(AUDIO/FOTO) Exilul artistic al lui Sami Briss s-a încheiat. Artistul a revenit la Iași cu o expoziție retrospectivă.

Publicat de isoreanu, 8 septembrie 2023, 12:07

Săptămâna aceasta, a fost deschisă, la Muzeul Unirii din Iași, expoziția artistului Sami Briss, născut la Iași și plecat din România cu mulți ani în urmă. Desăvârșirea sa ca artist a avut loc la Paris, unde a început și prietenia cu omul de teatru George Banu, cel care a avut ideea organizării acestui eveniment.

Ioana Soreanu a fost prezentă la vernisaj.

Muzeul Unirii din Iași a găzduit miercuri seara un eveniment de mare însemnătate și de mare emoție: revenirea în orașul natal a artistului plastic Sami Briss.

Sami Briss s-a născut în 1930 într-o casă din apropierea clădirii care astăzi adăpostește Muzeul Unirii. Artistul rememorează plimbările pe care le făcea, alături de mama sa, pe străzile din centrul orașului. Își amintește că trecea adeseori pe lângă această clădire fără să își poată imagina că va expune vreodată aici lucrările sale.

„Din Iaşul  marilor idei, al marilor iubiri, al primei mari uniri, al primului spectacol de teatru in limba română şi al primului muzeu memorial, din oraşul celor şapte coline, îşi trage rădăcinile artistice Sami Briss”, scrie în prezentarea sa, curatorul expoziției, Adina Rențea, preşedinte al Asociației Culturale Pentru Sprijinirea Artelor Frumoase, de la care aflăm mai multe despre artist și despre eveniment:

Adina Rențea: Este un demers, așa cum spuneam și în deschiderea vernisajului, cel mai amplu demers cultural artistic despre opera lui Sami Briss, a fost prezent în aproape toată lumea, în așa multe galerii și muzee, așa cum spunea și domnia sa la deschidere, dar un număr atât de mare de lucrări, peste 120 de lucrări, care să însumeze picturi în ulei, desen și sculptură, n-au fost niciodată la un loc, într-o expoziție, oriunde ar fi fost ea și într-un număr atât de mare. Și încă ceva, este o expoziție retrospectivă, nu este o expoziție de etapă, nu reprezintă creațiile din ultima perioadă ale lui Sami Briss. Expoziția aceasta este o expoziție care rememorează o viață artistică, un trecut care a început acum mulți, mulți ani, undeva prin 1957, cu acea expoziție interzisă și afișul expoziției aceleia care ar fi trebuit să fie deschisă la momentul respectiv și o mare parte dintre lucrări, artistul le-a păstrat cu sfințenie și se află astăzi în expoziție. Practic, cum spune el, se întorc acasă sau s-au întors acasă și eu am fost foarte emoționată de faptul că le-a păstrat atâta timp, nu le-a vândut. Foarte multe dintre lucrările în discuție sunt de vânzare, acelea nu sunt de vânzare pentru că este crezul lui artistic, practic este drumul, de unde a început drumul lui. Și practic, ca și în cazul altor artiști, refuzul de a face o expoziție în România care să corespundă regimului de atunci a însemnat pașaportul lui pentru eternitate, pentru că nu știm ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi rămas aici. În schimb, plecarea dincolo de granițele țării i-a schimbat numele, i-a schimbat viața, i-a schimbat eternitatea.

Ioana Soreanu:  Un artist avangardist.

Adina Rențea: Un artist avangardist, în primul rând, care a păstrat rădăcinile locului de unde a plecat, ceea ce este foarte important. Un artist care s-a adaptat lumii în care a trăit și prin care a plecat. Vreau să vă spun că de când a plecat din România și până a ajuns în în Haifa, el a trecut printr-o serie de orașe importante și desenele lui, lucrările lui, sigur, nu sunt făcute publice, s-au adaptat stilului de atunci al artei din zonele respective, adică el a luat contact cu ele și a încercat să se integreze, să și le asimileze și să-și creeze acest stil profund recognoscibil de atâția ani. După aceea, faptul că a ajuns în Franța și, odată cu deschiderea de care a beneficiat acolo prin expozițiile în toată lumea, dar cu precădere anii din Franța au însemnat împrumuturile stilistice din arealul unor artiști foarte importanți ai momentului. El a dezvoltat o prietenie de ani de zile cu Marcel Iancu, cofondatorul mișcării Dada, cu Victor Brauner, a trăit în arealul lui Picasso și a lui Paul Klee, ori toate astea sunt foarte recognoscibile, fără să-i afecteze arta lui proprie, fără să-i afecteze eul interior, instrumentul lui principal, și anume identitatea lui. Nu, a asimilat-o și a instrumentat-o într-un mod propriu. De aceea, stilul lui este ușor recognoscibil și chiar dacă găsim influențe și le regăsim din alți mari artiști, el are amprenta lui inconfundabilă.

Sami Briss are farmecul pe care îl dau inteligența, profunzimea emoțională și un rafinat simț al umorului.

A urmat Institutul de Arte Plastice din București. Prima sa expoziție de pictură a fost interzisă în 1957 pentru că nu corespundea ideologiei regimului opresiv de atunci, și anume realismului socialist, ideologie care impusă cu orice preț. Iar pentru Sami Briss prețul a fost mare, el a trebuit să părăsească România pentru a se exprima liber ca artist. A putut să facă asta în Israel și în Franța.

Revenirea sa în România, cu această expoziție, a fost ideea marelui om de teatru George Banu, un prieten despre care Sami Briss vorbește cu emoție:

Ioana Soreanu: V-ați întors acasă, acasă în Iași, acasă la Muzeul Unirii, la 150 de metri de locul în care v-ați născut.

Sami Briss: Adevărul este că nu e pentru prima dată când mă întorc la Iași, dar emoția nu e aceeași. E adevărat că, cu toate tablourile, cu problemele mele, cu tablouri refuzate și acum în sfârșit expuse, e un retour care-mi face mare plăcere și trebuie să recunosc cu o oarecare emoție.

Ioana Soreanu: Sunteți un artist complex, un artist avangardist, dar care își păstrează identitatea. Rădăcinile acestea se simt în toate lucrările dumneavoastră.

Sami Briss: E fără voia mea, e imprimat în mine, în activitatea mea. Cred că nimeni nu se poate desface de lucruri acumulate înainte cu ani de zile. Le port mine și, din când în când, toate lucrurile astea ies la iveală și câteodată îmi fac rău, câteodată mare plăcere.

Ioana Soreanu: Unele din lucrările dumneavoastră spun foarte mult din istoria dumneavoastră personală, o parte din ea dureroasă.

Sami Briss: Nu e voit. Tot ce e pe pânză poate că e gândit, poate că-i ascuns de multă vreme, dar, lucrurile ies facă voia mea.

Ioana Soreanu: Cum ați regăsit Iașiul, orașul? V-ați plimbat mult zilele acestea prin oraș, pe străzile acestea din centru.

Sami Briss: Îl cunosc bine. E adevărat că nu mai găsesc niciun loc asemănător cu locurile de care-mi aduceam aminte de când eram copil. Casele distruse, mă rog… Iașiul și-a pierdut din identitatea pe care o cunoșteam eu. Dar, probabil că e cursul istoriei.

Ioana Soreanu: Ați vorbit cu foarte mare plăcere, și cu o afecțiune, și cu emoție despre întâlnirea dumneavoastră și despre rolul pe care l-a jucat George Banu în revenirea dumneavoastră.

Sami Briss: George Banu a fost un foarte bun prieten al meu, cu mare, mare părere de rău am fost prieteni pentru prea scurtă vreme. L-am cunoscut prea târziu. George mă chema la 3:00 dimineața ca să-mi citească ce a scris noaptea și eu îi trimiteam… În sfârșit, eram prieteni, cum se spune pe românește, ”la cataramă”? George este inițiatorul acestei expoziții. Și chiar am să vă spun o… în sfârșit… o chestie dureroasă. George a fost la mine, invitat la masă, într-o seară, în luna ianuarie. A plecat de la mine și mi-a spus, ”știu că trebuie să scriu articolul pentru catalogul expozițiilor din România. O să-l aibă în câteva zile, la Iași”. La ora 3:00 dimineața m-a trezit și mi-a citit ce a scris. A doua zi dimineață era la spital, într-o săptămână nu mai era. Erau ultimele cuvinte pe care le-a scris, vi le spun cu emoție.

Ioana Soreanu: Acest demers al dumnealui și al dumneavoastră, împreună, a devenit realitate.

Sami Briss: A devenit realitate, dar cu mare părere de rău, a devenit realitate cu mine și cu Adina Rențea, dar fără George.

Revenirea artistului Sami Briss acasă a fost marcată cum se cuvine de autorități. Consiliul Local Iași i-a conferit titlul de cetățean de onoare, iar primarul Mihai Chirica a fost prezent la vernisajul de la Muzeul Unirii și i-a înmânat artistului medalia și placheta:

Iașiul are recunoștință pentru valorile sale, chiar dacă istoria n-a reușit să și le țină acasă. Poate că a fost mai bine așa, poate că a reușit acolo să devină ceea ce este astăzi și în felul acesta să punctăm și valoarea domniei sale. E un moment și reparatoriu, din punct de vedere al comunității, pentru că comunitatea a lansat de-a lungul istoriei sale, mă refer la comunitatea evreilor, foarte mulți oameni valoroși și nu ne referim doar la artiști plastici, știm foarte bine, oameni de știință, matematicieni, medici și multe, multe alte personalități. Și o chestiune care ține și de relația mea intimă cu comunitatea, am crescut pe lângă comunitate, de mic copil, în cartier, unde m-am născut și am rămas atașat, așa, de prieteniile din copilărie, având prieteni evrei. Sper să pot duce acest gând mai departe.

Expoziția poate fi vizitată, la Muzeul Unirii, timp de două săptămâni.