9 feb., ora 18.03: Primă audiție absolută a Simfoniei a III-a „Ofrandă lui Brâncuși” a compozitorului Viorel Munteanu, la Univers Muzical cu Daniela Vlad

Publicat de dvlad, 10 februarie 2024, 12:58 / actualizat: 10 februarie 2024, 17:31

Pe 25 ianuarie 2024, a prins viață o creație în primă audiție absolută, cu prilejul Concertului vocal-simfonic extraordinar al Filarmonicii din Ploiești. O dată cu evocarea și audiția acestei lucrări, am hotărât să dedicăm întreaga ediție muzicii românești.

Scrie prof. univ. dr. Cristian Ungureanu de la Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași:

Succes deplin aseară – 25 ian 2024 – la premiera absolută a Simfoniei a III-a ”Ofrandă lui Brâncuși” a compozitorului și profesorului ieșean Viorel Munteanu (fost Rector al UNAGE, 2004 – 2012)¸ pusă în scenă – sub bagheta dirijorului Ovidiu Bălan – de către Corul Filarmonicii „Paul Constantinescu” – Ploiești (dirijor Eduard Dinu), soliștii Emanuela Sălăjan (soprană), Șerban Cristache (tenor), Cristian Ruja (bariton), Ioan-Alexandru Alexandri (recitator) și Orchestra Simfonică a Filarmonicii. Evenimentul multimedial, realizat în parteneriat cu Universitatea Națională de Arte ”George Enescu” din Iași, sub egida Unirii Principatelor Române, a inclus o coloană media dedicată simfoniei și realizată de către lect.univ.dr. Cozlac Andrei și absolventul FAVD Radu Marțin. De asemenea, în foaierul Filamonicii au fost expuse sculptura „Ofrandă lui Brâncuși”, pânza ”Coloana infinitului [Pagină din jurnalul lui Constantin Brâncuși”, semnate de Cristian N. Ungureanu și creațiile grafice „Pasărea în zbor”, ”Făurăria lui Brâncuși” și „Masa tăcerii”, lucrări ale artistei vizuale Ana Maria Negară – dedicate evenimentului. Programul serii a inclus și piesele simfonice ”Suferințele Dreptului Iov” și ”Ridicarea Dreptului Iov” din ”Trilogia Dreptului Iov” a compozitorului Laurențiu Ganea. Credit foto: Filarmonica Ploiești.

Compozitorul Viorel Munteanu:

”Traiesc cu mare bucurie momentul primei audiții absolute a Simfoniei a III-a Ofrandă lui Brâncuși cu formațiile Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești.

Este, în primul rând, meritul maestrului Ovidiu Balan că a reușit să cladească un asemenea eveniment închinat Unirii Principatelor de la 1859 cu o lucrare atât de complexă (sciitură, colaboratori, instrumente, formații), dar și al conducerii instituției – Manager Vlad Mateescu, Director artistic Georgiana Frâncu, Secretar muzical Cristina Ionescu -, personalități care au pus în mișcare nu numai logistica și orchestra, ci și soliștii vocali, proaspatul ansamblu coral cu care am mai lucrat împreună la Glasurile Putnei (tot de Ziua Unirii). Numai că de astă dată s-a largit colectivul prin participarea unor artiști vizuali, profesori ai Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași (unde mai activez și eu): Andrei Cozlac și asistentul său Radu Mațin, realizatori ai Coloanei media (film inspirat din același libret și proiectat în timpul interpretării vocal-simfonice), Cristian Ungureanu – cu sculptura Ofrandă lui Brâncusi și pictura Coloana infinitului [Pagină din jurnalul lui Brâncuși] și Ana Maria Negară, autoare a creațiilor grafice Pasărea în zbor, Masa Tăcerii și Făurăria lui Brâncuși, având astfel și o mică expoziție pe tema acestei simfonii, cu lucrări care explorerază universul simbolic al creației lui Brâncuși, întâmpinând publicul în foaierul Filarmonicii „Paul Constantinescu” din Ploiești.

Coloana Media este o odă vizuală dedicată vieții și operei sculptorului român Constantin Brâncuși, având ca punct de plecare simfonia compusa de compozitorul Viorel Munteanu. În timp ce simfonia progresează, suntem conduși printr-o călătorie vizuală care explorează stările emotive și imaginativitatea lui Brâncuși. Secvențele alternante prezintă momente de introspecție profundă, în care artistul contemplă nesfârșitul posibilităților creatoare, și momente de eliberare euforică, în care el modelează materiale brute în forme ce transcend realitatea. Sunt folosite elemente vizuale care combină realitatea cu suprarealismul, pentru a reflecta complexitatea și spiritualitatea lucrărilor lui Brâncuși.

O manifestare sincretică (și multă noutate), în spiritul artei lui Constantin Brâncuși. Le multumim tuturor.

Din creațiile românești dedicate marelui sculptor am descoperit forța cu care opera sa a reverberat în conștiința și talentul compozitorilor (Tiberiu Olah, Corneliu Dan Georgescu), artiștilor vizuali (Cristian Ungureanu, Ana Maria Negară), poeților și scriitorilor (Lucian Blaga, Mircea Eliade), dăruirea cu care s-au straduit ca prin creațiile lor sa ne dea noi sonorități și înțelesuri ale unei gândiri artistice interferate de reveleția filosofică, matricea populară și adevărul creștin.

Intersectându-mă cu reflecțiile și reverberațiile marilor noștri artiști, consider că o simfonie trebuie să aibă ca punct de plecare forța creației brâncușiene, capacitatea artistului în conceperea unei opere „purtându-ne spre infinire”. De aceea libretul Simfoniei are la bază Aforismele lui Brancuși (folosite, cred, pentru prima dată în muzică). Am asociat acestor „mărturisiri” Psalmii lui David, Poeme de Lucian Blaga (Pasărea sfântă, Fântânile) și Constantin Paiu (Reflecții la Coloana nesfârșită – piesă în trei acte de Mircea Eliade), Arhetipuri din Colecțiile Constantin Brăiloiu și George Breazul, în cinci părți:

I Lumină din Cartea Sfântă. Rugăciune

II«Făurăria» lui Brîncuși (Atelierul)

III Măiastra

IV Pământul și cerul din noi

V Taine la «Masa Tăcerii».

O știm cu toții, chipul, în icoană, nu este doar un portret, ci o imagine a propriei noastre credințe, e un mesaj ce pune în noi o stare religioasă. De aceea am legat Rugăciunea lui Brâncuși de Psalmii lui David și începuturile muzicii bizantine.

Cântăreț de strană în România și la Paris, Brâncuși cânta în făurărie la cele doua viori construite de mâna lui, alături de Satie și Mihalovici, se amuza ascultând discurile și în mișcare inversă, dar făcea și „piatra să cânte – pentru Umanitate”.

„Jucându-ma” cu acrostihurile Brâncuși, Satie, Mihalovici (prieteni muzicieni care frecventau celebrul său Atelier din Paris, bucurându-se de deosebita considerație a renumitului artist), mi-am selectat motivele cu care am construit coloane sonore în cele trei mișcări – Semne, Interferențe și Dialoguri – cu trimiteri directe la simetrii, sonuri răsfrânte (moduri folosite) și șiruri de numere, recunoscute în tăcere (pauze generale).

Când Brâncuși spune „eu nu creez Păsări – ci zboruri, aflăm că pasărea nu zboară pentru a învige înălțimile, ci pentru a și le asuma, pentru a se face una cu ele; iar de la Blaga aflăm că Pasărea sfântă a trăit cândva „în funduri de ape” și se „Înalță fără sfârșit”.

O mulțime de stări legate între ele prin arhetipuri. Astfel am legat și eu literele care-i compun numele de un tablou imaginar cu simboluri, ca într-un Notarikon din Ofranda muzicală a lui J. S. Bach:

Simboluri (Notarikon)

B(r) – sunetul SI bemol; Biblia; Rugăciunea;

A(n) – sunetul LA; Arta; Altarul; Atelierul; Arhetip; Acrostih; Nașterea;

C(u) – sunetul DO; Cerul; Crezul; Cântăreț de strană; Cântul păsărilor;

S(i) – sunetul SI; Sfinții Apostoli; Sculptor, Șiruri de numere.

Este un omagiu adus memoriei marelui sculptor al lumii, care ne spunea că … „Arta rămâne o taină și o credință… ”

Filarmonica Ploiești, fam Munteanu-Cristian Ungureanu