#StareaEducației: Ana Maria Rusu, nominalizată în top 50 cei mai buni profesori din lume: „E foarte important să fii deschis către nou și să te pliezi după tipul de elev pe care îl avem în prezent.”
Publicat de Andreea Drilea, 5 octombrie 2023, 15:06
Performanțele în domeniul educației nu îi vizează doar pe elevi. Și profesorii participă la competiții, iar unii dintre ei obțin și rezultate remarcabile. Este și cazul doamnei Ana Maria Rusu, profesoară de educație muzicală la Școala ”Anghel Saligny” și Colegiul Național ”Unirea” din Focșani, care se numără printre cei 50 de finaliști la Global Teacher Prize 2023, cel mai important premiu la nivel mondial în domeniul didactic.
Ce o recomandă? Talentul de a preda și capacitatea de a face muzică din orice. Ana Maria Rusu este profesoară de 18 ani, a absolvit Conservatorul la Iași, la Universitatea de Arte ”George Enescu”, iar mereu în cariera didactică a încercat să inoveze și să găsească noi metode pentru a insufla copiilor o cultură muzicală generală, pentru a-i determina să iubească muzica, să-i atragă spre domeniul muzical folosind mijloace mai puțin convenționale.
Ana Maria Rusu a dezvoltat metoda ”predare prin fascinație”, prin care compune cântece pentru fiecare unitate de învățare. A creat materiale speciale și folosește aplicații și platforme de compoziție, trezind mereu curiozitate elevilor săi.
Colega noastră, Andreea Daraban, a stat de vorbă cu doamna Ana Maria Rusu despre cariera didactică a domniei sale, dar și despre calitățile pe care un profesor ar trebuie să le aibă pentru a ajunge la inimile copiilor.
Andreea Daraban: Global Teach Prize este o competiție anuală pentru a descoperi cel mai valoros profesor din lume, câștigător al unui premiu de 1.000.000 dolari, organizată de Fundația Varkley, în mai multe etape. Organizatorii concursului au publicat Topul 50 de anul acesta, ce va fi urmat de selecția pentru Top 10 din care va fi ales laureatul premiului Global Teacher Prize 2023. Doamna Ana Maria Rusu cum ați ajuns în acest top 50 al celor mai buni profesori din lume?
Ana Maria Rusu: Am ajuns printr-o pură întâmplare. Am fost doar curioasă. În septembrie, anul trecut, am primit un link de la un prieten care mi-a spus ”uită-te și tu aici, vezi ce e, m-am gândit la tine când am văzut această, nu aș numi-o competiție, aș numi-o evaluare a activității unor profesori din lume”. M-am uitat pe acel link și am așteptat să se deschidă aplicațiile, pentru că nu știam exact ce vizează această fundație, iar în luna aprilie, chiar de Paște, am primit un e-mail cum că aceste aplicații au fost deschise și am putut și eu să văd formularul care s-a generat. Nu am făcut altceva decât să fiu curioasă și să aplic. Am completat un formular, atât. Nu am mai știut absolut nimic din acel moment, până săptămâna trecută, când am aflat că am fost selectată între cei 50 de profesori pe care această fundație i-a evaluat.
Andreea Daraban: Ce înseamnă metoda ”predare prin fascinație”? Mai exact, ce faceți dvs. la clasă?
Ana Maria Rusu: Ceea ce fac eu la clasă, în primul rând, aș vrea să spun că este public. Este extrem de vizibil, pentru că eu de vreo 8 ani filmez și postez în spațiul online. E o abordare sau o serie de abordări pe care eu le-am pus în practică la clasă și pe care le-am găsit pentru a acoperi o nevoie, o nevoie pe care tot eu am identificat-o. Pur și simplu intru la ore și îi țin pe copii prinși, în cadrul orei, timp de 50 de minute, prin tot soiul de povești, ori metode și abordări pe care eu le consider potrivite pentru elevii mei. Pur și simplu nu fac altceva decât să mă asigur că elevii mei învață conceptele sau le înțeleg, sau le rețin din clasă, iar această abordare pentru mine este foarte eficientă. Folosesc niște materiale pe care le creez să-i țină prinși, prin fascinație. Adică ei stau cu gura căscată, n-au timp să mai pună mâna pe telefon.
Andreea Daraban: Despre ce materiale vorbim?
Ana Maria Rusu: Vorbim despre materiale didactice pe care eu le creez și care sunt postate pe platforma mea, edumuzicala.ro. Dacă vreți vă dau un exemplu concret. Am creat un cont de Google pentru Vivaldi, i-am creat o pagină de Facebook funcțională, i-am creat o pagină de Instagram lui Bach. Copiii explorează paginile acestor compozitori, intră în contact atât cu date din viața lor, cât și cu creația. Poate punem instrumente non-formale în mână, cântăm o piesă de-a acestui compozitor sau vedem când este ziua lui și îi cântăm un ”mulți ani trăiască” și îi facem o petrecere frumoasă lui Beethoven.
Andreea Daraban: Înțeleg că folosiți și niște materiale neconvenționale. Cântați la diferite obiecte pe care le aduceți dvs. la clasă.
Ana Maria Rusu: Sunt anumite obiecte care mă ajută pe mine să pot să le fixez sau să le testez simțul ritmic sau pur și simplu pentru a realiza anumite activități de audiție muzicală active. Muzica clasică nu este cea mai prietenoasă și nu este în zona de confort, prietenoasă cu copiii acestor timpuri. Poate ei nu au acces și atunci le pun în mână, mai știu ce, bețișoare sau hârtiuțe pe care ei le foșnesc sau le lovesc unele de altele pentru a marca ritmul unei piese. De fapt, ținta mea este aceea de a-i familiariza și a-i face să asculte 5-6 minute un alt gen de muzică care nu este în zona lor de confort.
Andreea Daraban: Sunteti co-fondatoarea platformelor ”Mai multă educație muzicală în școli și grădinițe, MEMIS” și edumuzicala.ro cu sute de resurse ce pot fi accesate. Ce v-a determinat să creați aceste platforme?
Ana Maria Rusu: Așa cum v-am spus, o nevoie, o nevoie pe care am identificat-o. Am postat inițial pe ”mai multă educație muzicală în școli” doar pentru a ajuta niște colegi care mi-au cerut ajutorul și nu aveam cum să le arăt ce fac eu, care e abordarea mea. Ușor, ușor am observat că acele filmulețe, care erau postate în pauze, nici măcar nu sunt editate, au devenit o sursă de resurse sau de bune practici pentru colegii mei. Platforma a venit în pandemie când eram în lockdown. Am vrut pentru copiii mei de la clasă să am lecții prietenoase, special pentru ei. Tot așa, întâmplător mi-am dat seama că platforma a devenit o resursă valoroasă pentru colegii mei din țară și pentru toți copiii din România și din Republica Moldova.
Andreea Daraban: Între realizările dvs. se numără și un ghid de activități pentru integrarea elevilor refugiați din Ucraina la orele din școlile din România. Ne puteți detalia în ce constă acest ghid și ce v-a determinat să îl creați?
Ana Maria Rusu: Tot așa a fost un gând. Vedeți dumneavoastră, tot parcursul meu didactic este un lanț al întâmplărilor sau al curiozităților mele. Am observat că la noi aici, în Moldova, vin foarte mulți refugiați. Erau ori în tranzit, ori rămâneau, în România și m-am gândit, într-o zi, la ce se întâmplă cu copiii ăștia care stau aici sau care trec și rămân două-trei zile la noi în țară. Alături de Cantus Mundi România am mers într-un centru de refugiați. Și cei de la Cantus Mundi, dar și niște colegi din Galați, că în Galați am mers să testez, mi-au facilitat intrarea într-un centru de refugiați, unde am testat. Și atunci mi-am dat seama că pe lângă faptul că muzica este un limbaj universal și ajunge prima la sufletul copiilor, mi-am dat seama ce impact mare are asupra lor și asupra mămicilor care erau acolo.
Andreea Daraban: Cum anume ați testat?
Ana Maria Rusu: Pur și simplu am mers într-un centru de refugiați, unde era un flux continuu. Am mers, ne-am montat echipamentele într-un hol și am apucat să efectuez joculețele mele și cântecerele mele. A fost așa o atmosferă pe care nici nu v-o pot descrie. Țin minte, o mămică ce mi-a zis că este prima dată într-o săptămână când îl vede pe copilul ei jucându-se. Suportul pe care mi l-a oferit Cantus Mundi a făcut ca acest ghid, pentru că ei mi l-au editat și l-au împrăștiat prin țară, să fie o resursă în Guvernul României pentru integrarea copiilor ucraineni din toate școlile din România și din Republica Moldova.
Andreea Daraban: Și ce conține acest ghid?
Ana Maria Rusu: Acest ghid conține în primul rând un dicționar basic, minim, conține jocuri pentru toate grupele de vârstă, de la bebeluși până la liceeni, conține melodii, inclusiv ucrainene, melodii românești sau jocuri ritmice și jocuri muzicale menite să-i facă pe copii să se integreze în orice activitate, prin muzică.
Andreea Daraban: Sunteți și autoarea unei cărți enciclopedie, ”Aritmetica sunetelor” ce facilitează educația muzicală pentru oricine. De ce un astfel de volum?
Ana Maria Rusu: Un astfel de volum a venit la propunerea unei edituri, în momentul în care proiectul nostru de manual nu a trecut. Editura mi-a propus să scriu o carte pentru colecția lor și astfel a apărut volumul ”Muzica pe care nu o înveți la școală” și mi-a părut tare bine că mi-au făcut această ofertă pentru că eu aveam o grămadă de curiozități și de întrebări pe care le-am strâns. Întreaga mea activitate și tot ce am făcut cred că stă sub semnul unui singur termen, și anume ”curiozitatea”. Este singurul ingredient care a stat la baza acestei nominalizări, pe care am primit-o săptămâna trecută.
Andreea Daraban: Pentru a contribui la combaterea bullying-ului între elevi, ați inițiat și un program intitulat ”Calm Art”. În ce constă acesta și care sunt rezultatele?
Ana Maria Rusu: Este un proiect pe care îl am de vreo 7-8 ani, în școlile din Focșani și care presupune următoarele: elevii care sunt propuși pentru scăderea notei la purtare sau care au diferite abateri disciplinare, au posibilitatea de a alege un club din care să facă parte, un club al școlii, cum ar fi clubul de desen, corul sau sportul. În general, marea majoritate vine la mine. Copiii stau o perioadă de o lună și arată cumva colegilor, profesorilor, consiliului clasei că își doresc să se reabiliteze, iar media la purtare bineînțeles că este mărită sau li se anulează eventuale ”sancțiuni”, între ghilimele, n-aș vrea să se înțeleagă că noi sancționăm copiii într-o formă sau alta. Ceea ce este foarte interesant este faptul că acești copii nu mai pleacă de la Cor. Găsesc așa o lume în care se regăsesc și nu doar atât, se simt importanți, se simt validați, simt că fiecare dintre ei contează și e foarte bine pentru ei.
Andreea Daraban: Își schimbă ulterior comportamentul?
Ana Maria Rusu: Clar, clar își schimbă comportamentul. Acum și pentru mine e măgulitor să știi că acești copii mă aleg și vor să vină în continuare la mine, numai că vedeți dvs. nu toți cei care vin în programul ăsta ”Calm Art”, sunt înzestrați neapărat cu aptitudini muzicale și atunci, corurile mele au o bogată secțiune de percuție pe care am încercat să o inițiez din dorința de a le găsi și lor un rol și de a putea și să lucrez cu cei care sunt înzestrați muzical de la natură.
Andreea Daraban: Reușiți să duceți la bun sfârșit toate aceste activități? Mi se pare că faceți o grămadă de lucruri.
Ana Maria Rusu: Da, da, știu, par foarte multe. Dar ceea ce ați expus dumneavoastră într-un singur minut s-a realizat în opt ani. E un interval de timp mare. Pare mult și pentru mine, dar nu uitați că noi în lockdown, când am făcut platforma aia, nu făceam nimic, stăteam acasă. Vreo lună, nici nu am intrat la ore. Cartea am scris-o în vacanțele de vară. Pare foarte mult, dar e un interval de timp lung.
Andreea Daraban: Cum arată profesorul ideal în opinia dvs.? Ce calități trebuie să aibă?
Ana Maria Rusu: Nu cred că există un profesor ideal. Profesorul care se respectă și care are cultura muncii, ăsta este ingredientul. E acel profesor care are cultura muncii temeinice, care știe să fie și empatic, și deschis către nou. E foarte important să fii deschis către nou, pentru că elevii pe care îi avem acum nu mai sunt elevii pe care îi aveam eu acum 18 ani și atunci suntem nevoiți să lăsăm un pic garda jos și să ne pliem după tipul de copil pe care îl avem acum, să-l facem și pe el să înțeleagă și să ajungă adultul responsabil. Cultura muncii temeinice și deschiderea către nou, acestea cred că sunt ingredientele.
Andreea Daraban: Ce lipsește școlii publice românești, în opinia dvs. atunci când vine vorba despre actul didactic?
Ana Maria Rusu: Ne lipsește, uneori, conștiința faptului că noi ținem în mâini și avem în față viitorul țării noastre. Dincolo de resursele pe care le avem, dincolo de dotările pe care le avem, trebuie să fim conștienți că avem în fața noastră viitorul. Și cred că ne-ar mai lipsi o perfecționare didactică care să fie făcută, așa cum trebuie, pe tipurile de copii pe care le avem.
Andreea Daraban: O ultimă întrebare, cât de importantă este educația muzicală în viața unui copil?
Ana Maria Rusu: În calitate de profesor de muzică nu pot să spun decât că este cea mai importantă, dar e meseria mea. Este foarte importantă și vă zic de ce: în plaja orară a unui copil de nivel primar, gimnazial sau de liceu, este singura materie care te învață și îți arată cum să fii sensibil și vulnerabil. Le spun asta copiilor mei o dată la două ore, dacă nu te vulnerabilizezi, dacă nu-ți dai voie să fii sensibil, nu te poți diferenția de roboți. Este singura materie care te învață foarte ușor să fii sensibil.
Varianta audio a interviului:
FOTO arhivă personală Ana Maria Rusu
