Scriitorul și jurnalistul Armando Rotondi: Tot ceea ce are legătură cu arta coregrafică are caracter de unicitate

Publicat de isoreanu, 10 iunie 2024, 12:34 / actualizat: 11 iunie 2024, 7:49

O altă ediție D.A.M., cea de-a patra s-a încheiat aseară, lăsând în urmă multă bucurie, nostalgie și emoție. Spectacolele au fost bine primite de public, dar și dezbaterile au trezit un interes foarte mare.

Ioana Soreanu a urmărit evenimentele din D.A.M. 4:

Aseară, s-a încheiat, la Iași Festivalul „Dans, Artă, Multidisciplinaritate”, ediția a patra, organizat de Universitatea Națională de Arte „George Enescu”, prin Programul de Studii Coregrafice și coordonat de conf. univ. dr. Lorette Enache.

A trecut foarte repede o săptămână plină de spectacole și ateliere, iar evenimentele au fost foarte apreciate de publicul numeros. Spectacolele au fost urmate de dezbateri. S-a discutat despre dansul contemporan din punctul de vedere al specialiștilor care au decriptat pentru public dramaturgia și construcția coregrafică.

Scriitorul și jurnalistul Armando Rotondi, profesor la Departamentul de Teatru, de la Institutul de Artă din Barcelona, Spania, a fost invitatul conferinței „Corpul ca text. Corporalitatea ca dramaturgie”, moderată de conf. univ. dr. Călin Ciobotari, directorul Școlii Doctorale de Teatru din cadrul UNAGE. Evenimentul a avut loc la Centrul Internațional de Artă Contemporană – Baia Turcească, din Iași. Una dintre temele de discuție a fost efemeritatea artei coregrafice. Fiecare reprezentație este unică, a spus Armando Rotondi:

Armando Rotondi: Da, e adevărat, pentru că am discutat după conferință cu un coleg, chiar dacă în zilele noastre este posibil, în zilele noastre însemnând începând din secolul al XX, să înregistrăm, în mod sigur, nu mai putem spune că arta coregrafică este efemeră, pentru că noi putem înregistra spectacolele, dar în orice caz, experiența unei coregrafii este încă efemeră, pentru că nu putem trăi acel eveniment în acel moment și timp. Așadar, tot ceea ce are legătură cu arta coregrafică are caracter de unicitate. De exemplu, Erika Fisher Lichte spune că nu putem vorbi despre artele performative, teatru, dans, decât dacă asistăm la acele evenimente și le trăim din public odată cu artistul. Este vorba despre unicitatea elementelor de coregrafie și a dansului live ca spectacol, care face dansul așa cum este și elementul unic.

Corpul este un instrument în artă, putem scrie folosind corpul, a mai spus profesorul Armando Rotondi:

Armando Rotondi: Este posibil să scrii cu corpul, este posibil să scrii folosind corpul, este posibil să scrii pe corp. Deci, corpul poate să devină un instrument cu multiple scopuri și întrebuințări, iar în toată istoria dansului, coregrafiei și artelor performatice, sunt nenumărate exemple. Dar această idee, de a scrie cu corpul, pe corp, folosind corpul, aparține întru totul artelor.

Profesorul și scriitorul Armando Rotondi a vorbit și despre rolul dramaturgului, care uneori este neglijat, dar care este deosebit de important pentru că armonizează ideile cu felul în care sunt acestea prezentate.

Armando Rotondi: Misiunea dramaturgului poate fi de a sfătui, de a consilia și joacă un rol foarte important împreună cu regizorul, sau coregraful, sau chiar autorul spectacolului. Are un rol important în timpul repetițiilor și în sincronizarea dintre lumea ideilor și modul în care aceste idei sunt puse în scenă.

Conceptul de dramaturgie capătă un nou sens în dansul contemporan, a explicat conf. univ. dr. Călin Ciobotari, directorul Școlii Doctorale de Teatru din cadrul UNAGE:

Călin Ciobotari: Noi, când spunem dramaturgie, în spațiul românesc, de regulă, ne îndreptăm privirea către teatru, pentru că pare un termen confiscat o dată pentru totdeauna de teatru. Însă, lucrurile stau… stau diferit, artele performative operează cu conceptual acesta de „dramaturgie”. De multe ori, cu studenții, la cursuri, cu studenții de la Coregrafie, am încercat să stabilim sensuri ale dramaturgiei în dansul contemporan și mi-am dat seama cât de relativ și cât de imposibil e să ajungem la o definiție comună în această situație în care vorbim de dramaturgie în dansul contemporan. Marele merit al lui Armando Rotondi, care e și profesor, deci are și skill-uri pedagogice, e că a hașurat cumva, foarte clar, câteva sensuri majore ale acestui concept de dramaturgia corporalității. A fost o întâlnire foarte educativă, studenții noștri sunt convins că vor încerca să aplice principiile despre care a vorbit, în lucrul cu dansatorii și cu viitorii dramaturgi pe care și-i vor forma și, inclusiv pentru noi, profesorii, a fost o întâlnire foarte utilă, Armando e un personaj foarte cultivat, e și un practician cu multă experiență și atunci, viziunea lui e una care te inspiră. În mod cert, nu te lasă indiferent.