Teatrologul Oana Borș: Festivalul de regie „Cătălina Buzoianu”, „un demers necesar în orice spațiu cultural care vrea să deschidă ochii la ceea ce înseamnă prezent”

Publicat de isoreanu, 10 septembrie 2024, 11:53

Festivalul „Cătălina Buzoianu”, dedicat femeilor regizor, continuă, până mâine, la Teatrul național „Vasile Alecsandri” din Iași.

La finalul festivalului, vor fi acordate cinci premii: pentru cel mai bun spectacol, pentru regie, pentru cea mai buna actriță în rol principal, pentru cel mai bun actor în rol principal și pentru scenografie. Din juriu, fac parte Velica Panduru, scenograf, Ștefana Pop-Curșeu, director artistic al Teatrului Național Cluj-Napoca, actorul Emil Coșeru, societar al Teatrului Național Iași.

„Un demers necesar în orice spațiu cultural care vrea să deschidă ochii la ceea ce înseamnă prezent”, spune teatrologul Oana Borș, lector univ. dr. la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale București, curatorul festivalului, în interviul acordat Ioanai Soreanu.

Festivalul „Cătălina Buzoianu – teatru la puterea feminin”, organizat de Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași continuă până mâine.

Vocile unor regizoare se fac auzite prin cele 10 producții selectate, voci desrise de teatrologul Oana Borș, lector univ. dr. la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București, curatorul festivalului, ca fiind puternice.

În istoria teatrului românesc au existat multe figuri feminine importante. Regizoarea Cătălina Buzoianu, care a debutat la Iași și al cărei nume îl poartă acest festival, regizoarea Sorana Coroamă-Stanca, născută la Iași, sau regizoarea Sanda Manu. Este momentul destructurării mitului conform căruia acest domeniu al creației aparține, mai degrabă, bărbaților, a explicat Oana Borș:

Oana Borș: Cred că, cumva, este momentul să deconstruim un mit, acela că regia de teatru, regia, în general, și de film, e în aceeași categorie, este o meserie preponderent masculină. Realitatea arată, de fapt, că istoria teatrului românesc are nume importante al regiei feminine, regizoare importante, încă din perioada interbelică, trupe de teatru conduse de femei. Deci și în această zonă, să zicem, alta decât cea de actorie, femeia creator, femeia manager a fost activă, importantă. Și cumva este, zic eu, momentul, pentru că și societatea se duce cumva spre această direcție, în care cumva deschidem o cortină, încercăm să schimbăm mentalități și să arătăm că deja există, regia este puternică, regia feminină, regizoarele sunt importante, au un cuvânt de spus, numai noi trebuie să le vedem dincolo de această cortină. Și cumva, e un semnal că există în speranța că această percepție va deveni o normalitate, că vom vorbi despre regizori și regizoare.

Ioana Soreanu: Cătălina Buzoianu a… putem spune că a revoluționat teatrul, regia de teatru în România?

Oana Borș: Mai sunt și alte figuri importante, doamna Sorana Croamă, sunt multe nume importante, doamna Sanda Manu, dar într-adevăr, a fost o figură puternică, importantă prin toată opera sa, dar și prin această calitate specială de a fi mentorul unor generații. A construit generații de regizori și regizoare, a fost profesor la facultate ani de zile și culmea, este tocmai ca să deconstruim această imagine, era o persoană extraodinar de fragilă, cu o fragilitate evidentă, astfel încât mitul că trebuie să fie un jandarm, între ghilimele, cel care conduce practic o echipă de creație, uite că se demonstrează că nu este adevărat. Însă, într-adevăr, gândirea Cătălinei Buzoianu a fost una dintre gândirile importante ale construcției teatrului românesc înainte de ’89 și după ’89, având niște teme speciale pe care le-a analizat: legătura ei specială cu teatrul antic, legătura cu universul cehovian, a debutat, de altfel, cu „Pescărușul”, aici, la Iași, legătura cu spațiul din care provine, este brăileancă și acest sentiment al apei, al Dunării, al curgerii într-o căutare a identității pe firul Dunării a bântuit-o și chiar a făcut un spectacol itinerant care pornea dinspre Brăila și ajungea la Marsilia. Deci, sunt teme speciale pe care le-a tratat, compatibile cu tipul ei de a privi. Spunea undeva, aproximativ citatul, «noi nu trebuie să punem pe scenă realitatea, ci noi trebuie să punem pe scenă visurile noastre».

Ioana Soreanu: Care au fost criteriile de selecție a spectacolelor pentru acest festival?

Oana Borș: În primul și în primul rând, obligo-ul era producții din ultimele două stațiuni și evident, un curator, care și el este un mic creator al unui eveniment, are un gând pe care îl urmărește și, la această primă ediție, mi s-a părut necesar să merg pe ideea de diversitate, să arăt plaja largă de preocupări ale registrarelor. Puteam să merg către, știu eu, către zona de spectacole care mergeau către teatru documentar sau device theatre, puteam să facem un festival cu un anume specific, dar tocmai am vrut să arăt plaja largă de preocupări, de la, cum am zis, teatru care pleacă de la ficționarea unei realități din cotidianul nostru, la cele care, de fapt, înseamnă retraducere a unor texte deja scrise, închise și o retraducere în contemporaneitate. Deci, diversitatea a fost criteriul, iar al doilea criteriu, n-am vrut să aduc în această primă ediție laboratoare de creație, experimente, ci cumva lucruri care s-au închegat și în produsul final, care este spectacolul de teatru. Sigur, cred că este puțin, așa… ca o notă generală, într-adevăr, regizoarele noastre sunt foarte temperamentale și voci foarte puternice, unele chiar militante. Deci, nu cred că va fi foarte comodă această întâlnire cu modul lor de a privi viața prin teatru sau teatru în viață, dar cred că este un demers necesar în orice spațiu cultural care vrea să deschidă ochii la ceea ce înseamnă prezent.

(Radio Iași/ FOTO Andrei Gîndac, Facebook Oana Borș)