Ziua Mondială a Teatrului şi Ziua Unirii Basarabiei cu România, sărbătorite de Teatrul Naţional Iaşi la Chişinău
Publicat de Gabriela Rotaru, 21 martie 2024, 12:08
Turneul Unirii, desfăşurat anual, în cadrul proiectului ReUniuni Teatrale, vine în faţa publicului cu două spectacole foarte apreciate de spectatorii din Iaşi: ‘Oameni singuratici’ după Gerhart Hauptmann, montat de Florin Caracala, programat pe 27 martie, şi ‘Memoria apei’ de Shelagh Stephenson, în regia Irinei Popescu-Boieru, pe 28 martie. Turneul este sprijinit de Primăria Municipiului Iaşi.
Spectacolul ‘Oameni singuratici’ este realizat de Teatrul Naţional Iaşi, în coproducţie cu FaPt – Fabrica de Artă şi Producţie Teatrală şi Centrul Cultural German Iaşi / Deutsches Kulturzentrum Iaşi, în cadrul proiectului ‘UnderAct – Program de rezidenţe şi mobilitate artistică’. Din distribuţie fac parte actorii: Marian Stavarachi, Mălina Lazăr, Tatiana Ionesi, Daniel Busuioc, Răzvan Conţu, Andreea Boboc, Marian Chiculiţă.
asistent de regie: Marian Chiculiţă
video design: Andrei Cozlac
mişcare scenică: Alice Veliche
pregătire muzicală: Cezar Ichim
traducere: Paul B. Marian
Un spectacol de o izbitoare actualitate tematică socio-psihologică, care ‘propune o reflecţie pe marginea unei drame familiale, a rutinei domestice, amăgitoare şi sterilă, a diferenţelor intelectuale, a neînţelegerii şi înstrăinării reciproce.’ (Carmen Grădeanu, preşedinte FaPt – fabrica de Artă şi producţie Teatrală)
Premiera a avut loc pe 15 mai, 2022, la Teatru3.
Spectacolul ‘Memoria apei’ se bucură de săli pline încă de la premiera din toamna anului 2018, de la Sala Studio ‘Teofil Vâlcu’. Din distribuţie fac parte actorii Haruna Condurache, Catinca Tudose, Irina Răduţu Codreanu, Livia Iorga, Monica Bordeianu, Radu Ghilaş, Daniel Busuioc. Scenografia spectacolului este creată de Rodica Arghir.
‘Senzaţia mea e că piesa Memoria apei desacralizează mitul maternităţii pentru a-l resacraliza şi restabili în final, după ce o judecată severă, sarcastică, nemiloasă şi cinică se consumă în faţa spectatorilor. Fiinţa judecată este mama, Vi, recent decedată, iar probele acuzării sunt însăşi fiicele sale, trei surori – alte trei surori! – cu biografiile lor eşuate sau doar parţial ratate, pentru ale căror nereuşite o consideră principală vinovată pe mama dispărută. Cele trei surori sunt atât acuzatorii cât şi dovezile acuzării. Mama nu a fost capabilă să le educe cum trebuie, să le dea ce şi-au dorit, să le înţeleagă sau să le iubească suficient.’ (Irina Popescu-Boieru, regizorul producţiei)
