In Memoriam Coca Andronescu
Publicat de Nicolae Tomescu, 4 august 2021, 10:10
Aurel Storin[1] a schițat portretul actriței născute pe 3 iulie 1932 (în Pătârlagele, județul Buzău): „Sclipire de-o secundă, spirit neastâmpărat, această actriţă, spumoasă ca o şampanie, traversa scena într-o fluturare de voie bună. Ea contamina atmosfera din jur, stârnea parcă o stare specială de veselie şi de mişcare euforică a moleculelor de aer care-i înveleau cuvintele şi mişcarea. Totul în jurul ei slujea, într-un fel, clipa de tonică minune a râsului spontan, când noi toţi – oameni serioşi, cu mustăţi şi cu probleme – ne aflam, în întregime şi necondiţionat, la dispoziţia unei mari actriţe de comedie. Poate ea nu lucra întotdeauna cu pastă subţire. Un personaj ca «Tanţa»[2] – pe care l-a făcut celebru – îi cerea poate altceva. Şi nu pot să nu-mi aduc aminte că, în plină efervescenţă satirică, ea transmitea şi un fel de simpatie aproape stânjenitoare pentru personaj”…
După absolvirea Facultăţii de Teatru din Cluj, devenea, în 1953, actriţă la „Naţional(ul)” bucureștean; a jucat (în 1956) un rol episodic (o elevă) în „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, cu montajul de referinţă a lui Sică Alexandrescu; un an mai târziu (1957), interpreta rolul „Pyrrhei” din „Ovidiu” de Vasile Alecsandri; în 1958, „Minunata pantofăreasă” (de Federico Garcia Lorca) o consacra în viața teatrală; în 1959, tot Sică Alexandrescu a distribuit-o în rolul „Mirandolinei” – din „Hangiţa” de Goldoni; în 1960, varianta tv a piesei „Bădăranii”[3] de Carlo Goldoni şi filmul „Titanic vals” (1964), în care a interpretat rolul „Sarmisegetuzei”, două roluri de excepţie care-i confirmau talentul, au fost succedate de filmele „Balul de sâmbătă seara” (1968)[4], „Comedie fantastică” (1975), „Serenadă pentru etajul XII” (1976), „Eu, tu şi Ovidiu” (1977), „Tufă de veneţia” (1977), „Expresul de Buftea” (1978), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987), „Moartea unui artist” (1989) ș.a.
Pe 5 august 1998, după 66 de ani trăiţi (două treimi, pe scenă), „clipeşte pentru ultima oară, cuprinzând în ochii rămaşi întredeschişi toată tristeţea lumii văduvită de râsul ei zglobiu. Tanţa pleca la ceruri să-l întâlnească din nou pe Costel, într-o gară a eternităţii (alta decât cea de la Medgidia, în care s-au cunoscut), cu un alt timp şi fus orar, dirijat de mâna albă şi blândă a lui Moş Vreme.”
[1] Vezi Și astăzi, Luigi Ionescu ne aduce în dar „Lalele”…
[2] La începutul anilor 70 ai secolului al XX-lea, Coca Andronescu devenise populară, iubită şi aşteptată în casele a milioane de români, graţie miniserialului „Tanţa şi Costel” (motto „Iubirea e un lucru foarte mare”)/difuzat de Televiziunea Română; împreună cu Octavian Cotescu, candizi, umani, cu o doză de inocenţă indusă (autorul scheciurilor: Ion Băieşu)/Vezi Ion Băieșu (2 ianuarie 1933-21 septembrie 1992)/ şi analiza alandala a situaţiilor izvorâte din dialogul încărcat cu greşeli gramaticale (până şi pleonasmele, în loc să fie deranjante, strecurau un farmec duios şi o îngăduitoare înţelegere omenească); priveam, fiecare, la nivelul înțelegerii vârstei și pregătirii intelectuale, fără să ne credem „mai deştepţi” (prin puterea comparaţiei), ci, mai curând, complici şi înţelegători cu „natura umană” (vorba „Tanţei”)…
[3] I-a avut ca parteneri pe Radu Beligan, George Calboreanu /Vezi George Calboreanu, „un artist unic care seamănă(…) cu propria lui statuie”/, Alexandru Giugaru, Grigore Birlic /Vezi Grigore Vasiliu Birlic, o poveste fără de sfârșit…/…
[4] În anul absolvirii, jucase în multe spectacole din cadrul „A.T.F.”-Târgu Mureș; s-a căsătorit, pentru o perioadă discretă, cu unul dintre colegii săi de promoție (Andrei Bursaci, viitor actor la Baia Mare, apoi la Oradea și la Teatrul „Nottara” din București), divorțând în 1956, reîntâlnindu-se, în 1967, pe platourile de filmare pentru comedia „Balul de sâmbătă seara” (Geo Saizescu)..
