Viorica Cortez, reeditarea albumului „Une vie d’opera”, la Univers Muzical cu Daniela Vlad

Publicat de dvlad, 17 ianuarie 2021, 18:47

„De la mijlocul anilor 60 până la începutul secolului 21, Viorica Cortez a fost una dintre cele mai active și renumite mezzosoprane de pe scena lirică internațională. Prea puține mărturii ne rămân despre această voce somptuoasă cu un timbru cald și învăluitor, un adevărat animal de scenă de altfel” – cum scrie Jean Michel Pennetier în forumopera.com. Noi i-am spune “o formidabilă devoratoare a scenelor”, la vremea ei. Îl cităm în continuare pe dl. Pennetier, cu adaptări în limba română:

„Înregistrat în 1977, acest recital, disponibil pentru prima dată pe un vinil de 33 de turaţii (rpm) sub eticheta IPG, apoi lansat pe CD de Alienor în 2001, este în sfârșit disponibil din nou sub eticheta Calliope. Titlul discului este “O viață de opera” şi exprimă bine conținutul: o odisee a unora dintre cele mai frumoase roluri ale sale și câteva exemple de rarități cu care cântăreața franco-română nu a ezitat să se confrunte. În anii 70, Viorica Cortez a fost o Carmen esențială, pe bună dreptate numită „Carmen a secolului”. Ascultând cele două extrase oferite și, în special, Séguédille, o piesă care este totuși ultra complicată , înțelegem de ce. Iată o gitană cu un caracter puternic, dar fără vulgaritate, cu acel spirit esențial francez tipic timpului ei. Echilibrul este perfect între cuvânt și cântec: textul este spus cu inteligență și subtilitate, fără a trece peste bord, iar vocea știe să se împodobească cu diferite culori pentru a exprima emoțiile diferite, cu o artă tipic belcantistă. „Printemps qui commence”, aria din Samson și Dalila, este profund senzuală și captivant de caldă. Datorită unei înregistrări sonore care evidențiază puterea vocii, extractele marilor roluri de mezzo sunt deosebit de interesante. Astfel de interpretări ale „O don fatale” sau „Stride la vampa” (cu efecte asumate ale vocii de piept) ar pune pe jar publicul de astăzi. Înțelegem succesul operei La Favorita cu o asemena voce care să apere capodopera lui Donizetti. În ceea ce privește raritățile, cavatina lui Arsace „Ah, quel giorno ognor rammento”, terminată cu o superbă vocaliză pe mai mult de două octave culminând pe si natural, este demonstrația bazelor tehnice de belcanto pe care le-am mai amintit. Fragmentul din Roi d’Ys, „De tous côtés j’aperçois dans la plaine”, este impresionant și ne amintește, dacă mai era nevoie, că Viorica Cortez s-a apropiat cu succes de Wagner (Venus în Tannhäuser), dar fără să se dedice mai mult acestuia.

Semitonurile sunt, de asemenea, îmbietoare în aria lui Sapho sau extrasul plin de dulce nostalgie din “Oberto, Conte di San Bonifacio”, operă pe care Viorica Cortez a înregistrat-o integral în același an, cu Teatro Comunale din Bologna. Nici opera contemporană nu a fost uitată cu „ O, douleur d’être seule” din “Antoine et Cléopâtre”, o lucrare dedicată Vioricăi Cortez de către soțul ei Emmanuel Bondeville, cu premiera la Teatrul Artelor din Rouen în 1974, a cărei înregistrare există integral la ORTF din 1976. Înregistrarea pare a fi o dublare a unei noi copii a originalului de 33 rpm și, ocazional, poate fi auzit un zgomot de fundal înăbușit prin căști. Dar vocea este foarte prezentă, nici prea aproape, nici prea departe de microfon, fără reverberație excesivă. Louis de Froment, dirijor permanent între 1958 și 1980 al Orchestrei simfonice a Radio-Téléviziunii Luxembourg, au înregistrat pe scară largă pentru Casa Vox la acea vreme. Prin urmare, orchestra este de bună calitate, iar bagheta dirijorului din Toulouse este eficientă și profesională”.

Cred că nici un articol din lume nu poate explica de ce această voce fabuloasă a mezzosopranei – contraalto Viorica Cortez este atât de dulce, amplă şi mângâietoare…. nici o cercetare cu mijloace ştiinţifice – dacă s-ar putea număra de ex, armonicele unui glas… tot nu ar găsi întreaga explicaţie,

Şi dacă aflăm povestea familiei sale – întemeiată pe colinele Iaşului, dar cu rădăcini în solul spaniol după tatăl Ştefan şi în cel roditor al Moldovei de peste Prut, de unde venea mama Daria…. şi tot nu înţelegem pe deplin cum s-a născut acest glas miraculos…. Dar este cert, Iaşul şi familia au adăugat ingredinte esenţiale zestrei  fetelor Cortez – oamenii de cultură care îşi scriau poemele pe loc, în conacul de la Doi Peri, Talentul imens, venit şi pe linia bunicului Constantin Cortez, care străbătuse Europa până-n Rusia cu glasul său de bariton, astfel încât şi Viorica, sora cea mare şi Ştefania – mijlocia şi Mioara – mezina, au avut o educaţie muzicală excepţională. Serile muzicale din copilărie şi adolescenţă, în care cânta toată familia, şi-au pus definitiv pecetea pe destinul lor. Toate trei au devenit muziciene excepţionale.

De altfel, încă studentă fiind, Viorica obţine în 1965 premiul pentru cea mai frumoasă voce şi Marele Premiu al oraşului gazdă în Marele Concurs de la sHerzogenbosch din Olanda. Era o confirmare a ceea ce se petrecuse cu un an înainte, când primise premiul al 4-lea la Concursul Enescu, şi după marea surpriză a Concursului de la Toulouse, din 1964, unde amândoi românii – Viorica Cortez şi Ludovic Spiess – au obţinut Marele Premiu. Sigur, a urmat în 1967 Premiul I din partea Concursului Enescu, revanşa binemeritată, şi apoi marile debuturi. Aş aminti acum în primul rând licenţa obţinută la Conservatorul din Bucureşti cu rolul Orfeu din opera lui Gluck.  este adevărat că între 1967 şi 1972 este angajata Operei din Bucureşti, dar primul mare debut este cel din opera Samson şi Dalila de Saint Saens, de la Toulouse, din 1965. Nici nu ne trebuie vreo înregistrare video. Frumuseţe seducătoare avea, acute bogate pentru o voce de mezzo, cum solicită rolul, le.a avut întotdeauna, slavă Domnului, „grave ameninţătoare şi cuceritoare” – avea. Şi aici l-am citat pe istoricul Adolf Armbruster, soţul Vioricăi Cortez, care în 1995 a publicat imensa Enciclopedie a carierei Vioricăi Cortez.

În continuare, ascultaţi-ne în emisiunea de duminică, 17 ianuarie 2021. Tocmai aflăm că în Crescendo Magazine din Belgia a apărut un nou articol care o elgiază pe marea mezzosoprană. https://www.crescendo-magazine.be/tag/viorica-cortez/