(VIDEO) O zi prin „Țara Chioarului”…
Publicat de Nicolae Tomescu, 14 septembrie 2021, 17:10
Proiect „Locuri incredibile, povești de împărtășit”/©Nicolae Tomescu
O zi prin „Țara Chioarului” …
imagine: Nicolae Tomescu și Alexandru Iurea
montaj video: Alexandru Iurea
Pe 1 septembrie 2021, porniserăm din Iași către Baia Sprie, mângâind – cu privirea noastră și a camerelor video – localități precum Pojorâta, Botoș (acolo unde lapovița a dat impresia că revendică drepturi), Cârlibaba, îmbrățișând, de timpuriu, ideea de cascadă, pe văi asemănătoare unor linii care împletesc județele Suceava, Bistrița Năsăud și Maramureș; câteva repere ale unui traseu întortocheat (inclusiv Văleni – în apropiere de Ocna Șugatag, „Râul Mare” cursul superior al râului „Cosău” amonte de Budești, Cavnic/Pasul „Neteda”) au compromis, întrucâtva, dorința de mişcare perpetuă, fără oprire; înțelegeam aversele ca pe un dar al lui Dumnezeu, mai ales că o întindere de apă stătătoare, închisă între maluri, a vrut să împartă cu noi fericiri încă nespuse…
Lacul „Bodi” Baia Sprie – de origine antropică (determinat de acțiunea omului, în secolul al XIX-lea, pentru asigurarea apei necesare lucrărilor miniere din zona Baia Sprie), este cunoscut și ca Lacul „Mogoșa” sau Lacul „Zânelor” (din stațiunea „Mogoșa”, din apropierea Stațiunii Turistice „Șuior”); lumina nu s-a dovedit un motiv de exaltare, dar, tot atât de adevărat, o primejdie poate pluti în orice culoare căzută din amintire; am găsit traiectorii prielnice, pentru cei ispitiți să poarte gânduri și un fel de înțelegere, lumină a ceea ce este fără să poată schimba nimic din ceea ce ar putea fi…
Despărțindu-ne de cele 4 ha pe care se întinde lacul, am schimbat altitudinea de 730 cu 1.000 de m /„Șuior”/, fără „delirul” închipuit al telescaunului, ci cu osteneala de care omul se lasă cuprins pentru a simți pasiunea mișcării pline de firesc, dincolo de restaurantul și bucătăria tradițională (pe care le-am lăsat în grija altora) pentru a ne aminti că nu avem dreptul să uităm Natura; ne-am îmbrăcat conștiința cu puținele raze de lumină (cu întunericul pădurii), am avut parte de alt aer decât cel otrăvit, al orașului, nu am ascultat de respirația capriciului…
Lacul „Albastru” este unic prin origine (prăbușirea, între anii 1919-1920, a unei galerii de mină/vechi lucrări miniere de exploatare de pe filonul „Domnișoara”) și prin compoziția chimică a apei (datorită solubilizării compușilor sulfuroși, apa poate avea culoarea verde cu reflexe de smarald); declarat rezervaţie naturală, în custodia Administrației Parcului Natural „Munții Maramureșului” și pe teritoriul administrativ al oraşului Baia Sprie (la poalele Munţilor „Gutâi”), pe versantul sudic al Dealului „Minei” (altitudinea de 530 m), într-o pădure tânără de gorun (în jurul lacului, există câteva exemplare de pin), Lacul „Albastru” este străin de singurătate, înălțându-se prin alegerea celor care îl admiră, modelând îngâmfarea lucrurilor de mari dimensiuni, iubind ceea ce este viu, fără renunțare și… fără „a doua prăbușire”…
FOTO
