Soprana Elena Moșuc, de la Iași pe scenele cele mai mari din lume și recent, la Ateneul Român
Publicat de dvlad, 9 iulie 2021, 20:24 / actualizat: 10 iulie 2021, 20:16
Da, Elena Moșuc este o mare soprană a lumii, dar rămâne și a Iașului, orașul ei natal, oriunde ar cânta. Elena Moșuc, marea soprană care în 2019 primea Oscar della Lirica – Premiul pentru Cea Mai Bună Soprană din Lume şi debuta în Lakmé, iar după puţin timp cânta la Cluj în Trubadurul la Opera Română şi în Lombarzii la cea Maghiară…. Asta e doar ce am văzut cu ochii mei, dar adevărul este că în ultimul deceniu, marea soprană şi-a crescut repertoriul pe măsura vocii care a evoluat enorm în cei 20, apoi 25 de ani de carieră și mai departe… Astfel încât azi, la 30 de ani de carieră pe scenele cele mai mari din lume, poate enumera cu mândrie pentru ea şi cu cea mai sinceră admiraţie pentru noi, debuturile transformatoare ale ultimului aproape un deceniu, în Maria Stuarda, Norma, Ana Bolena, Trubadurul, Lakmé, La Rondine şi Lombarzii. Şi toate acestea, în timp ce poate relua oricând marele repertoriu liric. Aşa cum au auzit cu încântare toţi cei care au urmărit-o în apariţiile mai recente în România. Pentru că Elena Moşuc și-a clădit cariera pas cu pas, adunând în cei 30 de ani majoritatea rolurilor de soprană lirică de coloratură: Traviata, Lucia, Regina Nopții, Konstanze, Donna Anna, Linda di Chamounix, Gilda, Elvira, Luisa Miller, Sophie, Zerbinetta, Musetta, Micaëla, Olympia, Antonia ori Giulietta. Pentru detalii, vă invit să-i vizitați site-ul, www.mosuc.com
Pe 7 iulie 2021, pe scena Ateneului Român, ne-am lăsat din nou în voia farmecului vindecător al acestei voci cu o frumusețe de suflet, pe care-l simţi efectiv când cântă, cu o tehnică imbatabilă și o artă în stare să magnetizeze de la primele sunete. Programul ei ne-a surprins de la bun început cu alăturarea neobișnuită și atât de creatoare de celestă atmosferă, cu Nino Rota între Purcell și Handel, sau Bach între Cesti și Satie, alături de Franck, Mozart sau Poulenc în prima parte, într-o expunere totală, cu acompaniamentul unei singure chitare discrete. Mulțumiri lui Bogdan Mihăilescu pentru prezența caldă, calmă și sigură pe arta sa atât de delicată. Domnia sa semnează aranjamentul pentru chitară la Panis Angelicus şi se află la a doua colaborare cu Elena Moşuc, după Recitalul Resonance din 2018. Publicul a fost extrem de receptiv la efectul acestui program, datorat interpretării atât de sensibile a Elenei și vocii ei cu efecte magice.
Elena Moşuc este puternică tocmai pentru că poate să ţină în frâu emoțiile și vulnerabilitatea în orice mare sală din lume, cu atât mai mult aici acasă, în marea sală a Ateneului Român. Dar tocmai cu ele cucerește, pentru că are curajul autenticității. Să strălucești cu discreție, să te dăruiești cu dragoste și să rămâi mereu tu însăți, în controlul fiecărui sunet, aici se vede trainica experiență, trainica tehnică și sănătatea păstrată atent, a coardelor vocale robuste și atât de măiestrit lucrate și ținute în formă perfectă, în ciuda pauzei impuse în ultimul an și ceva. Superbă și în ariile din partea a doua, care ilustrează o parte consistentă din cariera ei, dar aduce și două surprize de proporții, mai ales acest cântec de o dulceață fermecătoare, dedicat ei de Marco Giubileo, instrumentist în orchestra Scalei din Milano. Cealaltă arie, din opera Roberto Devereux, ne arată că marea artistă își dorește mult acest rol al Elisabettei, și nu putem decât să ne rugăm să vină momentul lui. Şi asta ne aminteşte şi de începutul Concertului de la Opera Română, o mare demonstaţie de forţă expresivă şi vocală.
O asemenea disponibilitate vocală rară trebuie pusă în valoare, și de ce nu, aici în țara ei. Succesul celor două recente apariții, de la Opera Română din 30 mai și acum, de la Ateneu, ne arată încă o dată că avem de-a face cu o artistă totală, de cursă lungă și de cea mai bună calitate artistică, și nu în ultimul rând, umană.
Poate v-ați întrebat unde a stat ascunsă până azi de luminile Ateneului pianista Vasilica Stoiciu-Frunză, care a însoţit-o pe Elena Moşuc în partea a doua a recitalului. Conf. univ. dr. la Universitatea Națională de Arte George Enescu din Iași, ea a păstrat ca un violon d’Ingres o pianistică altădată șlefuită, printre alții, de marea Sofia Cosma. După diluviul care a măturat cu furie mulți profesioniști cu coloană vertebrală din Opera ieșeană, dată afară din postul de consilier artistic care dusese în spate, practic, programul Operei în cei şase ani cât clădirea Teatrului s-a aflat în plină restaurare, Vasilica Stoiciu-Frunză a redevenit pianista pasionată de acompaniament, alături de artiști de mare calibru ca Viorica Cortez, Maria Slătinaru Nistor, Mioara Cortez, Silvia Sorina Munteanu, Florin Diaconescu, Gheorghe Roșu, Șerban Lupu, sau în recital alături de inegalabilul Dorel Vișan. Iar alături de Lili Moșuc în acest recital, s-a pecetluit o prietenie veche de peste 35 de ani.
Felicitări din toată inima celor trei artiști.
Mulțumiri și reverențe, și cum spune regizoarea Anda Tabacaru despre Elena Moșuc, mă bucur că sunt contemporană cu ea și că am putut s-o urmăresc live în aparițiile ei în țară și în înregistrări apărute la cele mai mari case de discuri din lume.
Recitalul sopranei Elena Moșuc a deschis Festivalul Vară Magică, ediția a X-a, care se desfășoară la Ateneul Român între 7 iulie și 19 august și cuprinde și de această dată nume extrem de sonore ale artei interpretative, ca Elisabeth Leonskaja (8 iulie), Alexandru Tomescu (14 iulie), David Lefevre (21 iulie), Sânziana Mircea (28 iulie), Wave Quartet (4 august), Orchestra Camerata Regală dirijor Costantin Grigore solist Octavian Lup (5 august), Croitoru String Virtuosi Orchestra (11 august), Mădălina Pașol (12 august), Ansamblul PlaCello (18 august), Romanian Chamber Orchestra dirijată de Cristian Măcelaru (19 august).
