Andrei Pennazio: „Pictorul reflectă un alt mod de a vedea lumea”. Weekend cu Prieteni la Radio Iaşi
Publicat de Andreea Drilea, 10 aprilie 2021, 10:33
Tânărul Andrei Pennazio, născut în Italia, dar stabilit în România de la vârsta de șapte ani, a ales să uimească oameni din întreaga lume prin pictură. La 10 ani începe să aibă expoziții în marile țări europene. Câțiva ani mai târziu, obține premiul întâi la competiția Befana din Alba, Italia. Iar aprecierile din partea mentorilor săi i-au întărit și mai mult dorința de a deveni cel mai bun.
Iubește România și nu și-ar dori să plece de aici.
Spune că pandemia a avut și o parte pozitivă, întrucât i-a dat răgaz să-și analizeze stilul artistic.
Deși are doar 15 ani, Andrei Pennazio este unul dintre tineri frumoși ai României care au reușit să se remarce în străinătate, datorită talentului pe care-l afișează în arta plastică.
Este elev al Colegiului de Artă „Octav Băncilă” din Iași, secția arte plastice, și pictează de la vârsta de patru ani. Profesorii i-au remarcat imediat această latură și au continuat să-i ofere toată susținerea.
În 2018, la propunerea Institutului Cultural Român la Beijing, Andrei a fost invitat să expună în orașul Ningbo, din China, câteva dintre lucrările sale. Este doar un exemplu de pe lista locurilor în care s-a evidențiat prin cultura plastică pe care stăruie să o prezinte lumii.
Se consideră pe cât de timid, pe atât de determinat de a duce arta la un alt nivel. În timpul liber îi place să asculte muzică clasică și să practice sportul.
În cele ce urmeză vom descoperi un adolescent deja matur, am putea spune, iar dovadă stă experiența bogată pe care a dobândit-o prin muncă și ambiție.
L.G.: Andrei, povestește-ne puțin despre pasiunea ta – pictura. Cum și când ai aflat că drumul pe care vrei să-l urmezi este acesta?
A.P.: Eu am aflat de pasiunea mea, pictura, și am început să o cultiv la trei sau patru ani, eram încă la grădiniță și desenam mâini sau pictam anumite imagini și acolo o doamnă, Augustina de Stefanes, a văzut că îmi plăcea și m-a și îndrumat câțiva ani. În clasa a doua, doamna profesor Maria Booz, cu care făceam opționalele de pictură, a văzut că am talent și că îmi place să pictez. M-a luat sub aripa ei și m-a învățat bazele picturii și desenului. Mi-a dat bucuria de a picta și să știu cum să pictez, în același timp.
L.G.: Până acum ai expus în Italia, Spania, Franța, Republica Moldova, China, iar dacă mi-a scăpat ceva, te rog să completezi tu. Care a fost momentul care te-a propulsat în acest plan, al recunoașterii internaționale? Mă gândesc că atunci ai conștientizat că lucrurile o iau pe un făgaș destul de serios și important din punct de vedere profesional.
A.P: Pentru mine, locul care cred că m-a propulsat cel mai mult și, cel mai important, în care am avut onoarea să expun, a fost în China, deoarece era, vorba dumneavoastră, spațiul cultural diferit de cel european, în care erau diverse curente și era o lume nouă, să zicem așa, pentru mine. Cu timpul, după un an sau doi, am început să-mi dau seama cât de important a fost pentru mine acea expoziție și acea experiență.
L.G: Ce model profesional ai? Dintre marii pictori ai lumii. Din câte știu, te identifici cu arta contemporană și modernă.
A.P: Mă identific foarte mult cu arta modernă și contemporană, dar perioada mea preferată din istoria artei este Renașterea, acolo sunt și marea parte a pictorilor mei preferați, cum ar fi da Vinci, cum ar fi, ca sculptor, Michelangelo. Nu mă regăsesc neapărat într-un pictor, cred că fiecare este diferit în modul lui și fiecare are ceva de spus. Nu cred că mă încadrez încă într-un anumit stil.
L.G.: Ce te inspiră din viața de zi cu zi? Cauți să incluzi în picturile tale anumite elemente fundamentale?
A.P: Sigur, orice pictor face acest lucru. Până la urmă, pictorul reflectă un alt mod de a vedea lumea, nu cred că poți să faci pictură fără să te adresezi lumii de zi cu zi și să iei idei de aici. Fiecare are o viață și fiecare trăiește în această lume și trebuie să-și exprime sentimentele și trăirile.
L.G.: Momentele de creație artistică când le găsești? Te ajută și alte forme de artă, arta literară, poezia, de pildă? Găsești inspirație în zona aceasta?
A.P.: Mă ajută arta literară, pentru că mă relaxează și îmi aduce și anumite idei noi, dar nu am neapărat un moment anume. Când simt nevoia să pictez, mă pun la șevalet și revărs sentimentele mele prin culori.
L.G.: Din România, sunt anumite locuri sau personaje pe care preferi să le inserezi în lucrările tale? Precizăm, totodată, că în țară ai avut expoziții, până acum, în Iași, Cluj, București, Bacău, Suceava, Piatra Neamț.
A.P.: Până acum nu am în niciun tablou un loc anume pe care să-l fi pus, dar anumite peisaje care, poate, mi-au transmis o anumită cromatică, mi-au dat o anumită idee, da. Așa se întâmplă de foarte multe ori, să mă duc într-o excursie, să văd anumite peisaje prin țară și să-mi vină o idee pentru un tablou.
L.G.: Deși ne confruntăm de mai bine de un an cu pandemia, care, din păcate, a afectat mult domeniul cultural și, implicit, partea artistică, tu ai reușit, totuși, să ai expoziții internaționale, una dintre acestea la Madrid. Cum vezi această perioadă? Ți-a redus mult din rezoluțiile pe care ți le propuseseși sau ai încercat să te implici și mai mult, să demonstrezi că orice se poate, până la urmă, prin tenacitate și perseverență?
A.P.: Personal, pandemia m-a ajutat cu pictura, pentru că, nemaieșind așa de mult cu prietenii și având mai mult timp liber, am reușit să desenez, să pictez, să mă documentez mult mai mult. În acest fel m-a ajutat. Cu expozițiile…am reușit să fac în anumite locuri, unde s-a putut. Dar, în mare, cred că mi-a priit destul de bine, pentru că am lucrat mult și m-am îmbunătățit.
L.G.: Poate pare cumva clișeic sau timpuriu să te întreb, însă unde te vezi peste 10 ani, să spunem? Pentru că ești un tânăr cu viziune, organizat, care are planuri și obiective pe care dorește să le atingă.
A.P.: Știu că o să am studiile terminate, facultatea și masterul. Dar, în rest, nu prea știu ce să vă spun. Dacă mi-ați fi pus această întrebare acum cinci ani cum mă văd acum, sigur nu v-aș fi dat un răspuns care să aducă măcar pe-aproape cum sunt în momentul de față. Deci nu știu.
L.G.: Dar care este locul în care ți-ai dori cel mai mult să-ți fie admirate creațiile?
A.P.: Cred că pe simezele unor muzee, ale unor galerii, galeriile UAP. Nu știu să vă dau neapărat un nume, dar cam astea ar fi.
L.G.: Știu că mama ta reprezintă un adevărat sprijin personal și profesional. Este prezentă la toate activitățile tale și te îndeamnă să fii mereu tu însuți. Cât de important este, doamnă (n.r. Silvia Gârmacea), să fim alături de copiii noștri și să observăm că ceea ce le face lor plăcere, aceea contează, până la urmă. Pentru că există părinți care încearcă cumva să-i influențeze, să-i ghideze către o meserie cu greutate, care să le asigure zilnic pâinea.
S.G.: Da, cred că părinții fac asta în mod inconștient, sprijină. Cei care sunt mai norocoși reușesc să descopere un talent. Probabil ai nevoie și de ajutorul din exterior. Andrei a fost norocos, a întâlnit două persoane care, efectiv, au știut să-i canalizeze energia și talentul. Nu mi-aș fi închipuit că el poate să picteze.
- G.: Și la momentul potrivit, probabil.
- G.: Da, cred că Dumnezeu i-a adus în cale două persoane care au fost providențiale în viața lui.
L.G.: Andrei, te-ai gândit să părăsești România, la un moment dat, pentru o altă țară? Sau crezi că este important ca oamenii buni, talentați să rămână aici și să contribuie la dezvoltarea ei în această direcție, culturală?
A.P.: Aș vrea să rămân în România, pentru că m-am legat foarte mult de tradițiile, de cultura românească, de istorie. Și îmi place foarte mult ca țară. Și oamenii.
L.G.: Cei care doresc să te cunoască mai îndeaproape, să-ți cunoască picturile și expozițiile de până acum, unde te pot găsi? Ești activ pe conturile de socializare sau le poți sugera câteva pagini media în acest sens?
A.P.: Pe mine mă pot găsi pe Facebook cu numele Andrei Pennazio și cam ăsta este unicul account de socializare pe care sunt mai activ.
L.G.: Unde, cel mai probabil, ai postate și picturile tale.
A.P.: Da, da, și expozițiile, și evenimentele la care particip.
L.G.: În încheiere, am dori să-ți mulțumim, Andrei, că duci numele României peste hotare, și-ți urăm spor și inspirație multă în arta aceasta frumoasă, pe care ai ales să o practici. Să ne reauzim cu vești și mai înfloritoare despre activitatea ta artistică. Mult succes!
A.P.: Mulțumesc mult pentru aprecieri, a fost plăcerea mea!
Un interviu realizat de Letiţia Gheorghiu, redactor Radio Iaşi
(FOTO: Andrei Pennazio)
