nicio vină că nu știu și, dacă nu li se vor spune adevărurile și situația, ei nu vor ști. Eu încerc să-mi fac treaba mea și ceea ce vreau să fac, și ceea ce pot să fac, în mod concret și direct. Aduc la lumină poveștile adevărate ale durerilor, ale atrocităților prin care au trecut ai mei, familia mea, fără spirit revanșard. Însă poveștile trebuie cunoscute. Nu-i vorba despre victimizare, dar, așa cum îmi știu greșelile, păcatele, derapajele, nedumeririle mele, așa cuvine-se să privim în oglindă, cu seriozitate și pornind de la surse serioase de informare: acesta a fost trecutul. Fie ca el să nu se repete!

Golda și rabinul se salvează unul pe celălalt, în roman, iar întâlnirea lor este o formă de renaștere, a explicat actrița Cabiria Morgenstern:

Cabiria Morgenstern: E vorba despre o formă de renaștere, de ambele părți, despre șansa la viață pe care o primește rabinul prin această întâlnire, întâmplare sortită, poate, cu Golda și, de asemenea, șansa ei nu doar la viață, ci la un viitor.

I.S.: De ce credeți că este atât de dificil pentru noi să ne asumăm, să recunoaștem aceste momente grele din istorie, oribile, și, iată, mesajele antisemite revin cu virulență?

Cabiria Morgenstern: Cred că, în primul rând, vine reacția de neasumare, pe de o parte ca o încercare de a disimula, pe de altă parte pentru a ascunde sau chiar a nega un sentiment de rușine. De la o generație la alta, dorința de a nu transmite această rușine, această vinovăție, această pată este contracarată de instinctul de a o ascunde, de a o nega, poate la un moment dat, când trece suficient de mult timp și noi putem să ne dezicem.

I.S.: Sigur, oficial a fost recunoscut.

Cabiria Morgenstern: Absolut că oficial a fost recunoscut, dar, în firea umană, și eu, atunci când folosesc, iată, pluralul la persoana întâi, deci când spun „noi”, nu este pentru că mă includ în așa ceva, ci pentru că cred că este ceva ce ține de psihologia omului care vrea să scape de ceea ce a săvârșit. Problema este că, odată ce ai ajuns destul de departe de acel ceva, încât să nu te mai identifici deloc cu el, e foarte ușor să repeți aceleași greșeli, pentru că în tine nu mai există sentimentul de responsabilitate. 

Evenimente precum cel organizat luni, la Casa Muzeelor, și cărți precum romanul lui Cătălin Mihuleac ne ajută să înțelegem ce s-a întâmplat în istoria noastră și în istoria orașului în care trăim. Ne îndeamnă să ne asumăm, cu responsabilitate, aceste momente tragice. Reprezintă o formă de a ne manifesta respectul și compasiunea pentru victime și de a arăta că noi, cei de astăzi, nu mai permitem ca astfel de tragedii să se repete.

Scenografia spectacolului a fost semnată de Corina Irimiță. Spectacolul-lectură „Mergeți în sufletul meu! a fost înregistrat video și va putea fi urmărit de vizitatorii Casei Muzeelor. Înregistrarea video și coloana sonoră au fost realizate de Ben Brucker.