Despre Miluță Gheorghiu, c-„Așa e lumea, o comedie”…

Publicat de Nicolae Tomescu, 2 octombrie 2021, 20:35

https://youtu.be/OJ02NiQpgEE

Născut pe 2 octombrie 1897, în Iași. Mihail Miluță Gheorghiu, personalitate a artei interpretative românești[1], actor de teatru (scenă și vodevil[2]) cunoscut, mai ales, prin rolurile[3] în travesti din comediile lui Vasile Alecsandri („Coana Chirița”[4], „Muza de la Burdujeni”), a fost învăluit de posteritate (la 10 decembrie 1971) și înmormântat în Cimitirul „Eternitatea” din Iași, acolo unde ceruse gravarea, pe placa funerară, a catrenului:

Așa e lumea, o comedie
Iar noi artiștii care-o jucăm
N-avem dorința alta mai vie
Decât aplauze să merităm.
(V. Alecsandri – „Chirița în provincie”)…

Astăzi, casa-monument „Miluță Gheorghiu”[5], amplasată în zona „Copou-Sărărie” – pe strada „Albineț”, nu apare în vreun ghid turistic al Iașiului…

[1] Miluță Gheorghiu face parte, alături de actorii Aurel Ghițescu, Anny și Bruno Braeschi, Nicolae Suba, Constantin Ramadan, Margareta Baciu, Marioara Davidoglu, Virginica Bălănescu, din generația de aur creatoare de repere, care a înrâurit o epocă la „Teatrul Național” din Iași…

[2] Vodevilurile secolului al XIX-lea, jucate de Miluță Gheorghiu, s-au transformat în adevărate musical-uri, atât prin interpretare cât și prin regia directorului artistic Mihai Zirra… Colecția „Fonoteca de Aur” reține, în memoria ei, înregistrarile realizate la radio/în anii ’50-’60 ai secolului al XX-lea…

[3] În teatru: Albert din Cafeneaua cea mică de Tristan Bernard; Farfuridi din O scrisoare pierdută de Caragiale; Figaro din Bărbierul din Sevilla de Beaumarchais; Maxime din Ce vrea femeia de Alfred Savoir și Etienne Rey; Pyram din Visul unei nopți de vară de William Shakespeare; Lujin din Crimă și pedeapsă de Paul Ginisty și Hugues Le Lroux (după romanul lui Dostoievski); Păcală din Sânzâiana și Pepelea de Vasile Alecsandri; Tândală din Sânzâiana și Pepelea de Vasile Alecsandri; D’Artagnan din Cei trei muschetari de Alexandre Dumas; Hlestakov din Revizorul de Gogol; Nae Girimea din D’ale carnavalului de I. L. Caragiale; Galan din Plicul de Liviu Rebreanu; Pan Zubowsky din Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu și Mihai Sorbul (după romanul lui Mihail Sadoveanu); Cezar din Androcle și Leul de G. B. Shaw; Napoleon din Madame Sans-Gene de V. Sardou; Mitică Popescu din Mitică Popescu de Camil Petrescu; Niță din C.F.R. (în Momente și schițe de I.L.Caragiale); Ciupici din O noapte de vară de Aurel Baranga; Mircea Cavafu din Mielul turbat de Aurel Baranga; Clucerul Măturică din Ce naște din pisică dramatizare de Tudor Șoimaru după Ciocoii vechi și noi de Nicolae Filimon; Baba Hârca din Baba Hârca de Matei Millo; Steriu Steriade din Anii Negri de Aurel Baranga; Miluță Petrescu din Surorile Boga de Horia Lovinescu; Avocatul din Anna Karenina de N.D.Volov (după romanul lui Tolstoi)…

Ca director de scenă: Ginerele domnului prefect; Bărbierul din Sevilla; Plicul; Cafeneaua cea mică Nepoftitul;  Barbu Lăutarul; Balthazar; Rachierița; Topaze; Într-o noapte la moșie; Napoleon și femeile; Micul lord; Domnii de la poarta verde, Coana Chirița în provincie…

Filmografie: I. D. Ionescu din O noapte furtunoasă (1943); Moș Cristea din Vultur 101 (1957)…

Prin Decretul nr. 514 din 18 august 1964 al Consiliului de Stat al fostei Republici Populare Române i s-a acordat titlul de «Artist al Poporului» pentru «merite deosebite în activitatea desfășurată în domeniul teatrului, muzicii, artelor plastice, cinematografiei». În 1967, a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural, clasa I…

[4] Chiriţa Bârzoi, personajul principal al pieselor de teatru scrise de Vasile Alecsandri, a existat în realitate… Numele de scenă hărăzit Coanei Chiriţa ar fi fost ridiculizat cu intenţie; de fapt, adevărata Chiriţoaie era diferită în raport cu personajul imaginat de scriitor, totul reprezentând răzbunarea dramaturgului împotriva snobismului unei mame care a refuzat să-i dea mâna fiicei sale. Constantin Gane (1885-1962) a afirmat că știe povestea Coanei Chiriţa, de la mama sa, strănepoata celei care l-a inspirat pe Alecsandri. Potrivit prozatorului şi memorialistului, Chiriţa a avut-o drept izvor de inspirație pe Anastasia Greceanu, soţia vornicului Gheorghe Greceanu; acesta din urmă avea casă la Fălticeni şi conac al moşiei aflat la Vadul Glodului; în casa amintită, se dădeau baluri şi petreceri la care participau boieri din toate părţile; la o astfel de întâlnire ar fi luat parte şi Vasile Alecsandri, alături de boiernașii dornici de aventuri galante şi întâmplări amuzante; se pare că dramaturgul ar fi cerut-o în căsătorie pe una din fiicele Anastasiei Greceanu, pe Canano, dar, considerat un „coate-goale”, „un scriitoraş”, ar fi fost refuzat de o manieră lipsită de eleganţă; din răzbunare pentru umilinţa îndurată, Alecsandri a scris piesele de teatru care au cunoscut și nu au părăsit celebritatea. „Anastasia Greceanu, născută Balş, răsbunica mea după mamă, îngropată în biserica de la Valea Glodului (Şomuz în Suceava). E coana Chiriţa a lui Alecsandri. Se zice că acesta a venit la Pârăul Glodului şi fiind rău primit a scris acele piese de teatru spre a se răzbuna. Numirile din piesă corespund cu ale copiilor ei: Guliţă=Georges Greceanu, tatăl lui tante Helene Mavrodi, Calipsiţa=Canano, mama tantei Elleonora, Aristiţa=(nu se poate citi)”/iată însemnările lui Constantin Gane (făcute pe spatele unei fotografii)…

[5] Ridicată la începutul secolului al XX-lea, inclusă în LMI – codul IS-II-m-B-03700 (vezi documentele Direcției Județene pentru Cultură), construcția continuă să se degradeze…