#StareaEducației (INTERVIU) Gabriela Bartic, director BRIO: ”Sunt necesare standarde de evaluare în educație, pentru că avem nevoie de corectitudine în felul în care notăm copiii. În prezent ceea ce descrie nota 7 pentru un profesor, nu descrie și pentru un alt cadru didactic sau pentru altă clasă sau pentru altă școală.”
Publicat de Andreea Drilea, 18 mai 2025, 10:24
Companiile Brio și Ascendia vor dezvolta standardele naționale de evaluare în parteneriat cu Ministerul Educației, un proiect amplu menit să aducă mai multă corectitudine, coerență și modernizare în modul în care sunt evaluați elevii din țara noastră. Anunțul a fost făcut la sfârșitul lunii aprilie de ministerul de resort.
Inițiativa are ca scop nu doar să reducă diferențele dintre școli și regiuni, ci și să alinieze evaluarea cu standarde internaționale, precum cele din testările PISA sau TIMSS. Vorbim despre un sistem care să reflecte competențele reale ale elevilor, indiferent de mediul din care provin, iar pentru asta, Ministerul Educației colaborează și cu doi experți internațional de top în știința evaluării.
Colega noastră, Andreea Daraban, a stat de vorbă cu doamna Gabriela Bartic, director al companiei Brio, care a explicat ce înseamnă concret aceste standarde și ce impact vor avea asupra școlii românești.
Andreea Daraban: De ce avem nevoie de standarde de evaluare în sistemul educațional?
Gabriela Bartic: Avem nevoie de standarde de evaluare pentru că avem nevoie de corectitudine în felul în care notăm copiii. Evaluarea elevilor este atât de mult luată în seamă și atât de mult internalizată de actorii educaționali, cu cât actorii educaționali o percep ca fiind corectă față de ei. Altfel, este doar un alt mod de a ne pierde timpul la școală. Ceea ce facem noi, acum, prin desemnarea acestor standarde de evaluare, este să ajungem în acel punct în care toate evaluările copiilor să fie comparabile, atât între copii cât și pentru ca acel copil să marcheze progres. Care ce înseamnă, de fapt? Că acel copil, fiind în fața unei intervenții educaționale, acumulând în plus față de evaluarea anterioară, evaluat din nou fiind, se vede în notă că s-a întâmplat ceva și asta va duce actorii educaționali să valorizeze mai bine feedback-ul cuprins în notă și să-l implementeze mai repede la clasă. Pentru că, de fapt, scopul, rostul notei în sistemul nostru de educație nu este să marcăm copilul cu nota 7 și să-i dăm acest verdict ”ești de 7” ci să folosim feedback-ul pe care ni-l oferă nota 7 și să-l folosim în sprijinul copilului. Să-i spunem unde poate să crească, care este ținta lui corectă de creștere și cum anume se poate îmbunătăți copilul. Și asta va aduce în sistemul de educație, ceea ce cerem cu toții de la sistem, corectitudine.
”Standardele ar trebui finalizate până în prima parte a anului școlar viitor și apoi pilotate în suficient de multe unități de învățământ, ulterior folosite în sistemul de educație în anul școlar 2026-2027.”
Andreea Daraban: Până când ar trebui finalizate aceste standarde și de când vor fi implementate?
Gabriela Bartic: Standardele ar trebui finalizate până în prima parte a anului școlar viitor, adică probabil până în decembrie, și apoi pilotate în suficient de multe unități de învățământ, ulterior folosite în sistemul de educație în anul școlar 2026-2027.
”România nu are standarde de evaluare, sunt desenate de fiecare profesor, pentru că suntem în situația în care îi trimitem la clasă lipsiți de acest instrument, dar ei trebuie să noteze totuși, și atunci își creează propriile standarde.”
Andreea Daraban: În prezent nu există standarde de evaluare? Cum se face notarea elevilor?
Gabriela Bartic: Voi fi foarte blândă cu profesorii, pentru că nu sunt vinovați că nu au instrumente. Fiecare profesor în acest moment își creează propriile standarde, ceea ce înseamnă că ce descrie nota 7 pentru un profesor, nu descrie un 7 pentru alt profesor sau pentru altă clasă sau pentru altă școală, ceea ce duce la inechități în sistem. Dar revenind, nu, nu avem standarde și standardele sunt desenate de fiecare profesor, pentru că suntem în situația în care îi trimitem la clasă lipsiți de acest instrument, dar ei trebuie să noteze totuși, și atunci își creează propriile standarde.
Andreea Daraban: Odată cu crearea acestor standarde naționale de evaluare, se va modifica și modalitatea de evaluare în cazul examenelor naționale, de exemplu?
Gabriela Bartic: În mod firesc ar trebui să se întâmple acest lucru, pentru că n-ar fi corect să evaluăm la clasă copiii într-un fel, iar apoi în fața examenelor naționale să fie evaluați altfel. Conform Legii Educației în vigoare în acest moment, sistemul de evaluare în ceea ce privește examenele ar trebui să se schimbe tot din același an, deci din 2026-2027. Nu știm însă dacă sistemul va fi suficient de flexibil astfel încât să absoarbă schimbările într-un singur an. Însă, oricum ar fi, faptul că se schimbă evaluarea la clasă va influența, cu siguranță, felul în care se face evaluare, inclusiv în zona de examene naționale.
”Standardele de evaluare vor putea fi folosite la clasă în evaluări normale, în ascultare sau în teste pe care le concepe profesorul.”
Andreea Daraban: Pentru ca cei care nu cunosc acest sistem de testare standardizat, pe care platforma Brio îl promovează de ceva timp. La Iași, de exemplu, a fost implementat și au fost testări inițiale Brio în școlile din municipiu și din județ. Spuneți-ne, cum arată un astfel de test standardizat?
Gabriela Bartic: Testele standardizate sunt instrumente care folosesc standarde. Nu e obligatoriu ca ulterior creării standardelor de evaluare să se folosească exclusiv testare computerizată standardizată. Ele vor putea fi folosite și la clasă în evaluări normale, în ascultare sau în teste pe care le desenează profesorul. Instrumentul la care faceți referire, care este platforma de testare standardizată Brio, este o platformă care, în lipsa acestor standarde descriptive, evaluează copiii astfel încât să le putem arăta locurile în care ei trebuie să lucreze mai mult pentru a fi mai buni. Ce face diferit Brio, față de orice notare la clasă, este exact asta: îi arată copilului, capitol cu capitol, ce competențe ar trebui să aibă, unde se află și cât poate să crească, transformându-l dintr-un instrument care constată, pentru că nota în acest moment la clasă doar constată un anume nivel de competențe, dacă se întâmplă lucrul acesta și nu descrie altceva, deci transformându-l dintr-un instrument care constată, într-un instrument care poate să modeleze actul educațional. Este instrument foarte bun de feedback.
”Ce ne dorim noi de la sistemul de educație nu este neapărаt să ne arate că toți copiii sunt de 10, ci să ni-i arate corect, într-o ierarhie corectă.”
Andreea Daraban: Spuneați că odată stabilite aceste standarde naționale de evaluare, nu e musai să existe teste standardizate, digitalizate. Fiecare profesor își poate crea propriile teste bazate pe aceste standarde.
Gabriela Bartic: Cel mai simplu ar fi să fie digitalizate, dar, în mod evident, utilizarea lor sau felul în care ele vor fi scrise, va fi în ideea utilizărilor zi de zi la clasă, în felul în care se potrivește mai bine atât tipului de evaluare pe care profesorul vrea să-l aplice, cât și stilului pedagogic al profesorului. Deci, da, răspunsul este că profesorul își va putea crea propriile instrumente sau le va putea folosi pe cele existente.
Andreea Daraban: Așadar, ce probleme încearcă să rezolve aceste standarde în contextul actual al sistemului de învățământ?
Gabriela Bartic: În primul rând, inechitatea. Noi valorizăm locurile în care copiii noștri sunt văzuți corect, nu neapărat bine. Deci, ce ne dorim noi de la sistemul de educație nu este neapărаt să ni-i arate pe toți copiii că sunt de 10, ci să ni-i arate corect, într-o ierarhie corectă. Ce se întâmplă acum este că 85% dintre copiii de gimnaziu au medii între 9 și 10, ceea ce înseamnă că sistemul a răspuns acestei cerințe a noastre de echitate prin supraevaluarea tuturor copiilor, a întregului eșalon școlar. Ce vrem noi sau ce urmează să se întâmple prin aplicarea standardelor de evaluare este să nu-i mai mințim pe părinți, să nu mai spunem că toți copiii sunt minunați, ci să-i arătăm fiecărui copil unde se află și ce poate să facă mai mult pentru a fi mai bine.
”Evaluarea standardizată este ca un set de analize medicale. Se constată ce ne lipsește și facem intervenția astfel încât ceea ce ne lipsește să fie asigurat prin intervenție ulterioară.”
Andreea Daraban: Spuneam că la Iași au fost deja introduse testări inițiale, fiind folosită platforma Brio. Ce beneficii au fost constatate în urma utilizării acestor teste?
Gabriela Bartic: Este al treilea an de când se utilizează evaluarea standardizată inițială la Iași. Analizăm an de an rezultatele și observăm că ceea ce și-a propus sistemul în Iași și anume reducerea decalajelor rural-urban, a început să se întâmple. Nu există intervenție educațională care să funcționeze peste noapte. Nu există așa ceva, însă, faptul că ei și-au propus, cu ajutorul acestui diagnostic inițial, să realizeze această intervenție, care înseamnă reducerea decalajelor, e un lucru foarte bun. Pentru că, de fapt, ce se întâmplă ca urmare a acestei evaluări este să avem o evaluare exactă, ca un set de analize medicale. Am constatat ce ne lipsește și facem intervenția astfel încât ceea ce ne lipstește să fie asigurat prin intervenție ulterioară. Este ceea ce spunem noi că îi lipsești sistemului și anume, acționabilitatea. Orice evaluare trebuie să fie acționabilă, să putem să facem o acțiune serioasă, bazată pe rezultatele pe care le obținem. Asta s-a întâmplat în Iași și asta constatăm de când facem evaluările inițiale, că diferențele dintre medii, dintre rural și urban, încep să se aplatizeze.
Andreea Daraban: Pe de altă parte, există critici față de aceste testări care apar ca niște rețete. Elevul învață rețetele și astfel devine un automatism. Dacă iese din șablon, ar putea avea dificultăți? Se susține o astfel de ipoteză?
Gabriela Bartic: Din contră, nu. Ceea ce facem noi acum prin Evaluările Naționale și Bacalaureat înseamnă o șablonizare mai mare decât ceea ce face orice tip de evaluare standardizată, dacă este corect făcută. Ce pot să spun cu siguranță legat de instrumentul Brio este că e foarte putin probabil ca un elev să poată să memoreze toți itemii existenți în platformă, deoarece discutăm despre sute de mii de itemi. Posibilitatea ca ei să fie învățați pe de rost în vreun fel de copil e complet ieșită din obișnuință. Pe de altă parte, mi-aș permite o glumă: ”Dacă un copil este atât de inteligent cât să rețină, pe de rost, 100.000 de itemi, este atât de inteligent încât chiar nu mai trebuie testat”. Dar dacă acest lucru nu se întâmplă și copilul răspunde serios și onest întrebărilor, răspunzând cu ceea ce știe el, măsurarea este mult mai corectă decât orice alt tip de măsurare care există în acest moment pe piață în România.
”Sistemele, în general, nu sunt pregătite niciodată pentru schimbare. Cu atât mai puțin sistemele atât de ample cum este sistemul românesc de educație. Suntem printre ultimele țăre europene care nu au standarde de evaluare.”
Andreea Daraban: În cazul disciplinelor umaniste, și mă refer în special la Limba și Literatura Română, cum funcționează aceste teste standardizate atunci când trebuie evaluată, de exemplu, creativitatea?
Gabriela Bartic: Întâi aș spune că cele mai serioase teste de inteligență și de creativitate sunt teste standardizate. Este o critică complet nefondată care se aduce standardizării, faptul că n-ar putea să surprindă creativitatea. Când ne gândim la testele de IQ și la testele de gândire creativă, toate testele sunt teste standardizate. Reproșăm testelor standardizate faptul că există acest format de răspuns multiplu la întrebare și că nu ar exista un sistem de text pe care îl analizează ulterior cineva. Și aș răspunde în două feluri: cele mai importante teste de limbă străină, Toefl, Cambridge și așa mai departe, sunt teste standardizate. Ce se poate pentru alte limbi, se poate cu siguranță și pentru Limba Română. Ne tot alintăm și noi și cumva, și dintr-o mândrie națională exacerbată, că literatura sau reflecția critică asupra textului literar n-ar putea fi testată standardizat. Răspunsul este dacă se poate în alte limbi, se poate cu siguranță și în română. Dar noi suntem tributari felului de a gândi în care ne-am format noi. Ce vreau să spun este că dacă noi am dat Bacalaureatul în forma cu comentariul literar, ne este foarte greu să ne gândim că același tip de cerință poate fi operaționalizată și altfel, poate fi evaluată și altfel. E până la urmă o schimbare de mentalitate. Nu e o schimbarea spectaculoasă cea pe care o cere acest tip de tranziție dintre testare clasică către testare standardizată. Întrebarea este ”ce ne dorim mai mult?”. Să vedem că elevul poate să aibă niște inflexiuni cu siguranță interesante legat de interpretarea critică a unui text sau ne dorim să vedem că copilul înțelege textul și este capabil să formuleze idei pe care le găsește în text? Ce ne dorim de la copiii noștri, de fapt? Și răspunzând la această întrebare, o să răspundem și acestor temeri inevitabile care există la o schimbare de paradigmă în evaluare.
Andreea Daraban: Este sistemul românesc pregătit să adopte aceste standarde naționale de evaluare?
Gabriela Bartic: Sistemele, în general, nu sunt pregătite niciodată pentru schimbare. Cu atât mai puțin sistemele atât de ample cum este sistemul românesc de educație. Discutăm despre două milioane și ceva de mii de oameni incluși în sistemul activ de educație, elevi, respectiv profesori și așa mai departe. Firește că sistemul este inert. Pe de altă parte, principala noastră cerință de la sistem este să fie corect cu copiii. Ne dăm seama cu toții că locul în care am ajuns acum în sistemul de educație nu mai poate fi perpetuat multă vreme, fără să intrăm în colaps și atunci, da, cred că trebuie făcute niște schimbări. Nu știu dacă suntem pregătiți, însă ar fi bine să fim pregățiți, pentru că niște schimbări și niște schimbări radicale trebuie facute.
Andreea Daraban: Ce putem învăța din exemplele altor țări care folosesc deja standarde naționale în evaluare?
Gabriela Bartic: Suntem printre ultimele țăre europene și chiar și din Europa de Est, care nu au standarde de evaluare. Pot să vă dau exemplul Estoniei, care este miracolul Europei în ce privește testările PISA. Principalele reforme pe care le-au implementat, în momentul în care au ajuns la concluzia că în felul acesta nu mai pot continua, sunt reforma curriculară și reforma sistemului de evaluare, ceea ce ne spune că nu inventăm noi acest tip de intervenție, ci că acest tip de intervenție e necesar.
Varianta audio a interviului:
Gabriela Bartic este COO și Director al Diviziei Consumer Brio, absolventă de științe socio-umane, cu o vastă experiență în Comunicare, Media și Advertising. În ultimii 7 ani s-a dedicat educației, lucrând alături de profesorul Dragoș Iliescu, la prima platformă de evaluare educațională standardizată. Gabriela Bartic crede cu tărie în necesitatea unei abordări transformaționale și responsabile în educație, care să permită fiecărui elev să devină cea mai bună versiune a sa.
