(FILM) Cascada „Șerbota”
Publicat de Nicolae Tomescu, 1 septembrie 2022, 16:26
[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=ZHc0oAs8MEE[/youtube]
(FILM) Cascada „Șerbota”
Proiectul „Cascadele României”©Nicolae Tomescu
Imagine, text, voce: Nicolae Tomescu
În cuprinsul proiectului „Cascadele României”, trecutul experiențelor mele vă stă la dispoziție, puteți scruta o amintire, cât vreți și cum vreți… „Visez” mereu, fără să-mi fie teamă că până prind imaginea și cuvântul acestea m-au părăsit; oricum, clipa – în relație cu așchii din ce vă propun – rămâne timp viu, unic în felul său, în care viața poate fremăta, paradoxal, a plinătate/încântare…
Considerată a fi una dintre cele mai frumoase, Cascada „Șerbota” are aproximativ 80 m înălțime și 10 m lățime…
Am ales, „desigur”, cel mai greu dintre traseele către 1.410 m altitudine.. Din Porumbacu de Sus, observasem un indicator triughi albastru la stânga/traseul care duce la „Cabana Negoiu”/trebuie mers înainte, nu se traversează podul de beton/; din Porumbacu de Sus, reper fiind un drum național asfaltat, parcurgeam distanța către Porumbacu de Jos, apoi vreo 20 km de drum forestier (de-a lungul acestuia, două bifurcații – la prima, ambele drumuri se întâlnesc în același punct, am făcut, în două rânduri, dreapta), cu porțiuni semnificative în care te vezi risipind totul pentru a relua aceeași greșală…
Credeți că „repetiția” temei, chiar și în altă formă, privează înțelegerea? Uneori, ascensiunea către unele cascade înseamnă o luptă cu limitele care nu sunt atât în afara noastră, cât înlăuntrul propriei ființe. Dacă reușim contopirea creațiilor înălțate cu „vârful către Dumnezeu” și cu „abisurile care se prăvălesc în interiorul nostru”, avem șansa să înregistrăm „recorduri”, să credem în vocația de „alpinist” sau doar să fim „sportivi”, luîndu-ne răgazul de a urmări conturul munților în deplina lor monumentalitate. Nu trebuie să mergi departe pentru a ajunge la tine însuți/însăți, să dobândești sentimentul muntelui, deplinătatea libertății interioare. Eu unul nu complotez cu dezastrul instituțional, „evadez” (pentru mine și pentru public) alături de prieteni, dar trebuie să fiu atent la factorul timp (chestiuni impuse de mine, de rigoarea delegației, de regimul de viață al celor care mă însoțesc și au rol important la volanul mașinii); astfel am urcat către și coboram dinspre „Vânturătoarea”/Caraș-Severin/ în 135 de minute; în „cazul Șerbota”/din județul Sibiu, 165 de minute (ambele situații au inclus cele 30 de minute ale „sesiunii de filmări”)…
Frumusețea urcușului către „Negoiu” și „Șerbota” este „redată” de haina vegetală (păduri mixte/de fag și de conifere/, pajiști, jneapăn, mesteacăn, plop tremurător, salcie căprească, dar și afini, muri, zmeuri, merișori, care conțin fructe; florile întâlnite sunt pline de culoare)…
Drumul urmat în apropiere de cascadă este unul accidentat, doar traseul lui șerpuit străbate un teren în pantă; se trece și prin golul alpin, printr-o zonă cu „lespezi”, formată din șisturi cristaline, iar, la sfârșit, devine de-a dreptul pietros, în plus dezvăluie o vegetație nealterată… Nu ascund faptul că „Șerbota” își protejează „flancurile”, dar cel mai mult contează „zâmbetul” ei, răspântie care mi-a „legănat” gândurile…
