#StareaEducației (INTERVIU) Marian Staș, consultant în educație: ”Ar fi sănătos să se facă pilotări de programe școlare alternative. E păcat să începem să proiectăm planuri cadru alternative deștepte și, pe urmă, să le blocăm, să ne înțepenim în restul pașilor, cum ar fi, de pildă, programe școlare care nu sunt suficient de flexibile și de deschise.”
Publicat de andreeadaraban, 5 decembrie 2025, 11:45
Ministerul Educației a publicat în transparență noile programe școlare pentru liceu, care ar urma să fie aplicate începând cu toamna anului 2026. Este prima schimbare majoră de curriculum de liceu din ultimii 20 de ani, iar dezbaterile din spațiul public au devenit intense imediat după publicare, în special în jurul programei pentru Limba și literatura română.
În acest context, am discutat cu Marian Staș, consultant în educație și membru al Comisiei Ministerului Educației pentru pilotarea curriculară strategică, despre viziunea din spatele noilor programe, riscurile, avantajele și provocările aduse de planurile-cadru alternative.
Deși programele au la bază un model de competențe considerat foarte bine construit, Marian Staș atrage atenția asupra riscului de conservatorism și rezistență la schimbare: „Există un tip de reticență axată mai mult pe norme și salarii, și mai puțin pe curajul de a oferi copiilor o școală de secol XXI.” Acesta avertizează că, fără asumare reală, programele riscă să repete greșelile vechiului sistem, unde formulările moderne au rămas adesea doar la nivel declarativ.
Feedbackul din spațiul public indică, spune Marian Staș, că unele programe, precum cea de fizică, sunt promițătoare, dar prea încărcate.
Soluția propusă: pilotarea de programe alternative, după modelul pilotării planurilor-cadru.„Există profesioniști respectabili care văd lucrurile altfel. E păcat să blocăm planuri-cadru inteligente cu programe insuficient de flexibile,” afirmă Marian Staș.
Până la 15 ianuarie, liceele se pot înscrie pentru a pilota planurile-cadru alternative. Peste 100 de școli au semnalat deja interesul.
Ce aduce nou acest model? Trunchiul Comun (TC) este identic pentru toate liceele – 1.800 de ore pe parcursul celor patru ani. Noutatea: Curriculum la Decizia Elevilor din Oferta Școlii (CDEOȘ). Liceele pot proiecta până la 2.200 de ore de curriculum flexibil, construit pe nevoile elevilor.
Redăm mai jos interviul:
Andreea Daraban: Atât de multă așteptate, aceste noi programe au stârnit discuții aprinse în spațiul public odată cu publicarea lor. Cele mai multe referiri au fost legate de Limba și literatura română. Au fost însă exprimate opinii și în legătură cu alte discipline. Domnule Marian Staș, programele sunt niște instrumente folosite de profesori. Ce calități ar trebui să aibă acestea din punct de vedere structural, care sunt practic obiectivele pe care le urmărim?
Marian Staș: Sunt cel puțin trei obiective de fond, de principiu. În primul rând, să ofere profesorilor reperele de conținut relevante pentru disciplinele pe care le predau. În al doilea rând, să ofere un numitor comun și o platformă la care toți profesorii, care predau anumite discipline, să se poată raporta în cunoștință de cauză și cu încrederea că ceea ce văd acolo este profesionist, are relevanță și are consistență atât din punctul de vedere al conținutului cât și din punctul de vedere al procesului pedagogic. Și în sfârșit, al treilea aspect pe care eu l-aș numi aici egal de important, dar poate chiar mai relevant strategic, în condițiile pe care le-ați menționat, de 20 de ani n-au mai fost programe școlare noi în liceu, e realmente ceea ce eu aș dori, o deschidere spre viitor. Cu alte cuvinte, un echilibru sănătos între ceea ce înseamnă reperele clasice, necesare ale oricărei discipline, dar în același timp faptul că recunoașterea și materializarea în programă, faptul că suntem în secolul 21, copiii care vor studia pe aceste programe școlare au nevoie de lucruri bune pentru ei și pentru competențele lor pentru următorii 10 ani, deci vorbim de 2030, vorbim de 2035 și așa mai departe. Astea ar fi cele trei componente pe care eu le-aș urmări în evaluarea setului acestei programe școlare.
Andreea Daraban: Cum sunt formulate competențele? Sunt atinse competențele cheie? Se pune accent pe competențele transversale? Ați avut ocazia să le consultați?
Marian Staș: Am văzut câteva programe și aici aș face mai degrabă o analiză de risc, cu mențiunea că eu sunt optimistul incurabil, eu mai degrabă văd sticla pe jumătate plină. Și acum, revenind la analiza de risc, deja avem o exemplificare, în sens mai degrabă negativ, la planurile cadru. Și anume, riscul este ca modelul de competențe, care este unul foarte bine construit, deștept făcut în urmă cu vreo doi ani, cam așa l-au pus cei din minister în discuția publică, să fie mai degrabă o formă fără fond. Adică, cu alte cuvinte, ne facem că facem. Nu e cazul foarte, foarte extins, dar există un anume tip de rezistență la schimbare, pe care l-am văzut manifestat atât în proiectarea planurilor cadru, cât și în proiectarea programelor școlare. Numitorul lor comun este un anume tip de conservatorism, un anume tip de reticență centrată mai degrabă, dacă vreți, între ghilimele, pe normele și salariile profesorilor și mai puțin pe curajul de a oferi copiilor școală de secol XXI. E normal, e firesc să se întâmple până la un punct lucrul acesta, pentru că, repet, suntem într-un proces blocat în paradigma lui de 15-20 de ani, atât la nivelul planurilor cadru, cât și la nivelul programelor școlare. Și, evident, atunci când doresc să vin cu un lucru nou, dintr-odată apar temeri, prejudecăți, incompetențe, imposturi, calcule, tot felul de alte componente care, mai degrabă, tind să țină procesul cât de mult blocat într-o paradigmă depășită.
Andreea Daraban: Sunt mai aerisite aceste programe, așa cum ar fi vrut domnul Daniel David, de exemplu? Pentru că s-a exprimat în repetate rânduri pe acest subiect.
Marian Staș: Cel puțin, unde m-am uitat eu și din comentariile pe care le-am auzit în spațiul public, de la oameni care știu și pedagogie și știu și meseria lor, de exemplu, la fizică, am primit un feedback, cum că zona aceasta, într-o bună măsură, are ce-i trebuie, dar e încă foarte, foarte bogată, prea încărcată. Aici suntem acum. De aceea, și încă o dată, nu doresc să fac un proces de intenție chestiunii ca atare. E firesc, e normal să fie așa, până la un punct. Pentru că e un proces care n-a mai avut precedent de 20 de ani. Și atunci, când fac un lucru pe care nu l-am mai făcut de 20 de ani, pun în el, și pun în el, și pun în el, până la Dumnezeu și înapoi. De aceea, spun eu, că ar fi sănătos, în acest cadru al programelor școlare, un proces similar pilotării din planurile cadru, care să deschidă pilotări de programe școlare alternative. De pildă, la Limba și literatura română. Sunt în acest domeniu o multitudine de oameni, cât se poate de respectabili și cât se poate de deschiși și cum să zic așa, cu prețuire față de cei care au scris până acum programele școlare, dar care văd lucrurile altfel și merită, fără doar și poate, să creeze astfel de alternative de pilotare, tot sistemică. Pentru că, repet, cele două merg mână-n mână. E păcat de Dumnezeu să începem să proiectăm planuri cadru deștepte și, pe urmă, să le blocăm, să ne cramponăm, să ne înțepenim în restul pașilor, cum ar fi, de pildă, programe școlare care nu sunt suficient de flexibile și de deschise. Pasul tehnic următor, după programele școlare, după ce Ministrul Educației zice aprob, este construirea sau redactarea manualelor care să reflecte acele programe școlare. Prin urmare, sunt două instrumente esențiale aici, în contul profesorilor. Pe de-o parte, pregătirea lor pedagogică și de specialitate față cu aceste programe școlare și, în al doilea rând, felul în care manualele școlare vor fi scrise, astfel încât, realmente, să le fie unelte de ajutor profesorilor și să nu fie încă o piedică pe calea unei bune predări în clasă. L-am creditat pe ministrul Daniel David și îl creditez pe ministrul Daniel David cu curajul și viziunea, în sfârșit, să creeze istorie în învățământul preuniversitar, semnând un ordin care pune alternativele de planul cadru pe aceeași putere, pe aceeași forță echivalentă cu planurile cadru convenționale, pentru că ambele au forța asemnăturii de ministru. Un alt aspect esențial aici, este o teză otrăvită, în opinia mea, păcătoasă, pe care, acum, o demontăm împreună. Teza este în felul următor: ”Lasă, domnule! Fie planurile cadru cât de proaste, fie programele școlare cât de vai mama lor, dacă profesorii sunt buni, o să fie bine și nu o să fie rău.” Este cât se poate de eronată teza asta. Pentru că toți profesorii care vor fi foarte, foarte buni și foarte profesioniști, ei ca profesori, vor începe să șmecherească și planurile cadru și programele școlare ca să facă ei cum știu că e bine acolo. Păi, nu mai bine le facem pe toate cum trebuie? Și planurile cadru și programe școlare și manuale, astfel încât oamenii aia să își împlinească menirea, să fie profesioniști pe bune, așa cum se cuvine, și nu se înceapă să inventeze tot felul de scurtături, ca să iasă din clinciuri de proiectare proastă de planuri cadru și de programe școlare. Asta este de fapt teza, care evident că presupune, în această cheie, deopotrivă manuale bine scrise în primul și întoarse cu fața către copii și în al doilea rând, profesori bine pregătiți, antrenați, așa cum a menționat ministrul educației, pe ceea ce înseamnă aceste noi conținuturi care vor intra în operă începând cu anul școlar 2026-2027.
Andreea Daraban: Spuneam că liceele se pot înscrie, până pe 15 ianuarie, în programul național pentru pilotarea sistemică de planuri cadru în învățământul liceal de stat, particular și confesional. Am înțeles că sunt deja peste 100 de licee din țară care ar dori să opteze pentru aceste planuri cadru alternative. Ce trebuie să știe cei care ne ascultă? Practic, ce e diferit la aceste planuri cadru de cele oficiale?
Marian Staș: Minunată întrebarea asta. Totul este diferit, cu excepția ancorei comune pentru întregul sistem public al educației, care poartă numele de Trunchi Comun (TC). Tehnic, practic, liceele care doresc să-și proiecteze propriile planuri cadru au la îndemână un cadru extrem de deschis, care definește bugetul de ore de trunchi comun, identic celorlalte planuri cadru convenționale, în număr de 1800 de ore între clasele a IX-a și a XII-a și acestea este sfânt pentru toată lumea. Cu alte cuvinte, fie că pilotez, fie că nu pilotez, toate liceele din România au de executat ceea ce scrie în acel trunchi comun de 1800 de ore pentru toată lumea. Acum, conceptul esențial, care deschide jocul, poartă numele de Curriculum la Decizia Elevilor din Oferta Școlii (CDEOȘ), iar în aceste planuri cadru alternative, bugetul de ore alocat acestei componente este de până la 2200 de ore. Este excepțional și este istoric. Câte licee și-au mai proiectat planurile cadru având la dispoziție 2200 de ore, până acum? Răspuns corect, niciunul. Prin urmare, este un exercițiu excepțional, care deschide creativitatea, inspirația, curajul, dorința reală. Este o formă cu fond prin definiție. N-are cum să fie șmecherit procesul acesta, pentru că odată proiectate planurile cadru, din clasa a IX-a pînă în clasa a XII-a, ele vor intra în funcțiune și vor schimba pe veci cultura organizațională a școlilor respective. În plus, mă bucur să menționez că, prin ordin, există o comisie foarte bună de profesioniști, oameni care sunt deschiși schimbării, în același timp foarte, foarte competenți și care, cu siguranță, vor modela procesul de monitorizare, astfel încât planurile cadru, pe care liceele le vor pune în fapt, începând cu anul școlar următor, să fie cât mai bune și cât mai deschise. Prin urmare, ca să sintetizez răspunsul la întrebarea dumneavoastră, elementele esențiale sunt așa: schimbarea paradigmei de la curriculum centralizat la curriculum proiectat de școală, extragerea din acest model a procentului de curriculum de specialitate despre care nu mai facem vorbire și focalizarea doar pe cele de două componente, Trunchi comun și Decizia Elevilor din Oferta Școlii. Astfel, în clasele a IX-a și a X-a, aproximativ 60% din bugetul de ore este pentru TC și aproximativ 40% pentru CDEOȘ, iar în clasele a XI-a și aXII-a, procentul se inversează. Până la 40% TC și până la 60% CDEOȘ, așa cum e firesc, așa cum e normal, pentru că pe măsură ce copiii se apropie de finalizarea studiilor liceale, fiecare dintre ei dorește să meargă pe un traseu profesional cât mai individualizat. Elevii vor trebui să aleagă din oferta școlii, iar școala trebuie să vină cu o ofertă bogată, astfel încât să-i susțină pe elevi.
Andreea Daraban: Sunt capabile școlile să creeze programele și discipline, astfel încât să vadă interesul elevului mai mult decât interesul profesorului?
Marian Staș: În mod cert, liceele care nu știu, nu vor și nu pot să facă așa ceva, nu vor da deloc semnal că doresc să fie liceu pilot. Toate cele peste 90 de licee, care au dat semnal, până acum, știu, vor și pot să facă ceea ce dumneavoastră ați menționat. Pentru că există două mari ancore de sprijin în tot acest proces, pe care le-am testat și le-am trăit și eu cu liceele cu care am lucrat până acum. Prima o reprezintă faptul că există licee cu profesori isteți, profesioniști, curajoși, și care știu, vor și pot să proiecteze planuri cadru. Și al doilea aspect important este că, deopotrivă, liceele au la îndemână inteligența artificială ce le vine în sprijin.
Andreea Daraban: Care sunt avantajele pentru elevi? Pentru elevii care învață într-un astfel de liceu și care alege să piloteze planurile cadru? Care vor fi beneficiile?
Marian Staș: Am să vă dau răspunsul meu, subiectiv, așa, știind foarte bine procesul, pentru că eu am creat conceptul de Curriculum la Decizia Elevilor din Oferta Școlii, cu 15 ani în urmă. E al meu conceptul, așa că știu exact despre ce-i vorba în el. Cea mai importantă competență pe care copiii ăștia o vor exersa, este aceea de a decide, de a opta, de a evalua alternative. Din clasa a IX-a pînă în clasa a XII-a vor avea o paletă de opțiuni din ce în ce mai consistentă, în care copiii ăștia să învețe să gândească cu mintea lor, să gândească critic, să evalueze alternative, să decidă ce vor fiecare dintre ei, să-și asume consecințele și să trăiască foarte, foarte bine și în cazul în care au fost fericiți că au ales ceva la care s-ai așteptat să fie bine, dar și în cazul în care alegerea nu e așa cum s-ar fi așteptat. Un al doilea lucru real, într-adevăr, consistent, este centrarea în proporție de peste 80%. mai mult decât până acum, a învățării pe elevi. Și în sfârșit, al treilea lucru, pe care iarăși îl dau în scris, fără niciun fel de problemă, în mod cert, elevii care vor parcurge aceste modele alternative vor obține, statistic, rezultate mai bune la bacalaureat decât celelalte licee. Pentru că așa e făcută școala, așa e croit planul cadru, să fie cât mai aproape de felul lor de a învăța.
Varianta audio a interviului:
