#StareaEducației (INTERVIU) Marcel Bartic, profesor de istorie: ”Mi-aș dori ca viitorul ministru al Educației să-și convingă colegii de guvern că acest domeniu nu mai poate rămâne cenușăreasa politicilor guvernamentale pentru că miza este una uriașă.”

Publicat de andreeadaraban, 12 ianuarie 2026, 12:46 / actualizat: 14 ianuarie 2026, 10:18

Anul 2025 a fost unul intens pentru sistemul educațional din România, marcat de proteste, măsuri de austeritate și polarizare publică. Sub conducerea ministrului Daniel David, guvernul a adoptat pachete de măsuri fiscal-bugetare menită să răspundă unei situații economice dificile, dar acestea au generat tensiuni majore în rândul cadrelor didactice și sindicatelor. Măsurile din Legea 141, prin care s-au impus ajustări bugetare drastice pentru educație și cercetare, au fost descrise de organizațiile sindicale drept ”cea mai neagră perioadă din ultimii 35 de ani pentru învățământ.”     

Nu doar cadrele didactice au fost afectate de măsurile de austeritate, ci și elevii și studenții. A fost redus drastic bugetul pentru bursele elevilor, au fost eliminate bursele pentru olimpici și a fost plafonat fondul alocat burselor universitare. Daniel David, ministru al educației și cercetării din decembrie 2024 până în decembrie 2025, a declarat că măsurile implementate nu sunt de reformă, ci de criză și austeritate, necesare pentru a asigura funcționarea sistemului și plata salariilor și burselor până la finalul anului.

Pe fondul acestor tensiuni și critici, Daniel David și-a depus demisia în decembrie 2025, subliniind că nu urmărea o carieră politică, ci o contribuție în vremuri de criză.

Sub mandatul ministrului Daniel David au fost generate o serie de schimbări ce au vizat atât organizarea învățământului liceal cât și conținutul predat elevilor începând cu clasa a IX-a.

„Educația a fost din nou prima sacrificată”

Invitat la început de 2026 la Starea Educației, profesorul de istorie Marcel Bartic, realizator de emisiuni la Europa FM,  a descris mandatul lui Daniel David ca fiind „un an extrem de dificil”, marcat de măsuri de austeritate aplicate rapid și fără o comunicare reală cu cei afectați. Deși admite că situația economică a României impunea restricții bugetare, Marcel  Bartic a subliniat că nemulțumirea majoră a profesorilor a venit din faptul că educația a fost din nou prima vizată. ”Ce a trezit însă nemulțumiri atât de mari din partea profesorilor  a ținut mai întâi de faptul că măsurile de austeritate au început, și din nefericire nu văd să se fie extins la alte categorii socioprofesionale sau la alte domenii de activitate,  au început cu noi. Știți de ce? Pentru că, în general, sistemul de învățământ e ala săracul care duce. Și duce, lasă că de la profesori și de la copii mai luăm. Ăștia și așa sunt aia care nu prea se revoltă foarte tare, nu sunt foarte vocali, nici nu contează foarte mult în ecuația electorală, în ecuația politică, ” a explicat profesorul Bartic.

Printre cele mai criticate decizii s-au numărat mărirea normei didactice fără studii de impact, comasarea școlilor și creșterea numărului de elevi în clasă. Aceste măsuri au dus la pierderea catedrelor pentru mii de profesori suplinitori, inclusiv cadre bine pregătite, care nu au avut șansa titularizării din lipsa posturilor disponibile. Consecințele s-au resimțit direct în școli, unde elevii și părinții s-au trezit fără profesorii cu care construiseră relații educaționale solide.

Un alt punct sensibil evidențiat de Marcel Bartic este lipsa unei comunicări oneste și coerente din partea autorităților. Profesorii, părinții și elevii nu au primit o perspectivă clară asupra duratei sacrificiilor sau asupra beneficiilor viitoare. ”Dacă ni s-ar fi spus clar că toată societatea strânge cureaua și că există un orizont de revenire, reacțiile ar fi fost cu totul altele”, a afirmat Marcel Bartic. În schimb, educația a rămas, în opinia sa, „Cenușăreasa bugetului”, domeniul sacrificat fără a primi măcar recunoașterea importanței sale strategice.

Reformă sau doar supraviețuire?

Deși mandatul lui Daniel David nu a fost definit exclusiv de austeritate, încercările de reformă curriculară – mai ales la nivel liceal – au rămas incomplete. Profesorul Marcel Bartic consideră că fostul ministru, provenit din mediul universitar, nu a avut o imagine suficient de clară asupra complexității învățământului preuniversitar, acolo unde se află cele mai mari probleme: abandonul școlar, inechitățile dintre urban și rural și calitatea actului educațional.

Totuși, Bartic subliniază că nevoia de reformă este reală și nu poate fi negată. Rezultatele slabe la testările internaționale, nivelul ridicat de analfabetism funcțional și polarizarea tot mai accentuată din societate sunt semnale de alarmă care își au rădăcina, în mare parte, în modul în care a funcționat școala românească în ultimele decenii. ”Nu contest că fostul ministru a avut toate bunele intenții. Pe de altă parte vine din zona sistemului universitar de învățământ, fără o imagine foarte clară cu ce presupune preuniversitarul. Și o mai spun încă o dată, zona preuniversitarului este cea mai mare provocare pentru orice ministru va veni la educație, pentru că acolo sunt problemele cele mai mari. De bine de rău, universitățile mai au un pic de autonomie, să zicem că își mai pot gestiona lucrurile cu ceva mai multă libertate decât o putem face noi în preuniversitar. Aici sunt problemele cele mai mari, aici ai mai bine de de două milioane și jumătate de elevi cu părinții lor, vreo 250.000 de profesori, aici apar cele mai mari dificultăți, ” a mai susținut Marcel Bartic.

Ce ar trebui să urmeze?

La început de 2026, Ministerul Educației se află încă fără un titular, iar acest vid de leadership ridică semne serioase de întrebare. În opinia lui Marcel Bartic, viitorul ministru ar trebui să aibă o carieră profesională solidă, experiență reală în preuniversitar și o credibilitate care să-i permită să reprezinte educația la masa deciziilor guvernamentale.

Printre urgențele imediate se numără finalizarea programelor școlare pentru liceu, clarificarea concursurilor pentru directori și inspectori, stabilirea unor standarde unitare de evaluare și continuarea planurilor-cadru alternative pentru liceu. La fel de importantă este depolitizarea reală a sistemului și recâștigarea încrederii profesorilor, elevilor și părinților, a mai spus profesorul Marcel Bartic. ”Mi-aș dori foarte tare ca viitorul ministru al Educației   să-și convingă colegii de guvern că acest domeniu nu mai poate rămâne cenușăreasa politicilor guvernamentale. Atenție, aici nu e vorba doar de bani. E vorba de atitudinea față de educație, de atenția pe care o acordă. Uitați-vă, a început școala în 2026 și noi nu avem ministrul al educației, ceea ce nu e în regulă. Vrem să vedem că educația chiar devine un domeniu esențial și știți de ce? Miza este una uriașă, uriașă. Nu e vorba doar de faptul că termină copiii și trebuie să dea niște evaluări naționale, niște examene naționale, un bacalaurat. E vorba de generațiile pe care le pregătim pentru viitor. Dacă ne uităm în prezent, s-ar putea să nu ne placă foarte tare ce a reușit să facă școala românească în ultimii 20-30 de ani. Avem în rândul adulților un procent de mai bine de 40% analfabetism funcțional. Adulți care nu înțeleg ideea principală dintr-un text scris. Avem grupări extremiste, o tendință de radicalizare a opiniilor în spațiul public, care cumva ne place sau nu ne place,  e o tendință care și are originea tot în felul în care am făcut sau n-am făcut noi școală în ultimele decenii. Și atunci, noul ministru ar trebui să-și asume să readucă sistemul nostru de învățământ și ideea de educație, să o readucă acolo unde trebuie să fie cu adevărat, respectiv prioritatea națională, nu o simplă lozincă rostită la festivitățile de început de an școlar sau la sfârșit sau când mai avem olimpici în aeroport,” a conchis Marcel Bartic.

 Varianta audio a interviului integral: