Dorin Dobrincu: Regionalizarea – o mai bună administrare a teritoriului și susținere pentru dezvoltarea economică

Luni, 18 decembrie, la Palatul Braunstein din Iași, a fost lansat volumul „Regionalizarea. Către un model de bună guvernanță a României”, publicat la Editura Polirom.

Volumul, coordonat de Dorin Dobrincu, Alexandru Cohal și George Țurcănașu, conține zece perspective, ale unor specialiști din mai multe domenii, istorici, juriști, sociologi, etnologi, ligviști, economiști, geografi, despre avantajele adoptării unui model eficient de organizare a teritoriului.

Alexandru Cohal, lingvist, cercetător la Institutul de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română – Filiala Iași, a fost cel care a deschis evenimentul vorbind despre volumul pe care l-a descris ca fiind o „carte mozaic”:

E vorba de un volum care este produsul unei echipe de specialiști din mai multe domenii. Nu putea să nu iasă decât o carte „mozaic”, scrisă de un istoric, de un sociolog, de un geograf, de un lingvist. Lângă noi au venit mai apoi alți cercetători stimulați de dezbatere și care au acceptat să scrie în acest volum despre regionalizare din perspectiva propriilor interese științifice, în principal.

Prezentarea volumului a fost urmată de o dezbatere.

Dorin Dobrincu, istoric, cercetător la Institutul „A. D. Xenopol” din Iași, președinte al Asociației Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, a explicat că regionalizarea este un proces întârziat, în cazul României, de aceea el trebuie realizat cât mai repede:

Dorin Dobrincu: Regionalizarea e prezentată în România, din când în când, mai ales de politicieni, ca o necesitate strict economică de gestionare a fluxurilor financiare care vin dinspre Uniunea Europeană. Se mai vorbește de reducerea cheltuielilor bugetare și totul se termină cam aici. De fapt, este vorba, în primul rând, de o mai bună administrare a teritoriului, dar în același timp, este vorba de susținere pentru dezvoltarea economică și, în al treilea rând, foarte, foarte important, cu bătaie pe termen lung, este vorba de participarea cetățenilor la actul politic și controlarea acestui nivel politic de către cetățeni. Pentru că regionalizarea nu este un panaceu, trebuie să o spunem, dar oferă foarte multe soluții pentru recuperarea unor decalaje de dezvoltare, pentru ieșirea din pasivism a unei mari părți a populației, în același timp.

Ioana Soreanu: Dar ținând cont de contextul politic, geostrategic, economic, este realistă, în acest moment, regionalizarea?

Dorin Dobrincu: Întotdeauna, mai ales politicienii și administrațiile aduc în discuție problema timpului potrivit, a oportunității de a face regionalizarea. Mă tem că este, într-un fel, cam prea târziu, dar trebuie să o facem, pentru că, în general, o bună administrație te ajută atunci când ai probleme structurale, probleme de fond. În același timp, participarea cetățenilor la viața politică, la viața cetății e întotdeauna un suport pentru o societate democratică.

Într-o Europă a regiunilor, România trebuie să își revizuiască modul de organizare pentru a exista și pentru a deveni relevantă, a spus George Țurcănașu, cadru didactic la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, membru fondator al Asociației Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei:

În primul rând, faptul că Uniunea Europeană este, de fapt și de drept, o uniune care devine din ce în ce mai mult o uniune a regiunilor, unde regiunea are un cuvânt din ce în ce mai puternic de spus, iar noi lipsim de fapt și de drept de pe această hartă. Noi, dacă compunem, așa cum s-a zis în ultima perioadă, 15-16 regiuni, noi creăm din start un handicap regiunilor noastre, care vor fi extrem de meschine. Dacă este vorba de competențe, ce competențe le vom da acestor regiuni mici? Le vom da competența județeană actuală și, într-o bună măsură, toate județele a căror reședință și-a pierdut calitatea aceasta de fief al regiunii vor ajunge să aibă dimensiune și de două-trei ori mai mici, Botoșani, Vaslui, da, deci, aceste orașe care dacă își vor pierde calitatea de reședință de județ, pentru că nu mai are sens județul, da, într-o regiune mică, cu siguranță vor continua să scadă. Dacă vom avea regiuni mari, da, nu mai creăm acest handicap suplimentar. Județele pot să existe în continuare, bineînțeles, cu atribuții ceva mai diminuate. Ele vor fi până la urmă niște teritorii care vor trimite consilieri la nivelul regional, o guvernanță mai puțin rigidă decât cea actuală. În plus, marea regiune are capacitate de negociere mai puternică și cu Bruxelles-ul, dar fără doar și poate, avem nevoie de o negociere mai eficientă cu Bucureștiul, care ne zdrobește la ora actuală din perspectiva administrației.

Ceea ce împiedică realizarea cât mai rapidă a acestuio proces, atât de necesar, este lipsa voinței politice, a mai spus George Țurcănașu:

Ioana Soreanu: Din punctul dumneavoastră de vedere, care sunt impedimentele, în acest moment, în acest context, care întârzie acest proces?

George Țurcănașu: Lipsa unei voințe politice și faptul că statu-quo-ul actual cred că mulțumește politicienii care s-au, nu știu, înrădăcinat, unii în rele, alții în mai, ceva mai puțin bune, pentru că probabil că schimbarea pattern-ului administrativ va aduce cu sine necesitatea unei reinventări a politicianului român.

Alexandru Cohal, vicepreşedinte în cadrul Asociației Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, a împărțit obstacolele care stau în calea regionalizării în două categorii: de tip soft și de tip hard:

Impendimentele sunt deopotrivă teoretice, să le spunem de tip soft, cât și practice, imediate, de tip hard, să le numim așa pentru a simplifica. Cele de tip soft sunt legate de modul în care noi simțim că facem sau nu parte dintr-o națiune, dintr-o localitate, dintr-o etnie, dintr-o cultură. Lucrurile astea sunt destul de segmentate. Avem o mare apetență, să zic eu, chiar delăsare în a ne considera români, deci a rezona la nivelul acesta, mare, național și ne place să ne considerăm și europeni, așa arată studiile și sondajele. Pe de altă parte, ne place foarte mult să fim locali, ne aducem cu toții aminte de casa bunicilor, de străduța din orașul cutare în care am copilărit. Imediat ce intervine imaginarea, acest spațiu intermediar regional pe contururile istorice suntem blocați, și asta e din cauza discursului naționalist din ultimii ani sau din ultimele decenii, inclusiv perioada comunistă. Deci astea sunt aspectele teoretice inefabile care stau în capetele noastre, în mintea noastră. Educația politică de astăzi nu este departe de cea a școlilor care ne-a produs, iar pe de altă parte, impedimentele de tip hard, cele imediate de care ne izbim sunt incapacitatea elitelor, iar politicienii fac parte și ei din aceste elite, în a intra în relație cu ceea ce există în Europa realmente, de o anumită incapacitate sau lipsă de curiozitate în a vedea cum funcționează celelalte sisteme administrative, politice, economice din jurul nostru.

Evenimentul a fost organizat de Friedrich Naumann Foundation Romania and Moldova, Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei, Editura Polirom, Primăria Municipiului Iași, Muzeul Municipal „Regina Maria” din Iași.