25 mai, revelații nordice, Kjell Habbestad și Daniel Lazar la Univers Muzical cu Daniela Vlad
Vă invit să ascultați partea a doua a Concertului final din Festivalul Classix, 2 martie 2025. Organizatori - Asociația Industrii Creative, Showbeery, DAC. Daniel Lazar își interpretează alături de lucrările proprii împreună cu Orchestra Classix Collective, poemul Romanorvegia de Kjell Habbestad. Completăm cu interviul acordat de compozitorul norvegian Kjell Habbestad și secvențe din două albume de referință. Vă reamintesc că emisiunea Univers Muzical este difuzată în fiecare sâmbătă și duminică între orele 18:03-20:00 și poate fi ascultată doar la momentul difuzării, pe toate frecvențele Radio Iași și online pe radioiasi.ro/asculta-live
Publicat de dvlad, 23 mai 2025, 20:13
Astăzi îi spun la mulți ani d-lui Kjell Habbestad, pe care l-am întâlnit în martie, la Festivalul Classix, la Iași. Tocmai am citit despre un concert care a avut loc la anivesarea vârstei de 70 de ani, pe 11 mai. Nu aș fi descoperit această aniversare dacă nu mi-aș fi propus, în sfârșit, să fac o emisiune despre ultimul concert din Classix, cel din seara de 2 martie. Și nu Piazzolla cel întotdeauna de mare efect am ales, deliciul din prima parte a concertului. Am ales partea a doua, în care Orchestra Classix Collective l-a însoțit pe fermecătorul violonist Daniel Lazar, sub bagheta asumată cu doar trei zile înainte, a dirijoarei Dalma Toadere.
Știți cum e când te simți cuprins și nu ai mai vrea să se sfârșească magia? Așa a fost pentru publicul din sala Teatrului Vasile Alecsandri atunci. Despre Daniel nu vă spun acum decât că ne-a deschis lumea acestui compozitor uimitor, Kjell Habbestad. Pentru concert și detalii, vă invit să ascultați emisiunea de duminică orele 18.03-20.00 (radioiasi.ro/asculta-live)
La comanda Classix, dl. Habbestad a scris poemul Romanorvegia. Cu cântece pentru vioara norvegiană Hardanger împletite cu melodii populare din Banatul atât de aproape de sufletul de român din Serbia al lui Daniel. Ne-am bucurat toți și eu am aplaudat impresionată de măiestria scriiturii și de carisma lui Daniel. Este un experiment reușit, oricât de ciudat pare. Am avut câțiva ani o emisiune de world music, era muzica lumii și mai ales mult jazz acolo, dar world classical music este mai rar, eu nu prea îmi amintesc ce am mai ascultat. Și oricât cred eu că în muzică e frumoasă identitatea fiecăruia, uite că mi-a plăcut mult această lucrare…
Dar întoarcerea la acea seară de martie m-a făcut să vreau să ascult mai mult din cele peste 100 de opusuri ale d-lui Habbestad. Acum, sunt la cvartete. Cu Vertavo String Quartet. Sunt publicate la sfârșitul lui martie 2020, ceea ce înseamnă cu nu hiatusul pandemic le-a inspirat. Înainte ascultasem impresionanta Münch Suite, scrisă pentru tânărul flautist pe atunci Andreas Sönning, invitat al Festivalului de la Iași încă de două ori în 2025, la Festivalurile RONO și Classix. Și uite că mă trezesc gândind că expresionismul lui Kjell Habbestad în muzică este mult mai nuanțat decât expresionismul din pictura lui Münch… Sper să ascultați și voi si să-mi dați dreptate, cu această remarcă. Lumea lui Kjell Habbestad nu e armonioasă pentru că e construită numai din consonanțe. Un giocoso e adesea disonant, Allegro nu e numai bucurie, este și încleștare. Tușele groase sunt întinse cu grijă, în clustere ce poartă în ele ceva din luminile nordului introvertit, dar atât de limpede în același timp. Sunt și lumini sumbre, înălțări sau coborâri ciudate, uneori muzica lui te scutură, dar totul cu o finețe izvorâtă din bunătatea și smerenia acestui suflet trecut cu siguranță prin viață, cu toate ale ei, în cei 70 de ani pe care i-a împlinit. Orice ar face Kjell Habbestad, este terapeutic. Nimic nu te rănește, agresează sau îndepărtează. Sau nu te lasă cu vreun semn de întrebare despre ce o fi vrut să exprime. Muzica lui are întotdeauna sens. Este mișcarea sufletului, nu e nimic abstract și de neînțeles.
Am găsit multă căldură, introspecție, delicatețe, culoare, forță expresivă și cizelare sofisticată, totul în limitele bunei cuviințe artistice… Nimic din această muzică nu vrea să te impresioneze cu orice preț. Este muzica unui om în pace cu sine și cu lumea. Din care țâșnesc armonii uneori celeste, uneori apăsătoare sau telurice, dar care rămân armonii. Muzica este omul. Oricând și oriunde. Creația te exprimă într-un fel cu totul intim și public în același timp… Nu este important, dar dacă cineva ar vrea să pună etichete, oare ce ar trebui să scrie? Neoclasic și neoexpresionist? Nuuuu, chiar nu este important.
Și trec la albumul despre care mi-a vorbit, Et nox in diem versa (Și noaptea se transformă în zi), cu Corul Radio din Letonia. Aici am altă revelație. Nimic ne ne grăbește. Nimic nu ne hrănește agitația. Avem timp să amestecăm lent sonorități grele, să legăm acordurile și să le înălțăm într-o rugă împreună. Tapiserie cu mii de nuanțe, valuri de sonorități purtătoare de rugăciuni, până foarte sus, la ceruri. Am senzația că dl. Habbestad gustă din plin și ne face și pe noi să gustăm pe îndelete fiecare mișcare sonoră. Sonoritățile lui de cristal sunt calde. Este și meritul interpreților, întotdeauna. Cvartetul Vertavo, Latvian Radio Choir… Întâlniri substanțiale, pentru care îi mulțumesc cuiva drag, Dragoș Andrei Cantea, fondator și director artistic al Classix Festival. Puntea noastră către înțelegerea nordului și ocazia unei comuniuni rare, de suflet.
Daniela Vlad
