Rămas bun, Sean Connery

Publicat de Nicolae Tomescu, 31 octombrie 2020, 19:11 / actualizat: 31 octombrie 2020, 20:22

Actorul scoțian, a cărui carieră cinematografică a fost dominată, cinci decenii la rând, de rolul lui James Bond, moare la vârsta de 90 de ani…

„A murit liniștit în somn”, declara publicista Nancy Seltzer; „Soția sa, Micheline, cei doi fii ai săi, Jason și Stephane, au confirmat că a murit liniștit în somn înconjurat de familie. Va avea loc o ceremonie privată, urmată de un memorial, care nu a fost încă planificat, odată cu încheierea pandemiei”, se arată în comunicat…

Connery, care a primit distincția de Cavaler (în 2000, pentru contribuția sa la dezvoltarea artelor), rămâne celebru în privința seriei de șapte filme (începute cu „Dr. No”, în 1962, primul dintre „filmele Bond”)… Desigur, Connery a jucat într-un film al lui Alfred Hitchcock, „Marnie” (din 1964), alături de Tippi Hedren; a făcut parte din distribuția extraordinară din „Murder on the Orient Express” (1974); a interpretat rolul tatălui lui Indiana Jones, în „Indiana Jones și ultima cruciadă” (1989); a câștigat un premiu al Academiei pentru cel mai bun actor în rol secundar/Jim Malone, polițist din Chicago, în filmul din 1987 „The Untouchables”… La fel ca atâtea personaje din „filmele Bond”, nu a putut scăpa niciodată de „007”; renunțase la rol de două ori înainte de a-și încheia implicarea în „Povestește-ți să nu mai spui niciodată” (din 1983)… Deloc întâmplător, producătorii Michael G. Wilson și Barbara Broccoli s-au declarat „dezamăgiți” de vestea morții lui Connery, într-o declarație postată pe contul oficial „007”/Twitter; „El a fost și va fi întotdeauna amintit ca James Bond cel original, a cărui intrare de neșters în istoria cinematografiei a început atunci când anunța cuvintele de neuitat The name’s Bond… James Bond; a revoluționat lumea prin interpretarea sa plină de energie și înțelepciune, de agent secret, sexy și carismatic; El este, fără îndoială, în mare parte responsabil pentru succesul seriei de filme și îi vom fi recunoscători pentru totdeauna.” Faima lui Connery, în ceea ce privește rolul spionului, s-a dovedit, uneori, o sabie cu două tăișuri. Încă din 1965, chiar înainte de premiera filmului „Thunderball” – al patrulea din „seria Bond” – Connery a corectat, cu seriozitate, un angajat „Playboy”, când s-a pus chestiunea îngrijorărilor legate de publicare; „Lasă-mă să te îndrept. Problema în interviurile de acest fel este să treci peste faptul, fără să-ți rupi ceva prețios, că nu ești Bond, că funcționează totul destul de bine înainte de Bond și că o să funcționeze rezonabil după Bond(…) Sunt o mulțime de lucruri pe care le-am făcut înainte de Bond – cum ar fi interpretarea pieselor clasice pe scenă – care nu par să fie mediatizate. Deci, vedeți, această imagine a lui Bond este o problemă un pic plictisitoare, dar tocmai de asta trebuie să trăiești cu ea”…

Dacă a existat un rol de care să fi fost mereu mândru, acesta s-a transmis în titlul lucrării sale memorialistice (din 2008)… „A fi scotian” l-a prins, de minune, calitatea „avocatului” țării natale – în ciuda faptului că locuia în Bahamas – dovedindu-se un susținător vocal al independenței Scoției față de Marea Britanie. Avea un tatuaj pe care scria, pur și simplu, „Scoția pentru totdeauna”; nu se gândea, niciodată, să renunțe la bravura îndelung parodiată, chiar și atunci când juca roluri de ruși, irlandezi, egipteni, americani. „Drama este transmisă cu emoție și cel mai bine este să petreci timp căutând acea emoție – internațională”, a declarat Connery pentru ediția din Marea Britanie a „GQ”; „În plus, cred că există o anumită muzicalitate pe care o are fiecare persoană în propria limbă”…

Bluntness-ul său l-ar putea pune într-o postură delicată; unele dintre părerile sale au fost problematice… În 1965, ca răspuns la o întrebare despre personajul Bond, cel care lovește femeile, el a spus revistei „Playboy”: „nu cred că este ceva greșit în a lovi o femeie – deși nu recomand să o faci în același mod în care ai lovi un bărbat. O palmă cu mâna deschisă este justificată – dacă toate celelalte alternative eșuează și a existat o mulțime de avertismente”; aceste comentarii au căpătat conotații într-un interviu, din 1987, cu Barbara Walters, o perspectivă cu nou ton în 2006, când prima soție a lui Connery, Cilento, scria /într-o autobiografie/ că a fost bătută într-un incident din 1965 (în Spania)…

Născut, în 1930, ca Thomas Sean Connery /părinții săi erau muncitori din Edinburgh/, și-a abandonat școala (la vârsta de 13 ani) în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial; „Războiul a început, așa că toată perioada de educație s-a transformat în epilog(…) Nu aveam deloc calificări pentru niciun loc de muncă și șomajul a fost, întotdeauna, foarte ridicat în Scoția, așa că luați ceea ce primiți; eram furnizor de lapte, muncitor, mașină de îndoit oțelul, malaxor de ciment – practic orice.” În 1947, s-a alăturat Marinei Regale Britanice, servind doar trei ani (un ulcer i-a pus punct posibilei cariere). S-a întors la Edinburgh, unde a lucrat ca zidar, salvamar și șlefuitor de sicrie („Nu am fost foarte bun la asta”)/conform biografiei sale oficiale. A preluat culturismul ca un hobby (în 1950, conform tradiției, Connery s-a clasat pe locul al II-lea în competiția „Mr. Universe”). Ulterior, a participat la o audiție și a obținut un rol în turneul pentru „South Pacific”, care i-a  lansat cariera de actor în 1953. A debutat pe ecran într-un rol necreditat în filmul britanic (din 1955) „Lilacs in the Spring”, urmat de un rol în filmul (din 1957) „No Road Back”… Abia atunci când producătorul de film Albert „Cubby” Broccoli l-a ales pe Connery pentru a-l interpreta pe Bond, în cuprinsul primei adaptări, pe marele ecran, a romanelor lui Ian Fleming („Dr. No”), actorul robust și chipeș a atins faima. Fleming, al cărui personaj definea un englez cu sânge albastru, a devenit atât de prins de portretul lui Connery, încât i-a oferit un tată scoțian într-una din ultimele sale cărți, „Despre serviciul secret al Majestății Sale”. Cââiva ani mai târziu, criticul de film Philip French a descris portretizarea lui Connery ca fiind „încrezătoare, dar nu arogantă, un bărbat confortabil într-o jachetă de cină, dar nu născut în violet”. Connery a continuat să joace în cinci „filme Bond” consecutive (șapte, în total); a fost Bond în „From Russia with Love” (1963), „Goldfinger” (în 1964), „Thunderball” (în 1965) și „You Only Live Twice” (în 1967), înainte de a părăsi serialul într-o dispută privind unele chestiuni financiare. Ulterior, s-a întors să filmeze încă două filme Bond, „Diamonds are Forever” (din 1971) și „Never Say Never Again” (în 1983); Connery era clasat, în mod constant, drept „Bond” preferat al fanilor, sentiment împărtășit, adesea, de criticii de film. „El a pus cu adevărat ștacheta și toți ceilalți trebuie să se ridice la acest nivel”, declara fiul vitreg al lui Broccoli, cel care conduce, acum, compania de producție care realizează filmele „Bond”…