„Cheile Lucavei” (județul Suceava)

Publicat de Nicolae Tomescu, 14 septembrie 2022, 14:04

[youtube height=”HEIGHT” width=”WIDTH”]https://www.youtube.com/watch?v=lNpKyHw_Zrg[/youtube]

„Cheile Lucavei”

Proiectul „Locuri incredibile povești de împărtășit”/©Nicolae Tomescu

Imagine, text, voce: Nicolae Tomescu

Muzica: Ludovico Einaudi, Daniel Hope, I Virtuosi Italiani / In A Time Lapse ℗2013 Ludovico Einaudi

„Cheile Lucavei” se află în partea nord-vestică a județului Suceava, în versantul estic al „Obcinelor Mestecănișului” (grupă muntoasă din „Carpații Maramureșului și Bucovinei”), în bazinul inferior al „văii Lucavei” (afluent de dreapta al râului „Moldova”), în partea sud-vestică a satului Moldova-Sulița. Cheile s-au format prin străpungerea de către „pârâul Lucava” a masivului calcaros mezozoic aparținând sinclinalului „Rarău”; stâncării și versanți abrupți cu înălțimea de 75 de m mărginesc „valea Lucavei”; lungimea cheilor nu depășește 1 km, dar compensează printr-un fel de farmec peisagistic… Drumul nemodernizat DJ86 care străbate cheile în lungul „văii Lucava” uneşte centrul comunal de herghelia cu cai huţuli de la Lucina…

Gradul în care îmi ascult intuiția este influențat de cât de mult accesez rațiunea atunci când iau decizii (aceasta funcționează dacă am toate datele problemei, ceea ce, în viața reală din România, se întâmplă rar); filmam, pe 25 august 2022, ieșirea/intrarea în așa-numitele chei, după ce trecusem pe la herghelie, intuind că vor „răsări” și mașinile încărcate cu material lemnos…

Viața, oamenii rezervă surprize. Cea mai mare ar fi intrarea în normalitate. Din perspectiva unora, lipsa suferinţei, existenţa unui soi de fericire, capacitatea de a iubi sunt componentele de bază ale normalităţii; sau poate ceva care nu dezvoltă extreme, din cuprinsul sistemului nelipsind dinamica, câtă vreme orice sistem tinde să se conserve şi să se dezvolte în acelaşi timp, conservarea ajutând la păstrarea integrității, dezvoltarea ducând la expansiune, la supravieţuire într-un lanţ trofic natural?

Eram sceptic, la ieșirea din Dorna Arini, după ce „Salvamontul” îmi domolise dorința de a cunoaște „Băuca” („Duruitoarea” de Suceava) și „Tihu” /două cascade care nu vor sta mult timp pe raftul absențelor/… Plecam înspre județul Bistrița-Năsăud, gândindu-mă tot mai puțin la doctrina filosofică potrivit căreia nu se poate obține o cunoaștere sigură despre cum sunt lucrurile în realitate…