#StareaEducației (INTERVIU) Asociația PISC – Profesorii Inovează Școala se lansează la Iași. Dana Anghelescu: ”Dacă ești autosuficient în educație, ești condamnat la anulare. E o utopie să crezi că în acest secol poți să te împotrivești tehnologiei.”
Săptămâna viitoare va avea loc, la Iași, lansarea Asociației PISC – Profesorii inovează școala, un proiect care, potrivit inițiatorilor, și-a asumat încă de la început misiunea de a produce o schimbare pozitivă în mediul educațional, prin furnizarea de training-uri și de activități inovative pentru elevi și pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar, adaptate nevoilor reale ale acestora.
Asociația a fost înființată de trei cadre didactice din Iași, extrem de implicate și dornice să aducă un suflu nou sistemului educațional românesc. Este vorba despre Cristina Mocanu, profesoară de engleză la Colegiul ”Costache Negruzzi”, Anamaria Ghiban și Dana Anghelescu, profesoare de limba și literatura română la Liceul de Informatică ”Grigore Moisil”. Toate trei au acceptat invitația colegei noastre, Andreea Daraban, de a vorbi despre ce-și propune Asociația PISC – Profesorii inovează școala și cum putem face schimbări reale în ceea ce înseamnă educația din țara noastră.
Andreea Daraban: Proiectul PISC nu este nou, datează încă din pandemie. Noutatea o reprezintă înființarea asociației omonime. De ce o astfel de organizație? Ce vă propuneți prin acest proiect?
Cristina Mocanu: Activitatea noastră a început în pandemie, dar nu cred că pandemia a fost cea care ne-a făcut să începem astfel de activități, ci mai degrabă dorința noastră de a aduce schimbare în educația din România. Întâmplarea a făcut ca atunci nevoia de a fi alături de colegii noștri să fie foarte mare, așa încât am început prin a organiza câteva sesiuni de instruire și de training online cu profesori din toată România și odată cu aceste training-uri online, ne-am dat seama că, de fapt, profesorii sunt foarte deschiși către inovație, câtă vreme găsesc un spațiu sigur în care să-și împărtășească resursele și să-și dezvolte ei înșiși competențele. Așa încât ne-am gândit că a înființa o asociație care să promoveze inovația în educație este unica soluție de a face câțiva pași înainte.
Anamaria Ghiban: Pandemia ne-a creat un context. Atunci, dorința noastră a fost să dăm din ceea ce noi descopeream din mers, pentru că eram în școală online, se resimțea nevoia de a adopta noi metode, astfel încât să facem fața acestei provocări. Nu ne-am așteptat să avem o așa mare audiență și lucrurile au continuat după pandemie, când ne-am diversificat oarecum activitățile, în sensul că ne-am îndreptat atenția și către elevi, nu doar către profesori. Am început să facem activități nu doar online, ci am organizat și ateliere, training-uri în format fizic. Și cumva, da, cum a zis și Cristina, pasul către un ONG, către o asociație în care să avem un cadru formal, legal, era necesar.
”Am creat Asociația PISC – Profesorii inovează școala plecând de la premisa că educația implică conectarea celor trei categorii, profesori, părinți, elevi și am încercat să facem câte puțin pentru fiecare dintre aceștia.”
Andreea Daraban: Ce vă propuneți prin acest proiect? Care sunt obiectivele?
Dana Anghelescu: Ne propunem nu doar să aducem inovația, ci să și deschidem mințile și celor care poate încă nu au ieșit din zona de confort. Ne propunem să organizăm în continuare ateliere, training-uri, conferințe, să lucrăm atât cu profesorii, cât și cu elevii și nu în ultimul rând cu părinții.
Andreea Daraban: Vorbeați despre aceste ateliere organizate deja pentru elevi. Cum s-au desfășurat? Am văzut că au fost și ateliere pentru părinți.
Anamaria Ghiban: Ne-am dus în toate direcțiile. Noi am plecat de la premisa că educația implică conectarea acestor trei categorii, profesori, părinți, elevi și am încercat să facem câte puțin pentru fiecare dintre categoriile acestea. Punctul culminant a fost în toamnă, când am organizat Connected 3.1 și cumva, înființarea asociației a fost pasul absolut firesc după acest eveniment, care ne-a arătat că este nevoie de ceea ce facem noi și care ne-a arătat că puși împreună, părinți, profesori, elevi pot să contribuie, în mod real, la schimbările acestea pozitive, despre care tot vorbim. Să revenim la ateliere, pentru că despre asta m-ai întrebat. Noi am organizat ateliere pentru copii, pe care le-am ținut eu și Cristina și în formulă mai recentă și împreună cu Dana. Este vorba despre programul Find your voice, în care am încercat să punem multe elemente non-formale, care nu prea se regăsesc în programa școlară oficială. Dacă vorbim de ateliere pentru părinți, în zona aceasta ne-am dus deocamdată către specialiști. La Connected am avut și ateliere pentru părinți, pe care nu le-am ținut noi, ci specialiști în diverse alte domenii. Iar pentru profesori, aici e zona noastră de confort, pentru că toate trei suntem formatoare și avem deja o experiență în ceea ce privește formarea profesorilor și din alte programe, din colaborări cu alte instituții.
Andreea Daraban: Ne puteți dezvălui din planul pe care îl aveți? Poate alte evenimente pe care urmează să le lansați?
Cristina Mocanu: Ceea ce face activitatea noastră să fie specială e tocmai acest cuvânt cheie inovație. De fiecare dată, după ce organizăm un eveniment, un training, un curs pentru elevi, încercăm să trecem printr-un proces de reflecție și să ne dăm seama ce anume poate fi îmbunătățit, ce poate fi adaptat nevoilor viitorilor cursanți. Așa încât, da, programul Find your voice se va regăsi sub o formă îmbunătățită, cel mai probabil în toamnă, pentru că tocmai ce am încheiat o sesiune de astfel de ateliere acum două săptămâni, iar în ceea ce privește evenimentele pentru profesori și părinți, deja suntem în lucru cu ceea ce înseamnă Connected 3.2, respectiv ediția a doua a conferinței noastre, care se va desfășura în toamnă, la Iași.
Dana Anghelescu: Un alt proiect drag nouă este Cinemaze, Acesta este despre educație cinematografică, fiind dedicat tinerilor cu vârste cuprinse între 14 și 24 de ani. E un proiect pe care noi am încercat să-l implementăm cu ceva vreme înainte, dar abia acum și-a găsit contextul potrivit. Ce facem? Vizionăm filme, dezbatem pe marginea acestora și mai mult decât atât, învățăm și cum să deconstruim un mesaj după anumite tehnici cinematografice.
Anamaria Ghiban: E un proiect care presupune participare gratuită. Este important să menționăm că este un proiect realizat în parteneriat cu cei de la ZBOR Hub BCR, care ne-au oferit, cu generozitate, spațiul de acolo, un spațiu foarte creativ în care să ne întâlnim cu tinerii și să putem face aceste vizionări și dezbateri pe marginea filmelor. Am organizat până acum două astfel de întâlniri, urmează a treia. Ne-am propus să ne vedem lunar cu tinerii. Nu este o dată fixă.
Andreea Daraban: Așadar, cei interesați cum pot ajunge la un astfel de atelier?
Cristina Mocanu: Pot urmări paginile de Facebook și Instagram a celor de la ZBOR, unde există un formular de înscriere pentru activitățile lor și printre acele activități se vor regăsi și sesiunile Cinemaze. De obicei, sunt anunțate cu cel puțin o săptămână înainte. Cinematografia e mai plăcută după-amiaza, deci se întâmplă undeva pe la orele 17,00 – 18,00, într-una din zilele săptămânii.
Anamaria Ghiban: Iar pe paginile noastre de social media sunt evenimente organizate în vederea înscrierii. Să nu se înțeleagă că dacă cineva nu s-a înscris și a aflat în ultima clipă și vrea să vină la Cinemaze nu-l primim. N-am ajuns încă până acolo, să avem public atât de numeros încât să nu mai putem primi pe cineva peste număr.
Andreea Daraban: Atelierele Find your voice sunt adresate copiilor de vârste mai mici.
Cristina Mocanu: Da. Acolo, intrând în zona de adolescență/preadolescență, grupul are un număr fix, tocmai pentru că activitățile presupun lucru în echipă. Trebuie să avem, logistic, un anume număr de copii și de fiecare dată am avut posibilitatea de a lucra cu maximum 12-14 copii, tocmai pentru a ne asigura că acele activități non-formale, despre care vorbea Anamaria mai devreme, își ating până la urmă scopul.
Andreea Daraban: Puteți enumera câteva dintre activitățile pe care le-ați desfășurat la aceste ateliere Find your voice?
Anamaria Ghiban: Programul a fost gândit ca o suită de cinci ateliere, legate cumva între ele, fiecare cu o altă tematică, dar am încercat să valorificăm de la un atelier la altul ceea ce copiii au învățat deja. Printre cele cinci s-au numărat un atelier des, unul de scriere creativă, un altul combinat, de educație digitală și cinematografică. Sunt și elemente de educație media, de gândire critică inserate. Uite, ca să-ți dăm un exemplu, am vorbit în unul dintre ateliere despre GDPR, despre politica de confidențialitate, despre copyright. N-ai zice că poți vorbi cu copii de 12-14 ani despre așa ceva, dar sunt foarte curioși și foarte deschiși să afle lucruri despre care poate au auzit și lucruri care le sunt folositoare în viitor.
”Odată cu lansarea Asociației PISC ne dorim să creăm o comunitate, în care profesorii din Iași și de ce nu, și de la nivel național și chiar internațional, să găsească sau să-și împărtășească resurse, iar rolul nostru ar fi acela de facilitatori ai acestei comunități.”
Andreea Daraban: În statutul asociației, un obiectiv este reprezentat de inițierea unor hub-uri educaționale care să permită schimbul de experiență între actorii din educație. Despre ce este vorba, mai exact?
Anamaria Ghiban: Este unul dintre obiectivele noastre pe termen lung. Cu siguranță va mai trece ceva timp până vom reuși să punem o bifă în dreptul acelui obiectiv. Deocamdată, cum spuneam, ne bucurăm de colaborarea cu parteneri care ne susțin și spuneam că multe dintre activitățile noastre, inclusive lansarea Asociației PISC o vom face la ZBOR, dar privim așa în viitor și visăm la un spațiu în care să putem să ținem constant astfel de activități, la un spațiu în care să existe resurse pentru tineri, pentru profesori. O altă parte a publicului nostru țintă, la care ne-am gândit și pentru care n-am putea spune că am făcut deocamdată prea mult, sunt profesorii debutanți. Discutam că ar fi interesant și de bun augur să avem formări, training-uri, workshop-uri dedicate profesorilor debutanți. E nevoie de așa ceva. Prin urmare, aceste spații noi așa le-am vedea, ca niște spații în care să se armonizeze și să se conecteze profesori, elevi și părinți.
Cristina Mocanu: Și mai mult decât spațiul pe care îl vizualizăm și așa ni-l imaginăm că va exista, ne dorim să creăm o comunitate, în care profesorii din Iași și de ce nu, și de la nivel național și chiar internațional, să găsească sau să-și împărtășească resurse, să își poată oferi unul altuia ceea ce au nevoie la un moment dat. Iar rolul nostru, zic eu, ar fi acela de facilitatori ai acestei comunități. Așa încât fie că vorbim de profesori care vor să urmeze un curs de formare, fie că vorbim despre elevi care caută ceea ce poate nu le oferă programa școlară și părinți care au nevoie de orice să poată să gestioneze educația copilului, să poată veni către noi.
”În Educație e nevoie de schimbarea de mentalități. E nevoie de deschidere și să nu opui rezistență la ceea ce nou.”
Andreea Daraban: Ați vorbit mereu despre nevoia de schimbare din sistemul educațional. Dacă v-ar sta în putere, ce ați schimba imediat?
Anamaria Ghiban: Eu aș schimba mentalități, dar e o contradicție, deoarce nu poți să schimbi mentalități imediat. Mentalitățile se schimbă în timp și e nevoie de ceea ce spunea Dana, de deschidere, să nu spui nu schimbării și să nu opui rezistență.
Andreea Daraban: Sunteți unii dintre profesorii care ați vorbit mereu despre importanța digitalizării în sistem, despre adaptarea metodelor de predare la nevoile elevilor și despre necesitatea introducerii tehnologiei în procesul educational. Cum se poate face acest lucru astfel încât elevii să fie cu adevărat beneficiari ai unei astfel de schimbări, iar reticența unor cadre didactice să fie depășită?
Cristina Mocanu: Din nou, vorbim de lucruri greu de făcut într-un termen foarte scurt. Dar uite că am pornit discuția noastră de la pandemie și, dacă e să ne aducem aminte, atunci am depășit destul de repede frica de tehnologie, pentru că era o frică, și am reușit să ne adaptăm, pentru că eram forțați să o facem. Cred că odată ce a dispărut această necesitate imediată, am revenit cumva, unii dintre noi, la acel confort de dinainte. Ori cred că exact de asta avem nevoie în continuare, ca să putem să funcționăm în spațiul digital, de conștientizarea faptului că e în continuare o nevoie, că elevii așteaptă de la noi, ca profesori, să fim digitali, să știm să folosim AI, să știm să integrăm inteligența artificială în ceea ce facem. Așa încât, odată ce vom fi înțeles că e nevoie în fiecare zi de digital, cred că îl vom și utiliza mai mult.
Există în continuare un decalaj și trebuie să-l recunoaștem, chiar dacă noi suntem profesori, între ceea ce știu unii dascăli și ceea ce știu elevii, în materie de utilizarea tehnologiei. Pe de altă parte însă, apropo de workshop-urile Find your voice, elevii își dau seama că sunt foarte multe lucruri pe care ei nu le știu. Și atunci, din discuțiile noastre, din workshop-urile pe care le facem, putem învăța și de o parte, și de cealalaltă și în felul acesta se va depăși, zic eu, și reticența de a folosi instrumente digitale.
”Credem că deschiderea este molipsitoare și dacă faci lucrurile bine și cu sens, ușor, ușor se întâmplă un transfer de cunoștințe, de mentalitate. Chiar credem în puterea exemplului personal, care funcționează și în cadrul colegial și în clasă.”
Andreea Daraban: Spuneați că Asociația PISC are la bază convingerea că schimbarea în educație trebuie să vină de la profesori, de la cei care sunt vectorii principali ai sistemului. Cum se poate îmbunătăți pregătirea cadrelor didactice? Sunt persoane autodidacte, dar sunt și persoane care nu au această apetență de a căuta noul. Se mulțumesc cu ceea ce au învățat deja. Și există o autosuficiență, trebuie să spunem, din partea unora, o autosuficiență pe care o regăsim în multe alte domenii, nu e numai educația vizată.
Dana Anghelescu: Dacă ești autosuficient în educație, ești condamnat la anulare. E o utopie să crezi că în secolul 21 poți să te împotrivești tehnologiei. Profesorul care refuză să folosească inteligența artificială sau tehnologia în clasă, într-o lecție integrată, nu va câștiga niciodată elevul. În plus, profesorul trebuie să accepte faptul că un elev poate să fie mai bine pregătit decât el în ceea ce privește utilizarea tehnologiei. Și cred că este necesar să creeze acea legătură cu elevul, să existe o colaborare. Și lecțiile pot să iasă extraordinară atâta vreme cât se adaptează și profesorul. Aici simt eu o mare nevoie de schimbare în educație. Profesorul este cel care trebuie să se adapteze, nu neapărat elevul. Reticența cea mai mare, ostilitatea cea mai mare, o întâmpinăm din partea anumitor profesori, care nu acceptă ideea că tehnologia trebuie să fie folosită în interesul elevului, al unei lecții valoroase și al lui, până la urmă.
Anamaria Ghiban: Inteligența artificială e subiectul anului în educație, cum e probabil subiectul anului și în multe alte domenii. Dar dacă e să vorbim de schimbări pozitive, pe mine termenul în sine de schimbare mă duce mereu cu gândul la un citat care îmi place foarte mult, al pedagogului Paulo Freire, care zice că ”educația nu schimbă lumea, ci educația schimbă oamenii care vor schimba lumea”. Prin urmare, da, e nevoie de schimbări, poate și în ceea ce privește legislația din sistem. Nu vorbesc neapărat de obligativitatea profesorilor în a urma cursuri sau a se perfecționa continuu. Dar atât timp cât există deschidere din partea unora dintre colegii noștri și n-aș vrea nici să dăm în extrema cealaltă, că noi am făcut asociația ca să sprijinim profesorii și să colaborăm, nu ca să arătăm cu degetul pe cineva care e reticent. Eu cred că deschiderea asta e molipsitoare și dacă faci lucrurile bine și cu sens, ușor, ușor se întâmplă un transfer de cunoștințe, de mentalitate. Chiar cred în puterea exemplului personal, care funcționează și în cadrul colegial și în clasă. Am remarcat asta de multe ori și la elevi. Dacă tu faci un lucru, ei vor lua exemplu. Dacă tu doar le spui un lucru și faci altceva, șansele sunt mici să se realizeze transferul.
Andreea Daraban: Revenind la Asociația PISC – Profesorii inovează școala. Ce se va întâmpla la lansarea din 12 aprilie, cum va fi acest eveniment?
Cristina Mocanu: Va fi un eveniment de creare a unei comunități. Am invitat parteneri, persoane care ne-au fost alături de multe ori în activitățile noastre și bineînțeles, profesori, elevi și părinți. Ne propunem să trecem puțin în revistă activitatea noastră, să facem publicul să înțeleagă de ce am ajuns în punctul în care să înființăm această asociație și ce ne propunem să facem de aici încolo. Și bineînțeles că, în virtutea experienței noastre cu astfel de momente și de training-uri, vom pregăti pentru invitați o activitate educațională, pentru că, nu-i așa, n-ar putea fi o lansare a unei asociații care vizează educația, fără să și învățăm ceva.
Varianta audio a interviului:
