Porți deschise în lumea teatrului, la Universitatea Națională de Arte „George Enescu” din Iași

Facultatea de teatru din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași ne invite, zilele acestea, la Săptămâna Ușilor Deschise. Publicul poate afla în ce constă programul de pregătire al unui actor, al unui regizor sau coregraf, teatrolog sau manager cultural.

Foarte mulți elevi de la colegiile din Iași au răspuns aceste invitații, unii din curiozitate, alții își doresc să devină studenți ai acestei instituții. Profesorii și studenții Facultății de Teatru s-au pregătit cum se cuvine pentru orele și repetițiile deschise. Obișnuiți fiind cu prezența publicului, emoțiile sunt constructive, iar interacțiunea și discuțiile sunt așteptate cu nerăbdare.

Profesor universitar doctor Anca Ciubotaru coordonează atelierul de tehnici teatrale Aisbergul emoțiilor, realizat cu studenții de la anul I Master Artele Spectacolului, un atelier interactiv despre acțiunile noastre dictate de emoții.

Ioana Soreanu: Facultatea de Teatru Universitatea de Arte, în general, este mereu deschisă. Studenții de la teatru au producții, au spectacole. Acum, de fapt, invitați pe cei care doresc să participe la laboratoare să vadă cum se construiesc aceste spectacole, cum se pregătesc actorii, regizorii, sau teatrologii, sau managerii culturali. Dumneavoastră aveți un… un atelier. La ce anume îi invitați pe cei care vor dori să vină?

Anca Ciubotaru: Intrăm, de fapt, un pic mai adânc în, dacă vreți, în intimitate laboratorului. Laboratorul nostru este, de fapt, un cerc studențesc al masteranzilor, destinat elevilor de liceu. El se numește „Aisbergul emoțiilor” și în fapt, acest laborator este a treia întâlnire a noastră cu elevii Colegiului Național „Costache Negruzzi”, care împreună cu doamna profesor consilier Bărbieru Elena, fac un cerc de „teatru forum”. Și pentru că aveau nevoie de o etapă de încălzire, cum se spune în specialitate, de pregătire pentru a descifra mai bine mecanismul „teatrului forum”, în acest context, între Colegiu, Asociația „ArtCivica” și Facultatea de Teatru, s-a făcut un parteneriat pentru a deschide niște uși, niște porți, niște ferestre către emoțiile interioare ale teatrului, în general. Teatru, de fapt, este cea mai bună școală despre emoție, despre relația dintre emoție și acțiune, despre noi și emoțiile noastre. Pentru că oricât am fi de, știu eu, câți ani am avea, oricâtă școală am avea, din când în când, scăpăm ceva din vedere în relația cu emoțiile.

Ioana Soreanu: Aș vrea să nu trecem peste un detaliu, să explicăm și ascultătorilor Radio Iași ce înseamnă „teatru forum”.

Anca Ciubotaru: „Teatru forum” intră în sfera teatrului social. E o poveste întreagă de povestit, dar e important să înțelegem că e un fel de școală la bază. August Boal, în a doua jumătate a secolului XX, a făcut școală de educație civică și politică și a transformat spectatorul pasiv într-un „spect-actor”, chiar așa îl numește și o face după regulile bune ale teatrului. Și de fapt, e o școală a implicării. De aceea și noi ne-am implicat. Eu port cu mine și la facultate, și în cadrul Masteratului de Teatru Aplicat, pentru că astăzi există acest concept de „applied theatre” sau „teatru aplicat”, și noi avem la Iași de doi ani acest masterat, port cu mine și în cadrul acestui masterat două principii pe care le aduc de la Asociația ArtCivica și anume: împreună putem face imposibilul posibil și prin artă, lumea poate deveni un loc mai bun. Această vibrație, dacă vreți, o s-o găsiți în toate atelierele, pentru că există ateliere de comunicare, ateliere de păpuși, ateliere de regie, ateliere de management cultural, organizare. E un exemplu de modul în care secțiile conlucrează, pentru că dacă n-am avea întâi deschise porțile unii către ceilalți în cadrul universului teatral, în cadrul Facultății de Teatru, n-am putea face nimic în așa încât să ne deschidem. Dincolo de emoțiile personale, dincolo de relațiile personale, teatrul e o școală educației civice, e o școală a modului în care, sau așa ar trebui să fie, câteodată ne mai zăpăcim așa… printre principii estetice, o școală a relațiilor interumane, o școală despre viață, pentru că, până la urmă, teatrul filtrează viața și oferă oamenilor noi soluții pentru viața de zi cu zi. La „Aisbergul emoțiilor”, protagoniști vor fi elevii de la Colegiul „Costache Negruzzi”. Ei vor fi parte a workshopului, nu vom arăta noi și ei vor sta pasivi. Ei vor simți și vor testa acest… eu l-am numit „Aisbergul emoțiilor”, pentru că până la urmă, tot ce facem doar o treime conștient, două treimi e partea aia de bază, de emoție și mâna îmbrățișează sau rănește, în funcție de emoția noastră. Cuvântul mângâie, vindecă sau rănește în funcție de emoția noastră, până la urmă, de programările noastre, de tot ceea ce suntem în partea de bază a „aisbergului” nostru.

„Săptămâna ușilor deschise” este un bun prilej să înlăturăm puțin din vălul de mister din jurul lumii teatrului, atât cât ne permit cei care studiază artele spectacolului. Cum se pregătesc cei care vor deveni regizori? Ce calități trebuie să aibă? Cum este universul în care se pregătesc și în care își petrec cea mai mare parte din timp?

Profesor universitar doctor Octavian și Ghirgiu, prorector al Universității Naționale de Arte „George Enescu”, a răspuns acestor întrebări.

Ioana Soreanu: Facultatea de Teatru este învăluită așa… într-un mister. Oamenii se întreabă oare ce studiază de fapt actorii, regizorii, în ce constau cursurile, orele lor? Cum se desfășoară? Acest eveniment, Săptămâna porților deschise este un prilej ca publicul să vină să vadă cum se desfășoară aceste ore la Facultatea de Teatru.

Octavian Jighirgiu: Au fost pregătite niște studii pe Teatrul Antic, o formă de teatru pe care încercăm, de fiecare data, s-o recuperăm în diverse exerciții etapizate, structurate în așa fel încât să se înțeleagă foarte bine, hai să spunem așa, tipul de gândire al acelei perioade. Așadar, studenții noștri regizori prezintă acel examen de studii de Teatru Antic, alături de care există și o zonă de experiment, experiment născut, să spun așa, din confluența mai multor stiluri regizorale pe care ei le studiază pe parcursul anilor. De această dată, experimentul este acela de punere a unui actor cu un produs în formă monologată, față în față cu un singur spectator. Vorbim de un tip de teatru unu la unu. Spectatorii intră pe rând în sală, au parte, pe rând de, să zic așa, reprezentația scenic. Ea nu e una de durată, vă imaginați, sunt șapte, opt minute ori numărul de spectatori pe care îl avem pe holuri, la intrarea în săli, care așteaptă să vadă acest produs. Sunt diferite tipuri de adaptare a gândirii regizorale la forme noi, pentru că se tot vorbește de forme noi și pentru că și publicul nostru este un public care are nevoie să țină pasul cu ceea ce gândim, în acest moment, în zona teatrală. Studenții sunt într-un balans și într-un echilibru structural de gândire a actului lor teatral, a actului lor scenic, în care trebuie să îmbine această zonă de adaptare din mers la noile forme de expresie teatrală și, în același timp, meșteșugul, adică îmbinarea între ceea ce preluăm din mers și adaptările astea cu ceea ce înseamnă tradiția, meșteșugul, arta regizorală în sine. Este, de fapt, confluența care naște gândire regizorală în tineri.

Ioana Soreanu: Care sunt calitățile pe care trebuie să le aibă un regizor, cineva care își dorește să devină student la regie?

Octavian Jighirgiu: O condiție obligatorie este cultura, cultura generală. Un număr nu mare, nu mic, dar un anumit număr de cărți citite, da? Dincolo de asta, el trebuie să aibă capacitatea unei gândiri abstracte și conceptuale, în același timp, pentru gândirea conceptuală lucrează mult cu abstractizarea, cu relativizarea formelor, pentru reinventarea lor, ca să spun așa. Deci, e clar, gândirea conceptuală este un atribut al regizorului. Și atunci, cred că și gândirea conceptuală vine cumva în trena unei gândiri critice asupra lumii în care trăiești. Deci, fără doar și poate, ei trebuie să fie fini observatori ai mediului în care își desfășoară viața și ai spațiului mai larg al existenței umane. În același timp, să poată analiza critic această realitate pe care o trăiesc, pe care, ulterior, să o transpună în diverse forme și soluții teatrale, pentru că un regizor care nu vrea să spună ceva despre lumea care trăiește este, fără doar și poate, un regizor anacronic. Deci, condiții și calități obligatorii sunt cultura generală, gândirea critică, după aia, gândirea în concepte și așa mai departe.

Aveți timp și în zilele următoare să-i întâlniți pe profesorii și studenții facultății de teatru din cadrul Universității Naționale de Arte „George Enescu” din Iași. Este o plăcere și, cine știe, un prilej de a vă decide să deveniți studenți la Arte.