10 ian., de la 18:03, Creația lui Iosif Ivanovici în concert la Iași, cu Iași Philharmonia Orchestra, la Univers Muzical cu Daniela Vlad
Vă invităm să fiți spectatorii indirecți ai unor fragmente din Concertul de Anul Nou al Orchestrei Iași Philharmonia, găzduit de Opera Națională Română din Iași. Dirijor: Aurel Bălae. Invitați: Marius Aftaragaci, producătorul concertului și Ioan Dobrinescu, cel care își pune semnătura de maestru pe orchestrațiile pieselor de Ivanovici. Pe noi ne auziți pe toate frecvențele Radio Iași și online pe www.radioiasi.ro/asculta-live în fiecare sâmbătă și duminică între orele 18:03-20:00. Vă așteptăm cu drag Daniela Vlad
Publicat de dvlad, 9 ianuarie 2026, 20:46 / actualizat: 10 ianuarie 2026, 15:35
La 28 decembrie 2025, Iașiul l-a celebrat pe Ion Ivanovici la 180 de ani de la naștere, în timp ce Viena se pregătea să-l sărbătorească pe Strauss, la 200 de ani de la naștere! Evenimentul ieșean a fost creat de noua orchestră răsărită aici datorită unor tineri artiști entuziaști și ambițioși, care își doresc să includă Iașul nu doar în rând cu marea metropolă vieneză și al ei Concert de Anul Nou mediatizat în întrega lume, ci și în constelația valoroasă a orașelor cu orchestre care poartă numele de „Philharmonia”.
Iași Philharmonia Orchestra s-a născut în aprilie 2025, cu scopul declarat de a îmbogăți viața artistică a orașului. Dedicați pe de o parte excelenței artistice, inițiatorii orchestrei vizează și un repertoriu special, care să readucă la viață pagini necunoscute ale patrimoniului muzical românesc, cu toată strălucirea pe care o merită.
Vă invităm să fiți spectatorii indirecți ai unor fragmente din Concertul de Anul Nou al Orchestrei Iași Philharmonia, din data de 28 decembrie 2025, găzduit de Opera Națională Română din Iași în Sala Teatrului Național Vasile Alecsandri. Dirijor a fost Aurel Bălae, un tânăr muzician talentat, invitat la pupitrul orchestrelor filarmonice din Bacău, Botoșani, Ploiești, Râmnicu Vîlcea, Teatrul Nae Leonard Galați și mai ales la Filarmonica Lyra – George Cavadia din Brăila.
Invitații ediției sunt Marius Aftaragaci, sufletul inițiativei și Ioan Dobrinescu, cel care își pune semnătura de maestru pe orchestrațiile pieselor de Ivanovici.
Avem prilejul să cunoaștem lucrări rămase timp de peste un secol în arhive, care ne dovedesc că avem și noi, românii, un compozitor genial, a cărui creație rivalizează în eleganță și rafinament cu cea a familiei Strauss.
Ioan Ivanovici (prenumele său variază, apare și ca Ion sau Iosif) era născut la 28 ianuarie 1845 la Timișoara și a murit la 28 septembrie 1902, la București. A fost clarinetist, dirijor și compozitor. Datele biografiei sale sunt extrem de puțin cunoscute, de aceea vă redau doar date considerate certe: cariera desfășurată de timpuriu în jurul ansamblurilor militare i-a stimulat interesul pentru compoziție, genurile abordate pendulând între dansurile la modă și marșurile pentru fanfară. Creația lui cuprinde peste 350 de piese – mazurci, polci, cadriluri, serenade, romanțe și piese în stil popular. Deși născut la Timișoara, care i-a oferit recent titlul de Cetățean de Onoare al orașului, viața sa este mult mai legată de Moldova: la numai 14 ani a devenit copil de trupă în fanfara Regimentului 6 Infanterie din Galați, mediu propice în care s-a făcut remarcat prin talentul său.
Conform presei bănățene, urmează apoi studii la Iași: „Este mutat, mai târziu, la Regimentul 2 Roșiori din Iași. Aici, este preluat de cel mai bun șef al muzicii, celebrul Emil Lehr (a condus în stagiunea 1875 – 1876 orchestra Teatrului Național din Iași, fiind un dirijor valoros, a compus rândul său valsuri). Sub îndrumarea lui Emil Lehr, Iosif Ivanovici este inițiat în tainele armoniei, orchestrației și compoziției, dobândește și primele noțiuni de dirijat. Lehr este și cel care îi facilitează contactul cu Constantin Gebauer, tipograful muzical bucureștean care îi va populariza mai târziu opera lui Ivanovici”
Ivanovici a fost aproape întreaga viață dirijor al mai multor formații de muzică militară din Galați, cu gradul de ofițer. Succesul său internațional și interesul pe care îl manifesta pentru muzicile militare au dus la numirea lui în 1900 (după alte surse în 1895) în funcția de inspector general al muzicilor militare din România. În 1901 s-a stabilit la București, unde a murit un an mai târziu.
Muzica sa este interpretată și astăzi de fanfarele militare. Dar cum a ajuns un compozitor atât de cunoscut, încât muzica i-a fost cântată și în marile capitale europene ale muzicii? Gloria sa a început o dată cu valsul „Valurile Dunării”, publicat la București în 1880 și inclus de Eduard Strauss în repertoriul Orchestrei Curții de la Viena. Așadar fără să-și fi propus și cu mult timp înainte de a se pune problema, Viena consfințea europenismul românilor. De asemenea, Parisul. Valsul Valurile Dunării a devenit prin concurs emblema Expoziției Universale de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat de celebrul compozitor francez Émile Waldteufel. Se știe că succesul valsului a fost atât de mare, încât a fost uneori atribuit altor compozitori, între care și Johann Strauss-fiul. Cred că se plăteau și pe atunci drepturi de autor !???…
