#StareaEducației:(INTERVIU) Campania #StaiSigurPeNet – De ce ”interzis” pe net nu funcționează. Cristina Mocanu, formator pentru educație media digitală: ”Media și tehnologia sunt omniprezente, iar încercarea de a le interzice este nerealistă și chiar contraproductivă, deoarece ceea ce este interzis devine mai atractiv pentru copii și adolescenți.”
Publicat de andreeadaraban, 21 martie 2026, 11:50
Campania #StaiSigurPeNet, derulată de Radio România, o inițiativă care își propune să explice riscurile din mediul digital, dar mai ales să ofere soluții concrete pentru un comportament responsabil online, continuă, iar tema din această săptămână este De ce ”interzis” pe net nu funcționează. Sociologii spun că interdicțiile nu mai sunt de mult o soluție eficientă în mediul online. Pentru copii și adolescenți, accesul la informație este rapid și ușor, iar ceea ce este interzis devine de multe ori și mai tentant.
Tema este cu atât mai actuală, cu cât se discută tot mai intens, despre limitarea accesului minorilor la rețelele sociale. De ce restricțiile nu dau rezultatele așteptate? Ce îi determină pe tineri să caute conținutul interzis? Cum reușesc platformele sociale să le capteze atenția și să creeze dependență? Ce alternative există pentru a construi o relație sănătoasă cu tehnologia, sunt întrebări la care colega noastră, Andreea Daraban, a căutat răspunsuri împreună cu invitatele sale, Cristina Mocanu, profesoară la Colegiul Național ”Costache Negruzzi” din Iași, formator pentru educație media digitală și Alexandra Ștefănescu, reprezentantă a Asociației pentru Tehnologie și Internet.
Andreea Daraban: De ce nu funcționează, în practică, interdicțiile atunci când vine vorba despre comportamentul tinerilor în online?
Cristina Mocanu: Voi porni de la experiența pe care o am în lucrul cu profesorii, unde avem aceste discuții și ne întrebăm și noi de ce nu funcționează interdicțiile. Și un prim aspect pe care îl discutăm în cursurile de educație media digitală este ce înseamnă, de fapt, media. Și ajungem foarte repede la concluzia că ea este peste tot și ne înconjoară. Și atunci, un prim motiv pentru care nu funcționează interdicția este acela că nu poți interzice ceva ce te înconjoară. Nu poți să te păzești chiar de tot ce există, pentru că nu tot ce există este neapărat rău. Mai mult decât atât, a interzice accesul la tehnologie, la lumea digitală, este, dacă vreți să facem o analogie, cu a selecta dintr-o bibliotecă câteva cărți pe care să decidăm că le interzicem. Și ne aducem aminte, dacă am experimentat sau își aduc aminte părinții noștri, ce a însemnat asta. Așadar, interdicția nu funcționează tocmai pentru că suntem în acel punct în care suntem înconjurați de tehnologie și, până la urmă, nici nu cred că este bine să discutăm despre a găsi metode de interdicție, ci mai degrabă de a găsi metode de responsabilizare.
Andreea Daraban: În România, mai multe inițiative legislative încearcă să reglementeze accesul copiilor și adolescenților la platformele online. În acest moment, toate inițiativele se află la Camera Deputaților, care este cameră decizională. Și la nivel european se discută despre aceste limitări ale accesului copiilor la platformele online. Din perspectiva Asociației pentru Tehnologie și Internet, ce riscuri comportă aceste inițiative care doresc, iată, interzicerea accesului?
Alexandra Ștefănescu: Poate cel mai important risc este faptul că toate aceste inițiative ne forțează să decidem cine este o persoană minoră pe internet și cine nu. Ca să putem face asta înseamnă să verificăm vârsta tuturor persoanelor care accesează internetul în mod constant. Există mai multe inițiative legate de cum se poate face asta și în unele țări sunt deja puse în practică, cum este Regatul Unit și Australia. Însă, orice formă de verificare continuă a vârstei implică o colectare continuă de informații, informații extrem de personale. Pot fi buletinele noastre, pot fi cardurile de credit de la bancă sau chiar date biometrice cu fața noastră, vocea noastră și așa mai departe. Toate aceste date, noi ar trebui să le încredințăm companiilor private care le procesează și care determină vârsta noastră, să avem încredere în aceste companii că nu ne vor da datele acestea mai departe sau nu le vor folosi pentru niciun alt scop decât pentru validarea vârstei, că pe toată durata de stocare ele vor fi în siguranță și nu doar atâta, că vom fi și identificați corect. Iar acest ultim pas vedem că scârție grav. În Australia, există deja nenumărate reportaje despre cum persoane sub vârsta la care ar avea acces la social media au reușit totuși să-și păstreze conturile pentru că algoritmii de detecție a vârstei nu au funcționat. Iar în Regatul Unit auzim despre faptul că alte tehnologii, precum tehnologia de tip VPN, le permite oamenilor să evite aceste verificări. Iar dacă pur și simplu multiplicăm cazurile de excepție și multiplicăm riscurile pentru viața noastră privată și pentru datele noastre, nouă ne este clar că nu aceasta este calea prin care putem să ne protejăm persoanele cele mai vulnerabile.
Andreea Daraban: Se vorbește tot mai mult despre dependența de social media. Ce anume din design-ul acestor platforme îi face pe tineri să rămână conectați atât de mult timp?
Alexandra Ștefănescu: În primul rând, avem destul de multe studii în momentul de față care identifică, rând pe rând, aceste mecanisme și știm deja care sunt efectele lor.n De exemplu, inclusiv Comisia Europeană a publicat niște concluzii preliminare, legate de TikTok, care spun că scroll-ul infinit de TikTok, laoaltă cu faptul că feed-ul îți este populat încă de când te-ai inscris cu foarte mult conținut care nu se termină niciodată și tot conținutul începe să se deruleze în momentul în care îl vezi pe ecran, deci tu nu apeși play niciodată, ci el deja se derulează odată ce l-ai văzut, toate acestea aduc persoanele care consumă conținut pe social media, de tip TikTok, într-o stare de dependență, în starea în care nu au niciodată un moment de finalitate, în care nu se pot opri din a consuma conținut. Mai mult decât atât, există foarte recent un articol la BBC, bazat pe mărturiile unor avertizori de integritate, care arată faptul că TikTok și Meta, amândouă, cunoșteau faptul că există foarte mult conținut pe platformele lor care e la limita legalității și care face foarte mult rău psihologic unor persoane vulnerabile, printre care și persoane minore. Și cunoscând acest fapt foarte bine au ales totuși să păstreze acest conținut pe platformă și să-l trateze cu mult mai puțină celeritate și cu mult mai puțină stringență decât alte tipuri de conținut periculoase.
Andreea Daraban: Care sunt principalele riscuri la care sunt expuși tinerii în mediul online, dincolo de conținutul nepotrivit?
Alexandra Ștefănescu: Cred că atât tinerii, cât și noi ca adulți, suntem expuși la riscul de a ne pune în niște situații emoțional dificile, când consumăm acest conținut, care ne este livrat într-un mod care dă dependență, ceea ce ne face să ne simțim permanent surescitați emoțional. Nu avem nicio supapă să ne exprimăm aceste emoții, nici un contact cu o persoană reală la celălalt capăt și chestia asta poate să ne pună într-o permanentă stare de anxietate, să ne dea senzația că ceva teribil se va întâmpla în orice moment. Dar pe lângă acest lucru, există și riscuri tehnice, riscurile de a ne fi colectate date cu caracter personal și folosite pentru a ne livra, de exemplu, reclame personalizate, sau și mai rău, aceste date pot fi colectate și pot fi apoi scurse din cauza unor atacuri de securitate. În momentul de față vedem din ce în ce mai puțin entuziasm din partea companiilor de a ne proteja datele cu caracter personal și din ce în ce mai mult entuziasm de a le folosi și pentru alte scopuri. Nu în ultimul rând, vedem că social media a căpătat și un caracter politic foarte important. Din Statele Unite ale Americii am văzut anumite discuții cum că în momentul trecerii graniței, către țara lor, s-ar verifica inclusiv profilele de social media ale unor persoane. Și ca atare, în momentul în care noi interacționăm prin social media, nu realizăm chiar că aceste informații rămân acolo și că vor fi folosite nu doar pentru reclame sau pentru a ne arăta conținut care s-ar putea să ne placă, dar inclusiv pentru scopuri politice și cu greutate legală.
Andreea Daraban: În mod clar există conținut dăunător care trebuie reglementat, mai ales cu privire la minori. Cum putem face asta? Cum poate fi construit un comportament responsabil în online?
Cristina Mocanu: Cred că acesta este chiar cuvântul cheie, responsabilitate. Și într-adevăr, cred că este rolul esențial al educației în acest secol de a crea această responsabilitate în raport cu utilizarea rețelelor sociale și a tehnologiei, în general. Pentru că internetul nu înseamnă doar rețele sociale și aș vrea să avem asta în vedere atunci când discutăm și de interdicții și de date personale și așa mai departe. Însă, ceea ce cred că e important să facem la nivel de educație este să conștientizăm paradoxul în care ne aflăm. Pentru că, pe de-o parte, vrem să interzicem, sau e prima reacție, una dintre reacțiile noastre la toate aceste riscuri despre care tocmai s-a vorbit, și pe de cealaltă parte, în profilul de competențe pe care îl vizăm la terminarea studiilor preuniversitare, vrem să avem cetățeni educați digital, care să știe să se dezvolte în societatea viitorului. Și atunci, undeva, acest paradox cred că trebuie să se rezolve și aici intervine, cum spuneam, ideea de responsabilizare și responsabilitatea noastră ca adulți, să îi responsabilizăm pe copii.
Andreea Daraban: Ce rol ar trebui să aibă școala în educația digitală? Este suficient ce se face până acum?
Cristina Mocanu: Nu m-aș aventura în a spune că e suficient sau nu. Mult timp s-a confundat ideea de responsabilizare digitală sau educație media cu ce înseamnă tehnologizare. Ne-am populat sălile de clasă cu tot felul de device-uri fără a ne preocupa mai mult de ceea ce facem cu ele. Într-adevăr, profesorii au început să participe la cursuri, să folosească tot felul de platforme educaționale, însă am ignorat, din păcate, trebuie să recunoaștem asta, felul în care se raportează elevii la ceea ce se întâmplă în mediul online. Și atunci, da, educația evident că ar putea și poate să facă multe lucruri, în primul rând gândindu-se la utilizatorul elev și nu la sistem care trebuie să facă, ci face pentru că e în beneficiul elevului.
Andreea Daraban: Sunt interesați profesorii de educație media digitală? Sunteți trainer, aveți cursuri pentru profesori pe care îi pregătiți tocmai pentru a-i învăța pe elevi cum să navigheze în lumea aceasta online.
Cristina Mocanu: Programul Național de Educație Media se desfășoară încă din 2017. Într-adevăr, în ultimii ani numărul de profesori înscriși a fost din ce în ce mai mare, iar interesul vine, pe de-o parte, din dorința de a stimula gândirea critică a elevilor, pe de altă parte, din dorința de a se edifica ei înșiși cu această lume digitală, așa încât în raport cu elevii să poată să aducă în discuție și ceea ce înseamnă date personale, și ceea ce înseamnă manipulare și toate acele lucruri care vin la pachet cu utilizarea mediului online, aș spune.
Andreea Daraban: Din perspectiva Asociației pentru Tehnologie și Internet, cine ar trebui să poarte responsabilitatea principală pentru siguranța copiilor online? Statul, platformele, părinții, școala?
Alexandra Ștefănescu: Din perspectiva noastră, cel mai important lucru de realizat este că aceste platforme de social media, care dau dependență și care uneori aduc persoanele în stări negative din punct de vedere emoțional, sunt controlate de niște companii private care se supun legii. Se supun atât legii blocului Uniunii Europene, cât și legislației țării în care sunt înființate, în mare parte Statele Unite, cu excepția TikTok. Din punctul ăsta de vedere, noi nu vedem suficientă tragere la răspundere legală adresată companiilor. Vedem foarte, foarte mult entuziasm din partea guvernelor unor țări să rezolve problema local, prin interzicere sau prin verificarea vârstei sau prin alte mecanisme. Noi credem că, în primul rând, ar trebui ca aceste companii să se supună rigorilor care deja sunt înscrise în legi. De exemplu, ameliorarea riscurilor sistemice, atât când vine vorba despre alegeri electorale, cât și când vine vorba de sănătatea mintală a persoanelor minore pe rețele și așa mai departe. Avem deja aceste legi, de exemplu, prin regulamentul Digital Services Act, la nivelul UE. Aceste mari companii, care sunt desemnate cu nume și prenume, Facebook, Instagram, LinkedIn, TikTok și așa mai departe, trebuie să ofere un mediu care ameliorează riscuri sistemice deja identificate, iar riscul de dependență, riscul de deteriorare a sănătății mintale sunt deja identificate. Deci noi, în momentul de față, vrem să vedem nu doar responsabilitate într-un sens larg, ci consecințe legale ale repetatei ignoranțe și ignorări ale acestor atribuții pe care le au. Ne dorim foarte mult ca tot acest entuziasm de a identifica o persoană responsabilă, să identifice corect că aceste companii știu care sunt efectele, înțeleg faptul că, deteriorând sănătatea mintală a utilizatorilor, ei totuși au un avantaj prin faptul că utilizatorii stau din ce în ce mai mult pe platformă. Ei știu chestia asta și atunci noi ne dorim ca ei să acționeze în consecință de cauză, pentru că tehnologia poate să devină mai puțin toxică cel puțin. Nu ne aventurăm să spunem că poate deveni chiar benefică, dar poate deveni mai puțin toxică. Și exemplele concrete le și avem deja. Dacă feed-urile de social media ar fi ordonate cronologic și ar conține doar acele conturi la care noi am dat follow și ar putea să fie curatoriate de utilizatori prin blocarea unor anumite cuvinte sau blocarea unui anumit tip de conținut, atunci am avea niște tehnologii de social media mult mai puțin toxice.
Andreea Daraban: În ce măsură pot platformele digitale să fie obligate să-și schimbe algoritmii sau modul de funcționare pentru a reduce riscurile pentru minori?
Alexandra Ștefănescu: Avem un precedent în acest sens. De exemplu, prin regulamentul mai sus menționat, Digital Services Act, regulament din blocul UE, platformele au fost obligate să ofere alternativa unui feed ordonat cronologic și populat doar de conturile pe care noi le urmărim. Au fost deja obligați să ofere asta și unele platforme deja o oferă. Nu toate, și aici încă putem lucra și îmbunătăți situația, dar unele oferă acest feed. Unele platforme s-au conformat într-un final după ce au pierdut în instanță și au făcut ca alegerea acestui feed să fie persistentă, astfel încât de fiecare dată când utilizatorul deschide o aplicație să-i apară feed-ul ordonat cronologic, considerat mult mai puțin nociv pentru sănătatea mintală. Deci avem un precedent în care aceste companii s-au conformat obligațiilor. Noi înțelegem că fiecare conformare este pentru ei un risc adus profitului și un risc adus modelului lor de business. Dar să ai un model de business a cărui consecință este erodarea sănătății mintale, nu este o situație pe care noi ar trebui să o acceptăm ca societate.
Andreea Daraban: Cum poate fi găsit echilibrul între protejarea minorilor și respectarea drepturilor fundamentale, cum ar fi viața privată sau libertatea de exprimare? Cum putem proteja sănătatea mintală a adolescenților și copiilor, dar să păstrăm toate aceste drepturi europene privind viața privată?
Cristina Mocanu: În primul rând, trebuie să le cunoaștem și mă bucur că invitata dumneavoastră a dus în discuție prevederile de la nivelul Uniunii Europene, pentru că într-adevăr se cunosc prea puțin drepturile, mai ales la nivelul minorilor. Așa încât ceea ce putem face în zona educațională și deja foarte mulți dintre colegii mei sunt convinsă că o fac deja, este să aducem în discuție aceste elemente. Să vedem ce anume din lucrurile pe care le vedem online respectă drepturile omului. Și de aici, iată să facem analogia cu ce ni se întâmplă nouă, la nivel personal, nouă mă refer și copiilor. În momentul în care ne ajunge în feed-ul acela ordonat, haotic aș zice eu în acest moment, ne ajunge o imagine care încalcă un drept al omului, să nu o ignorăm și să o scoatem într-o discuție care să dezvolte gândirea critică în clasă și în afara ei. Așa încât în direcția responsabilizării, zic eu, că e în primul rând cunoașterea și apoi dezvoltarea unor mecanisme sau chiar a unor obiceiuri, să le spunem, de a analiza ceea ce vedem. Nu doar de a face mindless scrolling, ci de a ne uita la un mesaj așa cum este el trimis, să ne întrebăm de ce ajunge mesajul respectiv la noi și nu, în ultimul rând, să identificăm poate și ce se află în spatele acelui mesaj. Și atunci, cred că în felul acesta vom balansa toate acele intenții maligne, despre care s-a vorbit, prin gândire critică, prin a ne proteja noi înșine ca indivizi și evident și copiii, a ne proteja noi înșine în relația cu ceea ce ni se servește, ca să spun așa.
Andreea Daraban: Care ar fi cele mai importante lucruri pe care un tânăr ar trebui să le știe pentru a fi în siguranță pe internet?
Cristina Mocanu: În primul rând, ar trebui să știe că niciun mesaj din zona online nu este acolo întâmplător. Fie că este creat de un autor uman sau de inteligența artificială, cineva l-a pus acolo cu un scop. Și odată ce am conștientizat că există acest scop, conștientizăm și mai departe de ce a ajuns la noi, cum funcționează poate algoritmul și intrăm în profunzimea analizei media, să spunem. Acesta ar fi un aspect. Un altul ar fi relația noastră cu informația, în general. Revin la ce spuneam la început, că trăim într-o lume înconjurată de media, populată de media și atunci cred că este de datoria noastră, ca adulți, înainte de a interzice ceva, să ne asigurăm că am făcut tot ce trebuie, am explicat totul așa cum trebuie copiilor, așa încât ei să poată funcționa.
Alexandra Ștefănescu: Din punctul meu de vedere, cel mai important lucru este faptul că e o diferență enormă dintre cum se comportă oamenii online și cum se comportă offline. Adesea vedem mult mai mult răutate, mult mai mult polarizare și concluzii mult mai pripite în mediul online, decât sunt oamenii pregătiți să exprime atunci când sunt față-înfață. Și cred că cea mai importantă tehnologie, în momentul de față, este coerența socială. Cred că toți tinerii, dar inclusiv toți adulții, ar trebui să folosească mult mai mult tehnologii sociale, de a se aduna cu un scop sau pur și simplu pentru a sta la povești, de a face lucruri împreună în viața reală și mai ales a consuma și discuta știri împreună, de a discuta conținut, de a discuta media, de a discuta opere de artă împreună. Cuvântul acesta împreună cred că este cel mai important și cred că trebuie să ne amintim că el are cu totul altă valență în mediul online decât în mediul offline. După anul 2020 cu pandemia de COVID, coerența socială s-a deteriorat foarte foarte mult. Cred că toți suntem un pic datori să punem umărul la o reconstrui și a ne aduce împreună în afara telefonelor, în afara ecranelor, în afara algoritmilor de social media. Asta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la tehnologia digitală, la platformele de social media, la platformele de streaming, nu. Dar aceste lucruri nu trebuie să fie principala noastră cale către ideea de împreună. Trebuie să fie doar una dintre căi. Și din punctul ăsta de vedere, cred că suntem în momentul de față mult mai mult captivi în a fi împreună în digital decât mai suntem capabili să fim împreună în afara acestei tehnologii. Și cred că a reduce împreună digital și a crește împreună fizic, emoțional și chiar politic, de ce nu, ne-ar ajuta foarte foarte mult și ne-ar crește calitatea vieții.
Varianta audio a interviului:
Interviul în format video:
Campania #StaiSigurPeNet – Interzis pe net nu funcționează: ce punem în loc?
