VESTE TRISTĂ: IAŞI: Anticarul Dumitru Grumăzescu a decedat
Publicat de Andreea Drilea, 8 iunie 2018, 09:29 / actualizat: 8 iunie 2018, 11:30
Cel mai cunoscut anticar din orașul Iaşi, Dumitru Grumăzescu, s-a stins la primele ore ale dimineții.
Fusese internat câteva zile în spital…
Născut la 22 octombrie 1945/Târgu Neamţ, colecţionarului îi plăcea muzica[1], cu predilecţie cea clasică; avea „alergie pe tot corpul sufletesc la manele”; totodată, nu suporta politica[2]…
Nu a trecut o zi fără să achiziţioneze (linguriţe de argint, pendule, tablouri, icoane)… A adunat, în timp, obiecte legate de viaţa unor mari personalităţi culturale şi politice; a accentuat nu doar semnificația faptului, ci și direcţia calităţii personalităţilor fără de care nu ar fi posibilă îmbinarea perfectă a multiplelor preferințe – personalităţi (adică aptitudini şi însuşiri, autoritate şi prestigiu, contribuţii, influenţe asupra destinului sau desfăşurării unor domenii de interes); persoane şi acţiuni care, prin calităţile şi valoarea lor, pot servi drept exemplu, ca modele[3]…
Dumitru Grumăzescu deținea cea mai importantă colecție dedicată lui Mihai Eminescu. În 1958, pe când avea doar 13 ani, a găsit pe noptiera unei camere de spital o carte de poezii, veche şi zdrenţuită; a început să o citească, iar aceasta, în scurt timp, l-a acaparat; după alți doi ani, a descoperit, prin răsfoirea unui volum luat de pe raftul librăriilor, autorul / Mihai Eminescu/ acelor creaţii care îl fascinaseră pe patul de spital. „Atunci mi-am jurat să colecţionez tot ce găsesc despre el”… Într-o jumătate de veac „de carieră“, a strâns aproape 10.000 de obiecte originale[4] care au legătură cu existenţa lui Eminescu (deţinea, astfel, a doua colecţie din lume ca dimensiune, după cea a unui american care îl venerase pe William Shakespeare)…
Concomitent, a adunat şi cea mai însemnată colecţie de cărţi-liliput din România[5]…
Dăruia timpul său și unor amici (meritau ei favorul?); l-am văzut, deseori, atunci când treceam pe „Lăpușneanu”, înconjurat de persoane cu care împărțea aproape totul (o bucată de pâine, de salam, de ce mai era pus pe masa dărniciei și bunătății); nu am schimbat decât vreo două-trei vorbe; dacă s-ar fi întâmplat altfel, dacă s-ar fi creat o altă realitate, urma să ascult și acum poveștile lui Dumitru Grumăzescu, păstrător al legăturii în cel mai durabil fel imaginabil (prin idei și valori utile)…
[1] A iubit și tot ce ţinea de călătoriile sale… „Am vizitat, de la Ţara Sfântă până la Grecia şi Japonia; am călătorit suficient cât să-mi dau seama cât de frumoasă este viaţa”…
[2] „Aceasta duce societatea în jos şi evident şi pe noi, când este făcută de neavizaţi”…
[3] Despre Ion Creangă a strâns în jur de 2.000 de exponate, 1.600 despre Jules Verne (întreaga colecție de volume semnate de ilustrul scriitor și apărute antum/o carte îi lipsește chiar strănepotului scriitorului, care îl vizitase, cândva, pe Grumăzescu), despre Napoleon Bonaparte în jur de 2.500…
[4] De la revista în care şi-a făcut debutul editorial până la cartea de vizită pe care jurnalistul o ţinea în portofelul de la piept „Viaţa colecţiei Eminescu se confundă cu propria-mi existenţă”…
[5] Peste 300 de cărţi, printre care şi cea mai mică din ţară – „Luceafărul” (în format de 3/3 milimetri, manipulată cu o pensetă şi citită la microscop); printre cărţile de dimensiuni reduse figurau „Coranul”, „Tatăl Nostru” (în limba latină) şi „Manifestul Kaiserului German”…
(Radio Iaşi/FOTO arhivă ziaruldeiasi.ro)
