Norvegia vs România 4-0 (2-0), în „Liga Națiunilor” la fotbal

Publicat de Nicolae Tomescu, 11 octombrie 2020, 20:49 / actualizat: 12 octombrie 2020, 8:50

Este destul de simplu să învingi o națională precum cea a României. Câtă vreme îi ai ca adversari pe Crețu (pasator execrabil, închizător discutabil), pe Manea și Pușcaș (doi fotbaliști care se împiedică, la propriu și la figurat, din posturi diferite), pe Ianis Hagi (autoritatea tatălui și închipuirea de sine îi afectează judecata), pe Toșca („vinovat fără vină”, omul s-ar retrage, dar tot este convocat), pe Marin, Cicâldău, Burcă, Iancu, Mitriță ș.a.

Asistăm la rostogolirea, deloc atrăgătoare, a unei echipe care a crezut că tinerețea reprezintă singurul criteriu al performanței; nu poți intra, darmite rezista, în „fotbalul mare”, fără să te bazezi pe valoare; majoritatea tinerilor din naționala României pierde majoritatea întâlnirilor competitive; faptul poate cauza îndoieli mari față de propria persoană; nici victoria împotriva Austriei nu a construit alt caracter, doar le-a dat unora satisfacție temporară…