(REPORTAJ) Work and Travel şi schimbul meridianelor

Publicat de Lucian Bălănuţă, 21 noiembrie 2015, 07:13 / actualizat: 21 noiembrie 2015, 13:50

Experienţele Work and Travel sunt prinse, adesea, într-o ecuaţie cu doi termeni care-şi croiesc drum spre un soi de pragmatism sincronizat. Socoteala din ţară nu se potriveşte cu cea de peste ocean. În Statele Unite planul poate fi adaptat din mers; ce-i drept, fără ca cineva să te ţină de mânuţă. O demonstrează câţiva tineri ieşeni care şi-au potrivit ceasurile în armonie cu fusul orar al provocărilor pe care le presupune o astfel de experienţă. „Pierdut în New York” nu este doar al doilea film din seria Singur Acasă. 

Schiţă de plan

Timpul scurs de la dorinţă până momentul în care baţi la uşa unei agenţii Work and Travel variază, dar se umple cu discuţii în familie, cu ore în şir petrecute pe câte un profil de Facebook dotat cu fotografii din Statele Unite, cu semne de întrebare şi îndoială. Povestea se scrie altfel atunci când îi molipseşti şi pe alţii să se prindă în această horă. „Am fost un grup de opt persoane. Patru am avut job la un parc de distracţii, una din fete la un parc acvatic, un băiat la un hotel la spălătoria hotelului, iar un cuplu a optat pentru un job de chelneri la o cafenea. Toate în Galveston, Texas”, îşi aminteşte Florena Toma, studentă în anul VI la Facultatea de Medicină Veterinară din cadrul Universităţi Agronomice „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi.

Florena Toma – arhivă personală

Condiţiile de înscriere s-au simplificat. Trebuie doar să fii student – la cursuri de zi, la o universitate acreditată de stat sau particulară. Însă toate întrebările de până atunci se rostogolesc într-o primă dilemă – cea legată de investiţia iniţială. „Facem înscrieri pentru studenţi dornici de aventură chiar dacă sunt singuri, dar în egală măsură putem face înscrieri şi pentru grupuri de studenţi. Costul total al programului, bilet de avion, taxă de ambasadă şi bani de buzunar este de 2500 de dolari.”, precizează Cătălin Burlacu, director regional al agenţiei Work and Travel – Vacanţe Speciale.

Opţiunile sunt împărţite aici – fie un împrumut fără dobândă şi de multe ori nerambursabil, din partea familiei, fie un credit la o bancă de profil care acordă astfel de facilităţi.

Cătălin Burlacu – prezentare Work and Travel – Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava

Reţeta mai cuprinde apoi alegerea unui job (plătit cu 8-12$ pe oră), interviul cu angajatorul, dar şi pregătirea pentru o călătorie de aproape o zi cu câteva bucate româneşti la pachet, aşa de dor.

Căutarea

„Odată ce le-am spus prietenilor noştri că ne-am înscris, toată lumea ne zicea că o să vedeţi voi, ajungeţi în America, munciţi pe rupte, vizitaţi un pic New York-ul şi să nu credeţi că mai veniţi cu ceva bani acasă!”. Cu aceste gânduri a fost întâmpinat Constantin Popescu, student la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii, atunci când a depus actele pentru Work and Travel. Însă nu a fost demoralizat. După ore în şir de zbor, a ajuns în Lutsen, Minnesota, un orăşel minuscul, însă cu un turism foarte bine pus la punct. „Sălbăticia” din jur şi lipsa unor perspective concrete pentru al doilea job l-au făcut pe Constantin să îşi schimbe planul. Cu 700 de dolari şi-a cumpărat un autoturism Saturn, cu motor de 2.4 L, pe benzină şi a hotărât brusc să schimbe oraşul. Când alimenta cu benzină rămânea fascinat de faptul că preţul era undeva la echivalentul a 3 lei. Profeţia de acasă i-a suflat în ceafă, însă Constantin a găsit la câţiva kilometri un alt orăşel, Grand Marais, cu acelaşi specific, însă cu mai mulţi studenţi care lucrau prin intermediul Work and Travel. A fost, pe rând, casier, ospătar, iar în week-end asigura, din când în când, serviciul de house keeping în locul în care era cazat.

Constantin Popescu – arhivă personală – maşina Saturn

La un calcul simplu, pe hârtie, ţinând cont de cheltuielile lunare cu mâncarea şi cazarea (care ajung undeva la 400-600 de dolari), un al doilea job devine necesar pentru a face şi câteva economii importante.

„Ideea de două joburi poate că sperie, dar nu e atât de îngrozitor cum sună. Nu pot sa zic că îţi mai rămâne foarte mult timp liber, dar mai aveam energia necesară de a ieşi în oraş, de a da petreceri.”, completează, Elena Huţanu, studentă în anul III la Facultatea de Litere.

Elena Huţanu (stânga) – arhivă personală

Căutările ţin de fiecare. Uneori, din locul actual de muncă se pot desprinde tot soiul de oportunităţi, iar alteori, aşa cum a fost şi cazul lui Constantin la experienţa iniţială din Lutsen, procesul de tatonare ajunge în câte un punct mort. La fel de adevărat este că nu toţi managerii sunt la fel. Dar totul ţine şi de ambiţia care îţi mai dă sau câte un ghiont în fiecare zi.

„Depinde foarte mult de felul tău de a fi. Tu de acasă pleci cu un loc de muncă, la care automat ţi se dă un număr de ore, minimum 32-40. Dacă eşti pus pe treabă şi te văd angajatorii ca fiind o persoană serioasă care vrea să muncească, atunci ai toate şansele. Dacă te gândeşti în felul următor – aş vrea să dorm mai mult astăzi, îl sun şi îi spun că sunt bolnav – atunci cu siguranţă îţi va fi mult mai greu”, susţine Florena Toma.

Adaptarea

După vreo câteva zile bune, somnul începe să îşi potrivească meridianul. Încet, dar sigur, procesul de adaptare duce în spate fel de fel de forme. Texas-ul e una din principalele destinaţii preferate de studenţii de la universităţile ieşene. Uneori, ei pot fi priviţi cu oarecare rezerve atunci când aleg să se plimbe de-a lungul străzii.

„Totul era gândit în aşa fel încât orice nevoie ai avea, o poţi accesa doar cu maşina. Cu bicicleta nu mă puteam deplasa, pentru că era plin de autostrăzi. Singura opţiune erau prietenii americani cu maşini sau autobuzul. Din punct de vedere al spaţiilor publice/pietonale Texas stă foarte prost.”, afirmă Denisia Calistru, studentă la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii, care a îmbrăţişat, pentru prima dată, o experienţă Work and Travel în această vară.

Marea majoritatea a joburilor presupun interacţiune cu americanii. Accentul studenţilor români era poarta de acces către conversaţii care mai de care mai interesante. Denisia rememorează şi aceste momente – „Oamenii din Texas sunt cei mai frumoşi! Mereu îţi zâmbesc, te salută, chiar pe stradă, chiar dacă nu te cunosc. Ne-am împrietenit cu o mulţime de americani. Iar spre final, mulţi dintre ei au plâns… pe bune… după noi.”

Denisia Calistru – arhivă personală

Apelul la acel pacheţel din primele paragrafe ale acestui reportaj nu e întâmplător, căci atunci când vine vorba de probleme de adaptare, toţi cei care au răspuns invitaţiei de a vorbi despre Work and Travel au indicat mâncarea, drept principala provocare a experienţei lor. Rând pe rând, comentariile se succed într-o notă de amuzament.

„Când am ajuns în New York am auzit că este un restaurant românesc şi sigur că am dat năvală acolo. Pur şi simplu am luat meniul şi îl citeam ca pe pomelnic. Am comandat aproape tot meniul, atat eram de deprimată în privinţa mâncării.” precizează Elena, în vreme ce Florena s-a gândit să îmbrace totul într-o metaforă – „dacă mă legai la ochi şi cu greu ghiceam dacă e ceapă sau măr.”

Iar alimentul care a pus capac la toate a fost chiar pâinea.

Exemplele nu sunt doar de ordin negativ. Studenţii români simt că unele lecţii predate în Statele Unite şi-ar putea găsi un loc şi în România. „Cred că e unul dintre lucrurile pe care le-am apreciat este faptul că ei (n.r. americanii) încearcă să facă totul din resurse locale, la nivel de orăşel, fermieri locali şi lucruri de acest gen.” afirmă Florena. În schimb, Constantin şi-ar fi dorit să trimită la export câteva idei până în România – „În acel orăşel (n.r. Grand Marais), dacă nu se face o investiţie locală în decursul anului, atunci americanul îşi primeşte banii înapoi. Şi crede-mă că îs foarte vigilenţi în a vedea cum sunt cheltuiţi banii din taxele locale în acel oraş.”

…and Travel

Al doilea termen al ecuaţiei Work and Travel este lăsat, de obicei, la finalul programului. Excursiile sunt pregătite cu migală încă din prima lună de şedere. Ele pot fi mascate şi sub forma unor teme date de acasă – „mi-a zis (n.r. mama) că nu mă primeşte înapoi acasă fără o poză de la <<hotelul ăla unde a stat Kevin în Singur Acasă 2>>”, este citatul favorit al Florenei.

La fel precum ceilalţi studenţi, Elena rememorează lista de obiective pe care le-a bifat în Statele Unite „Toate oraşele din zonă Adirondak-Glen Falls, Albany, Queensbury şi Saratoga Spring. Am fost şi la Cascada Niagara şi în New York. Preţurile erau accesibile. Eu am avut un discount destul de considerabil la cazare pentru că am lucrat ca housekeeper. Am stat 5 seri în New York cu 100 de dolari”

Toate excursiile s-au strâns sub umbrela aventurii şi prieteniei, după o perioadă intensă de muncă. Profitul a fost unul sigur. Indiferent că a fost vorba de câteva sute de dolari sau de peste două mii, studenţii români se întorc cu o serie de lecţii de viaţă. Maşina Saturn nu a trecut oceanul. A fost vândută cu 550 de dolari.

Cătălin Burlacu, directorul regional al agenţiei Work and Travel – Vacanţe Speciale, le adună pe toate într-o serie de prezentări pe care le susţine, zilele acestea, pentru a promova programul – „toţi angajaţii Work and Travel Vacante Speciale au fost cel puţin o dată în SUA. Eu am fost de 6 ori, iar vara aceasta am fost şi am vizitat studenţii noştri. Ştiind că am fost ca ei, preocuparea noastră se leagă şi de perioada în care ei sunt acolo, chiar dacă în Statele Unite există un sponsor de viza, colaboratorul al nostru, care răspunde oricărei cereri venite din partea studenţilor. Perioada de înscriere a început la 1 octombrie 2015 şi va continua până la 30 martie 2016. Îi sfătuim pe studenţi să se înscrie cât mai repede pentru a avea acces la primele şi cele mai bune joburi.”

(Lucian Bălănuţă)

Un interviu pe larg realizat de Lucian Bălănuţă cu Florena Toma, despre experienţa Work and Travel, poate fi ascultat duminică, 22 noiembrie, în cadrul emisiunii Week-end cu prieteni care începe la ora 11:00.