Stella Ghervas (Universitatea din California, Los Angeles): România poate juca un rol de punte în regiunea Mării Negre, în calitatea sa de membru al Uniunii Europene și al NATO, dar și de vecin istoric al spațiului pontic

Peste 50 de istorici din mediul universitar și de cercetare, din țară și din străinătate, au participat, zilele acestea, la cea de-a șasea ediție a „Conferinței Anuale a Institutului de Istorie „A. D. Xenopol” din Iași.

Publicat de isoreanu, 7 iunie 2025, 15:39

Zilele acestea, s-a desfășurat cea de-a șasea ediție a „Conferinței Anuale a Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, instituție a Academiei Române, filiala Iași. Invitat special a fost doamna profesor Stella Ghervas de la Universitatea California, Los Angeles, oaspete, în studioul Radio Iași, al Ioanei Soreanu.

Între 5 și 7 iunie se desfășoară la Iași conferința anuală a Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”. Participă peste 50 de istorici din mediul universitar și de cercetare din țară și din străinătate.

Tematicile abordate în cadrul ediției din acest an includ „patrimoniu, istoria bisericii, istoria culturală, istoriografia și imaginarul istoric, regimuri și ideologii politice, relații româno-italiene, migrație și identitate. Un loc aparte este rezervat istoriei orașului/ținutului/județului Botoșani”. Am aflat aceste informații de pe pagina evenimentului, pe care, desigur, puteți să o consultați și dumneavoastră.

Invitat special al Conferinței este doamna profesor Stella Ghervas de la Universitatea din California, Los Angeles. Este o onoare să vă avem în studioul Radio Iași, doamnă profesor. Bine ați venit!

Stella Ghervas: Bine v-am găsit!

Ioana Soreanu: Tema prelegerii dumneavoastră în cadrul conferinței este ”Liniștirea apelor. Pace și conflicte la Marea Neagră”. Parcursul dumneavoasră academic a început la Sankt Petersburg, a continuat cu Universitatea din București, apoi Geneva, Paris, Bordeaux, Chicago, Harvard, Sydney, Tbilisi, specializarea în științe politice, istorie…

Stella Ghervas: Inițial, filozofie și științie politice și după aia, acum, sunt profesor, efectiv, de istorie modernă europeană, în California.

Ioana Soreanu: Este copleșitor CV-ul dumneavoastră. V-ați născut în Republica Moldova, la Sculeni, adică foarte aproape de noi. V-аți petrecut vacanțele la Odesa, pe malul Mării Negre. Cunoașteți foarte bine realitățile din regiune, ați și crescut cu ele, le-ați studiat apoi. Războiul dintre Rusia și Ucraina, inițiat de Rusia, este în desfășurare. Rusia a avut de-a lungul istoriei tendințe expansioniste de neînțeles în secolul al XXI-lea pentru lumea civilizată. Credeți că este posibil un scenariu în care Rusia să nu mai reprezinte un factor de stres în regiune?

Stella Ghervas: Așa este, cum spuneți, istoria Rusiei în regiunea Mării Negre este marcată de o tensiune, aș spune, aproape structurală între dorința de acces și control strategic în Marea Neagră, pe de o parte, dar și rezistențele locale și internaționale la această expansiune. Este așa numitul vis grec al Împărătesei Rusiei Ecaterina a II-a, care a vrut să ajungă în Marea Neagră, așa-numitul acces al Imperiului Rusesc la Marea Neagră, la mările calde și cu viziunea de a avea acces la Mediteraneană, pentru că Marea Mediterană era considerată ”Mare Nostrum”, așa cum o numeau romanii, era considerată ca marea principală, cine avea controlul asupra Mediteranei, avea controlul lumii, Marea Mediterană fiind conectată cu alte oceane și alte mări. Totuși, istoria ne arată, în cazul Rusiei, că niciun actor sau niciun stat nu este condamnat la o eternă destabilizare. Nu sunt de acord cu poziția aceasta esențialistă sau aproape fatalistă, se spune că Marea Neagră și prezența Rusiei în Marea Neagră este prin definiție, inerent, este o sursă de probleme și de conflicte. În anumite momente, chiar și puterile cu tradiții expansioniste și imperialiste au cunoscut transformări profunde, sub presiunea contextului intern, dar și a arhitecturii internaționale. Este adevărat că astăzi este dificil, dar nu imposibil să ne imaginăm un astfel de scenariu. Rusia, efectiv, a invadat Ucraina, un stat independent, suveran, contra dreptului internațional și european și, prin intervențiile sale militare, a demonstrat, încă o dată, un plan imperialist, un plan de extindere, de expansiune. Dar fiind un istoric, istoricul tinde să privească evenimentele din actualitate cu o perspectivă din trecut, deci, efectiv, în momentul actual, am putea spune că, dacă avem o viziune, așa, mai scurtă asupra evenimentelor, că Rusia nu se va schimba niciodată, ăsta e destinul Rusiei, să fie o sursă de pericol, o sursă de conflicte, dar ca istoric care lucrează cu perioade lungi, așa numita „longue durée”, istoricul știe că lucrurile se pot schimba, nimic nu este etern. Și aș vrea să vă dau un exemplu. Rusia lui Alexandru I, după Războaiele Napoleoniene, la începutul secolului al XIX-lea, Europa suferise de două decenii de războaie și revoluții și un țar, Împăratul Rusiei, a venit cu un plan european de pacificare a continentului după această perioadă de războaie. Deci, așa-numita idee a „Sfintei Alianțe”, care era un proiect de uniune a statelor europene care erau imperii atunci. Deci, sunt și contraexemple. Deci, deși Rusia este percepută, astăzi, ca un actor destabilizator, istoria ne oferă și exemple contrare.

Ioana Soreanu: Trebuie să ne uităm spre conducător deci.

Stella Ghervas: Liderul, este adevărat, istoria Rusiei, pe termen lung, este o istorie în care se combină așa-numita atitudine pro-occidentală sau pro-europeană și slavofilii, adică conducători mai conservatori și o tradiție intelectuală care, în cultura rusă, la începutul secolului al XIX-lea, Alexandru I, Gorbaciov, în istoria tradițională rusă și în istoriografie, sunt considerați ca trădători, nu ca lideri care s-au interesat de soarta poporului. Și sunt alții, adică putem să-l menționăm pe Nicolae I, de exemplu, cu politica lui conservatoire care a dus la Războiul Crimeei, de la mijlocul secolului al XIX-lea și, în momentul actual, trebuie să-l numim și pe Vladimir Putin.

Ioana Soreanu: În Laudatio prezentat de istoricul și cercetătorul Flavius Solomon, de la Institutul A. D. Xenopol, este preluat un citat în care spuneți că ”istoriile naționale întorc spatele Mării Negre”. Vă rog să explicați această afirmație.

Stella Ghervas: Această observație pornește din constatarea că, în pofida geografiei comune, narațiunele istorice ale statelor riverane tratează Marea Neagră ca pe o frontieră, ca pe o limită, o periferie sau, în cel mai bun caz, un fundal. Rareori apare ca un spațiu central de interacțiune. Istorografiile naționale, în special cele formate în secolul al XIX-lea, au fost construite în jurul unor identități omogene și a unor teritorii definite mai degrabă de uscat decât de mare. Marea Neagră a fost exclusă din marele narațiuni naționale a statelor riverane, în ciuda faptului că de-a lungul secolelor a fost un spațiu viu de circulație, de circulație a oamenilor, a bunurilor, a ideilor, a tehnologiilor și ceea ce propun eu este o reconectare a istoriei regionale la acest fundal maritim, care nu a fost doar un mediu geografic, dar și un vector al modernității, al mobilității, al confruntărilor și posibile reconcilieri. Și, de fapt, asta e și dilema Mării Negre, care e o dilemă care are rădăcini adânci înfipte în trecut și ne duce la Herodot și la Grecia Antică. Grecii numeau Marea Neagră „Pontos Euxeinos”, Marea Ospitalieră, Marea Pașnică și au perceput-o ca un spațiu de conexiune.

Ioana Soreanu: Un factor pacificator, spuneți tot dumneavoastră.

Stella Ghervas: Pacificator, dar în același timp, e așa-numita dilemma, în comparație cu romanii, care erau un popor de uscat și pentru care „Marea Majore”, așa cum o numeau romanii, Marea Mare, Marea cea Mare, era concepută ca un zid, un obstacol, o barieră și nu ca un spațiu de circulație, un spațiu de schimburi și tocmai spațiul acesta de circulație ar crea elementul cel pacificator care ar trebui să existe sau să existe din nou.

Ioana Soreanu: Turcia este o țară NATO puternică, de asemenea, cu ieșire la Marea Neagră. Cum influențează Turcia geopolitica din regiune, ținând cont și de modul în care s-a poziționat în cazul războiului dintre Rusia și Ucraina? Este un mediator chiar, să nu uităm negocierile de pace care au loc în Turcia, între Ucraina și Rusia, nereușite, e drept, dar Turcia joacă un rol.

Stella Ghervas: E un pas înainte. Efectiv, negocierile diplomatice sunt foarte importante. Timp de doi ani, de la începutul războiului masiv a Rusiei în Ucraina, nici partea ucraineană, nici cea rusească nu s-au reunit în jurul unei mese rotunde ca să discute. Deci, pentru moment, războiul s-a jucat chiar pe front, pe linia de front, dar negocierile diplomatice sunt foarte importante, o spun eu, ca istoric al păcii în Europa, negocierile diplomatice și faptul că au reluat discuțiile, chiar dacă nu s-a ajuns la ceva substanțial important, este foarte important. E un pas înainte.

Ioana Soreanu: Să revenim la Turcia și rolul ei la Marea Neagră, ca stat foarte puternic.

Stella Ghervas: Turcia, efectiv, are o poziție singulară în regiune. Este un actor istoric de prim rang la Marea Neagră, controlând strâmtorile și având o dublă ancorare: în NATO, membru în NATO și în vecinătatea euroasiatică. Poziția sa în războiul ruso-ucrainean reflectă această ambivalență. Deci, pe de o parte, solidaritate cu Ucraina și participare la eforturile de securitate ale NATO. Pe de altă parte, menținerea unor canale deschise cu Moscova, inclusiv în plan economic și diplomatic. Aeroportul din Istanbul este singurul punct accesibil pentru cetățenii ruși ca să circule în Europa sau spre alte continente. Deci, Turcia a adoptat o poziție foarte pragmatică în acest război, declarându-se neutră, dar în același timp, promovând economia locală și națională. Turcia este, deci, un pivot, un actor pivot, aflat într-o poziție de echilibru, aș spune, dificil. E totuși dificil să joci și să consideri acest război ca un teren de joc în ambele tabere, adică în ambelei echipe. Dar influența sa poate fi stabilizatoare sau, dimpotrivă, generator de ambiguități. Ce se întâmplă în ziua de astăzi? Tocmai m-am întors de la un forum, un summit internațional care s-a încheiat acum câteva zile la Odesa, în Ucraina, așa numitul „Black Sea Security Forum”, summitul, forumul de securitate în spațiul Mării Negre și, de data aceasta, au participat și colegii din Turcia. Am fost surprinsă, de exemplu, să aud că partea ucraineană, în discuții, consideră că o alianță mai strânsă cu Turcia ar fi mai binevenită intereselor Ucrainei actuale decât, bineînțeles, Rusiei. Deci, Ucraina caută un aliat și a prezentat poziția aceasta, oficial, de o alianță cu Turcia mai apropiată, ca un factor de reechilibrare a balanței, a echilibrului puterilor care se joacă astăzi în Marea Neagră. Deci, e de văzut ce poziție va lua Turcia, ce direcție va lua politica sa externă în anii următori. Pentru moment, se joacă pe ambele părți ale conflictului.

Ioana Soreanu: Aș vrea să încheiem cu rolul României în politica regională, în vecinătatea Mării Negre? Care este sau care ar trebui să fie?

Stella Ghervas: România are o poziție strategică, bineînțeles, în Marea Neagră și, cred eu, și o responsabilitate pe măsură, în calitatea sa de membru al Uniunii Europene și al NATO, dar și de vecin istoric al spațiului pontic, poate juca un rol de punte.

Ioana Soreanu: Și îl joacă? Vi se pare că este, în momentul ăsta…

Stella Ghervas: Pentru moment, nu cred lucrul acesta. Un rol de punte nu doar între Est și Vest, ci și între nivelul instituțional. Ce se întâmplă în războiul actual? Este adevărat că România a jucat un rol important și continuă să joacă un rol important în NATO – poziția aceasta de echilibru al puterilor, adică Rusia și NATO sunt într-un conflict, chiar dacă nu direct, toate discuțiile care au fost și în România, securitatea regiunii, investiția în armată, modernizarea armatei, exerciții ale trupilor NATO în România. E o direcție, dar un istoric al perioadei lungi a păcii știe că toate declarațiile de militarizare sau așa-numitul militarism, cât și obsesia prea mare cu securitatea și nu cu pacea, nu problema păcii, sunt doar sirene ale războiului.

Ioana Soreanu: Nu cumva descurajează, pentru că aceste discuții, asta ar vrea, să descurajeze eventuale încercări ale Rusiei de a depăși granițele expansiunii pe care oricum o desfășoară.

Stella Ghervas: Da, este adevărat și lucrul ăsta, pentru că efectiv nimeni nu s-a așteptat la acel șoc, că Rusia va depășa și va începe un război cu Ucraina.  

Ioana Soreanu: Asta și spuneam, că este iandmisibil, incredibil în secolul al XXI-lea.

Stella Ghervas: Dar eu aș veni cu o idee, cu o propunere. Spuneam că România ar trebui să joace rolul ăsta de punte, nu doar să investească în armată și în arme, dar și să trateze Marea Neagră nu doar ca o linie de apărare, dar și ca o zonă de convergență. Și dialogul diplomatic, în sensul ăsta, aș vrea ca România să fie o punte și un lider pentru pacificarea regiunii, un actor internațional important care să vină nu doar cu contraforța militară, dar și cu propuneri de dialog, proiecte diplomatice concrete pentru a reimagina viitorul acestei regiuni și să vină cu o viziune și perseverență a păcii. Deci, asta ar fi, poate, observația pe care o am ca istoric, mă repet, al păcii în Europa, asta ar fi redefinirea, poate, rolului de actor internațional și regional pe regiunea Mării Negre. Deci, asta mi se pare o pistă de reflecție și sper să-mi audă pledoria și alții.

Ioana Soreanu: Cu toții sperăm să fie pace și, ce frumos ar fi, ca România să joace acest rol despre care dumneavoastră vorbiți.

Stella Ghervas: Tocmai din motivul ăsta sunt foarte onorată și bucuroasă că am fost la Iași, că am avut această conversație cu colegii de la Institutul de Istorie „Xenopol” al Academiei Române, filiala Iași. Țin să mulțumesc foarte mult Institutului și colegilor pentru acest titlu de „membru de onoare” al Institutului și sper că voi reveni la Iași unde, de acum înainte, am un loc de ancorare și de popas, aici, la Institut, și sunt foarte bucuroasă pentru această onoare.