#StareaEducației (INTERVIU) Cristian Hatu, președinte al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale: ”Învățarea prin investigație, în care elevul are un rol activ în ajungerea la cunoștințe noi, dezvoltă gândirea critică și creativitatea. Proiectul ”Fizica Altfel”, bazat pe o astfel de metodă, a schimbat programa școlară și manualele. Nu mai putem rămâne într-un mod de predare la clasă de acum 50-60 de ani”.

Publicat de Andreea Drilea, 12 mai 2025, 06:39

Proiectele ”Fizica Altfel”, ”Chimia Altfel” și ”Matematica Altfel” sunt inițiative derulate de Centrul de Evaluare și Analize Educaționale având ca scop transformarea predării științelor exacte în România prin metode inovative și interactive. Acestea promovează învățarea prin investigație, o abordare activă ce stimulează curiozitatea elevilor și dezvoltarea gândirii critice.

Inițiat în urmă cu 14 ani, programul ”Fizica Altfel” a format aproape 3000 de profesori din învăţământul gimnazial şi liceal. Ministerul Educaţiei a recomandat utilizarea metodei de învăţare prin investigaţie în predarea fizicii.

Trei ani mai târziu a fost inițiat, tot de către Centrul de Evaluare și Analize Educaționale, proiectul ”Chimia Altfel”, în primă fază fiind instruiți 250 de profesori pentru a aplica noile metode de predare a acestei discipline. Cel mai recent proiect este ”Matematica Altfel”, care se află în faza de derulare.

Centrul de Evaluare și Analize Educaționale din România, își propune, potrivit informațiilor de pe site-ul organizației, să cultive cercetarea, investigația și experimentul în sistemul de educație românesc, dorind să-i îndrume pe profesorii de științe să-și schimbe modul de lucru cu elevii, cu scopul de a reduce procentul de analfabetism științiific în rândul acestora.

Colega noastră, Andreea Daraban, a discutat despre metodele de predare prin investigație și despre beneficiile acestora în rândul elevilor, cu domnul Cristian Hatu, președinte și membru fondator al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale.

Andreea Daraban: Ce presupune această metodă de predare prin investigație și de ce este recomandată?

Cristian Hatu: Aș putea să o descriu comparând-o cu metoda clasică, în care profesorul vine în fața elevilor și începe să le predea o nouă temă din programă. Să zicem, la fizică, cum ar arăta Legea lui Ohm. Le enunță Legea lui Ohm, le scrie formula și încep să discute despre consecințe ale Legii lui Ohm, încep să facă exerciții, probleme. Deci, profesorul este o sursă de cunoaștere nouă pentru elevi. Elevii doar înregistrează, doar scriu în caiet cunoștințele noi. Au un rol pasiv. În cazul învățării prin investigație, profesorul nu mai are același rol ca cel anterior. Profesorul nu mai este furnizor de cunoaștere pentru elevi. Și elevii nu mai au un rol pasiv, ci ei capătă acum un rol activ. Când profesorul începe un nou capitol, o nouă temă din programă, cunoașterea nouă se construiește de către elevi, profesorul fiind un facilitator. Concret, ce înseamnă asta? Înseamnă că la o temă nouă din programă, profesorul le arată mai întâi elevilor un experiment,  fie îl face în fața lor,  fie arată un experiment filmat și îi pune pe elevi să se gândească la o explicație. De ce se derulază experimentul respectiv în acel mod? Sunt experimente care îi pun pe gânduri pe elevii, îi contrariază. Fenomenul se desfășoară altfel decât ar fi crezut ei, decât gândeau ei înainte. Și ideea este că profesorul îi lasă pe ei o vreme să își bată capul, îi împarte pe grupe și încep să se gândescă de ce lucrurile se desfășoară așa. Un elev din fiecare grupă de lucru prezintă explicația la care au ajuns.

Andreea Daraban: Practic, de la acest experiment, începe teoria.

Cristian Hatu: Da, teoria o descoperă elevii. Deci, reintră în rolul celor care au făcut descoperile științifice. Sigur, la altă scară, lucrurile sunt ajustate. Dar pentru cei care au gândit abordările de tipul acesta, a fost important acest lucru. Temele din programă sunt și pretexte ca elevii să gândească cu mintea lor, să analizeze cu mintea lor niște fenomene. Nu să li se dea explicația directă. În faza următoare sunt puși să facă niște experimente și să deducă ei formula. 

”Programul ”Fizica Altfel” a schimbat programa școlară, manualele. Metoda investigației a fost introdusă în programele de definitivat, de titularizare, de gradul II, examene pe care le dau profesorii de fizică.”

Andreea Daraban: Dar avem timp? Având în vedere programa școlară,  există timpul necesar pentru a aborda o astfel de metodă la clasă și pentru a parcurge și programa?

Cristian Hatu:  La Fizică, datorită acestui program, s-au schimbat lucrurile și în programa școlară. Deci nu mai sunt atâtea conținuturi.

Andreea Daraban: Programa școlară a fost adaptată acestei metode.

Cristian Hatu: Da, pentru că miza cu astfel de metode este că dezvoltă competențe de alt nivel,  care sunt foarte importante în felul cum arată societatea acum, economia. E nevoie de altfel de abilități. E nevoie de gândire structurată, de capacitatea de a rezolva probleme atipice, cu care elevii când vor ajunge să fie angajați se vor întâlni în diferite locuri de muncă. Sunt tot mai puține muncile rutiniere, în care cineva învață niște proceduri, niște pași și face ani de zile același lucru. Nu, o bună parte din activități au fost preluate de sisteme automate, de roboți. Acum nu mai discutăm și de ce se întâmplă cu inteligența artificială. Și atunci, muncile simple, rutiniere, sunt preluate tot mai mult de, hai să zicem, tehnologie. Și atunci ce rămâne în zona persoanelor ca joburi, au o complexitate mai mare. De asta este acum mai importantă gândirea critică, partea de problem solving, creativitatea. Ori, astfel de competențe se dezvoltă punându-i pe elevi să-și bată ei capul foarte mult. Dacă aș face o comparație cu un joc de puzzle, dacă în metoda clasică, pe masa respectivă ar fi așezate 70-80% din piese și mai rămân câteva locuri libere unde tu ca elev trebuie să completezi, în cazul învățării prin investigație sunt puse doar, nu știu, 15-20% din piese în diferite locuri și tu trebuie sa reconstitui imaginea. Deci elevul este pus să-și folosească gândirea într-o măsură mult mai mare.

”La elevii la care profesorii folosesc învățarea prin investigație, progresul este dublu față de elevii unde profesorii folosesc abordarea clasică.”

Andreea Daraban: Așadar, în ceea ce privește acest proiect ”Fizica altfel”, care este feedback-ul după ce l-ați implementat și după ce și Ministerul Educației a introdus această metodă în circuitul școlar și a adaptat programa în funcție de această metodă?

Cristian Hatu: Mai sunt niște lucruri care s-au întâmplat. Metoda investigației a fost introdusă în programele de definitivat, de titularizare, de gradul II, examene pe care le dau profesorii de fizică. Au apărut manuale de fizică de gimnaziu, redactate de profesorii implicaţi în proiect, cu multă experienţă în utilizarea învăţării prin investigaţie la clasă. Trei din  cinci manuale aprobate de minister sunt făcute de astfel de profesori. Care sunt efectele? V-aş spune mai întâi despre rezultatele unui studiu de impact pe care l-am derulat în 2021-2022. La elevii la care, să zicem, profesorii folosesc învățarea prin investigație, progresul este dublu față de elevii unde profesorii folosesc abordarea clasică. La cei din urmă progresul e undeva la 30%, la ceilalți progresul e de aproape 60%. Au dat elevii din ambele grupuri un test inițial și un test final. Deci vorbim acum de progrese pe ce înseamnă competențele specifice din programa școlară. Legat de percepția pe care o au elevii, devin mai interesați de fizică, de chimie, pentru mulți devine materia preferată.

Andreea Daraban. Așadar, proiectul ”Chimia Altfel” a urmat cumva în mod firesc.

Cristian Hatu: Da, mă rog, a fost o chestiune și în funcție de resursele financiare pe care le-am putut obține, pentru că proiectele noastre sunt derulate din fonduri private, respectiv fundații, companii.  Noi nu putem găsi finanțare din bani europeni, pentru că are un nivel de complexitate, acolo e o rigiditate destul de mare, e destul de multă birocratie și când aplici, dar și când derulezi proiectul. La noi, de multe ori, se fac ajustări pe parcurs în derularea proiectelor, pentru că sunt multe necunoscute. Ceea ce s-a întâmplat, s-a intâmplat cu aportul companiilor private.

Andreea Daraban: În ceea ce privește proiectul ”Chimia altfel”, a avut același rezultat ca cel anterior, cel legat de fizică?

Cristian Hatu: Nu a ajuns la aceeași amploare, pentru că și banii pe care i-am obținut nu s-au comparat cu suma pe care am obținut-o la fizică. Și atunci, noi n-am mai reușit să trecem printr-un proces de peer review unitățile de învățare făcute, n-am putut face un studiu de impact. La un moment dat a venit pandemia și lucrurile au început să nu mai funcționeze în aceiași parametri.

 ”Pentru mulți elevi, matematica este ca un ceai amar.”

Andreea Daraban: În prezent, însă, derulați un alt proiect, ”Matematica Altfel”. Acesta e într-o fază de derulare până în 2026. Ce se întâmplă în cadrul acestui proiect?

Cristian Hatu: Urmăm modelul de intervenție de la ”Fizica altfel”, ”Chimia  altfel”. Încercăm să construim unități de învățare, formulând, într-un limbaj mai puțin tehnic, sugestii metodologice pentru profesori, cum să abordeze diferite teme din programa școlară la clasă. Și începem cu un an de studiu, clasa a VI-a, vedem cum merg sugestiile metodologice când sunt aplicate la clase de către profesori, facem ajustări și după aceea intenționăm să facem și un studiu de impact, să vedem și dacă se pot observa progrese în ceea ce privește competențele elevilor.

Andreea Daraban: Ce v-a determinat să creați un astfel de proiect și pentru matematică?

Cristian Hatu: Aici e o discuție mai complicată. Am avut propuneri, cred că de prin 2018, au venit finanțatori mari care să ne propună să facem ceva sintetizat și pe matematică și am amânat destul de mult acest pas.

Andreea Daraban: De ce?

Cristian Hatu: Pentru că e puțin mai complicat. Am mai auzit și alte ONG-uri care au încercat să deruleze proiecte pe matematică. Lucrurile au mers ceva mai greu, s-au împotmolit, e materie de Evaluare Națională.

Andreea Daraban: Ce obstacole întâmpinați?

Cristian Hatu: E o presiune a părinților. ”Noi vrem ca copilul meu să ia notă cât mai mare, așa cum se predă, asta e. Fac pregătire cu el. Vreau să fie pregătit pentru a face față la subiectele de la Evaluarea Națională. Așa cum sunt gândite ele.” E o neînțelegere în privința  multor părinți, pentru că pentru mulți elevi este ca un ceai amar ce se întâmplă la orele de matematică. Ei spun că ăsta ”e examen de Evaluare Națională, învăț probleme tip, cum să le rezolv și să trec de hopul ăsta”. Dar problema este în ce măsură ei își dezvoltă competențe relevante pe acest mod de predare – învățare. Și cât mai țin ei minte peste câțiva ani din ce au făcut la matematică. Adică, în abordarea aceasta, mulți elevi memorează formule, memorează definiții, memorează reguli de calcul, după aceea le reproduc, învață algoritmi de rezolvare de probleme tip și mulți nu înțeleg ce e în spatele formulelor, ce e în spatele conceptelor, ce legătură au cu viața lor de zi cu zi. Vedem și rezultatele PISA. Analfabetismul în matematică e undeva la 48-49%, la ultimele teste.

”Orice țară cu sistem educațional performant a făcut deja acest pas, a trecut de la metode deductive la metode inductive, adică de la abordarea clasică la metode, să zicem, bazate pe învățarea prin investigație, în care elevul are un rol activ în ajungerea la cunoștințe noi.”

Andreea Daraban: Ați încercat să aveți dialog pe această temă cu reprezentanții Ministerului Educației, să propuneți o schimbare a programei? Mulți profesori de matematică spun că galopează prin programă. Este și o informație foarte mare pe care trebuie să o predea, iar elevii să o asimileze.

Cristian Hatu: Da, da. Așa a fost și la Fizică. La noi se face în clasa aVI-a, să zicem, la matematică, elemente care se fac în alte țări, în clasa a VII-a sau aVIII-a. Și asta în țări care sunt mult înaintea noastră la testele internaționale, dar și în ceea ce privește competitivitatea economică, care e la cu totul alt nivel și în ceea ce înseamnă inovație. Dar la noi e o tradiție, un mod de a înțelege lucrurile. Pentru mulți profesori sau  pentru cei care, să zicem, au un cuvânt de spus în programa școlară, sunt importante rezultatele elevilor la olimpiadele internaționale de matematică, dar nu se gândesc puțin care e prețul și pentru ceilalți elevi. Este acest mod de abordare a materiei,  în multe cazuri, poate formalizat, abstract, încă din gimnaziu, iar pentru unii elevi matematica e o limbă străină. Ne-au mai spus unii  profesori de Fizică, de Chimie, că ” să știți că nu va fi ușor, nu va fi la fel de ușor cu profesorii de matematică”.

Andreea Daraban: Și s-a confirmat lucrul acesta?

Cristian Hatu: Noi am găsit profesori și cu deschidere, să știți. Am început un curs, avem vreo 70-80 de profesori care au început cursul de formare și, sigur, este  mai mare reținerea, pentru că n-au mai văzut abordări de tipul acesta. Comunică ceva mai greu, dar încep să se dumirească, acum când a înaintat cursul și văd exemple concrete și spun că are sens abordarea aceasta. Este în orizontul de așteptare reacția lor. Sunt o idee mai rezervați pentru că e ceva cu totul nou pentru ei. Comisia Europeană a propus în 2007 să se treacă de la metode deductive la metode inductive, adică de la abordarea clasică la metode, să zicem, bazate pe învățarea prin investigație, în care elevul are un rol activ în ajungerea la cunoștințe noi. Și s-au băgat foarte mulți bani de către Comisia European în tot felul de proiecte pentru a se testa, pilota diferite metode de pădare-învățare de tip inductiv. Orice țară cu sistem educațional performant a făcut deja acest pas. Aici, noi nu venim cu, nu știu ce, inovații. La cum stau lucrurile în sistemul nostru de educație nu e loc acum pentru originalitate.  Noi am ales niște soluții bine fundamentate, care și-au arătat eficiența în multe țări.

Andreea Daraban: Cum contribuie aceste proiecte la combaterea analfabetismului științific?

Cristian Hatu: Acum e vorba și de analfabetismul matematic. E o altă componentă a analfabetismusului funcțional. Aceste proiecte dezvoltă competențele pe care le măsoară PISA, într-o măsură mai mare. Testele PISA măsoară partea aceasta de gândire critică, partea de problem solving. Dacă vă uitați cum arată competențele generale și specifice din programa de fizică, o să vedeți că sunt asemănătoare cu cele din framework-ul OECD PISA. Fundamentarea programei a ținut cont de framework-ul OECD de PISA, o argumentare destul de solidă în spate și pentru sugestia făcută sistemului de educație să formeze astfel de competențe și în sugestia de a se folosi astfel de metode de predare-învățare la clasă. Deci sunt zeci, sute de studii făcute de cercetători foarte buni care au avut ca rezultat schimbarea aceasta majoră de paradigmă.

Andreea Daraban: Dacă ar trebui să convingeți un profesor să adopte această metodă de predare prin investigație, ce i-ați spune?

Cristian Hatu: L-aș întreba în ce măsură elevii de la clasele la care predă mai sunt atenți la ore. Ce procent sunt elevi mobilă, care se uită pe pereți, se uită la ceas să vadă cât mai e din oră și în ce măsură, continuând cu modul de abordare de până acum, ei vor putea schimba lucrurile în felul cum se raportează elevii la ore. În ce măsură, continuând în același mod, le vor trezi elevilor curiozitatea, interesul, le vor dezvolta o gândire structurată, le vor dezolta capacitatea de a avea discernământ și în altfel de situații?  Elevii acum sunt puțin mai critici. Nu mai sunt cum erau generațiile noastre. Acum copiii sunt expuși, ma refer la partea pozitivă,  la tot felul de informații, există documentare pe care le văd la TV, pe care le văd pe YouTube, poate și pe social media. Sunt multe materiale care le stârnesc interesul, îi fac curioși, îi fac să gândească în mod investigativ. Cu asta concurează profesorul. Ori nu poți să rămâi într-un mod de predare la clasă de acum 50-60 de ani în astfel de vremuri, când concurența e atât de mare în afară, când presiunea pe sistemele de educație este atât de mare, având în vedere ce se întâmplă din punct de vedere economic, social și ce nevoie mare este de oameni cu gândire coerentă, structurată în anii care vin. Și nouă ne spun profesorii, după ce fac schimbarea aceasta,  că se duc din nou cu bucurie la școală. Așteaptă cu nerăbdare să înceapă ora. Își încarcă bateriile la ore, nu ies cu ele descărcate la sfârșitul zilei. Crește motivația elevilor legat de materia respectivă, crește interesul, crește iarăși curiozitatea sau reapare curiozitatea care exista în clasele primare. Asta s-a întâmplat în majoritatea țărilor unde s-a introdus această metodă.

Varianta audio a interviului:

Cristian Hatu este membru fondator și președinte al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale. A studiat Geofizica și Filosofia la Universitatea din București și a urmat un stagiu de instruire la Universitatea ”Ludwig Maximilian” din Munchen. În prima parte a carierei, a lucrat în cercetare în domeniul geofizicii (printre altele, a fost director al Observatorului Geofizic al Românei). Ulterior, s-a specializat în domeniul filozofiei științei (și-a luat doctoratul în domeniul istoriei și filosofiei științei în 2005 sub îndrumarea profesorului Ilie Pârvu) și a predat la Facultatea de Filozofie până în 2009. Primii pași în drumul către politici publice în domeniul educației, domeniul de care se ocupă acum în cadrul CEAE, au ținut de efortul de a înțelege ce anume a generat reformele educaționale din alte țări. O altă preocupare în perioada de început a fost cea de a înțelege cum se produce învățarea la elevi. Cel mai important program în domeniul educației în care s-a implicat a fost cel de reformare a predării fizicii în învățământul preunivesitar, pe care l-a demarat în 2011.