#StareaEducației (INTERVIU) Laviniu Lăcustă, președintele USLIP Iași: ”Propunerile domnului ministru în raportul prezentat recent se constituie, practic, într-o altă Lege a Educației Naționale. Ideea aceasta de a tot veni cu legi noi nu face decât să bulverseze sistemul. Haideți să ne hotărâm pe o anumită direcție și să încercăm să o păstrăm.”

Publicat de Andreea Drilea, 6 iunie 2025, 13:39

Angajarea și motivarea cadrelor didactice reprezintă una dintre cheile asigurării unui sistem educațional de calitate. Raportul QX, elaborat de ministrul Daniel David, evidențiază necesitatea implementării unor mecanisme de recrutare și motivare a personalului didactic, inclusiv prin evaluarea performanței și recompensarea acesteia. Printre propunerile avansate se numără introducerea unor indicatori de performanță, care să influențeze veniturile profesorilor, precum și crearea unui sistem național de mentorat pentru debutanți. Totodată, raportul elaborat susține că actualul sistem de titularizare necesită o reformă profundă. Astfel, modalitatea de angajare a cadrelor didactice ar putea fi diferită începând cu anul 2026.

Ministerul Educației propune un nou sistem de intrare în cariera didactică, respectiv Examenul Național de Licențiere Didactică. În raport este vizată și comasarea instituțiilor județene din educație, ( inspectoratele școlare, casele corpului didactic, centrele județele pentru resurse și asistență educațională, centrele pentru formare continuă și așa mai departe), într-o singură instituție județeană de educație. Această posibilă viitoare structură ar urma să fie condusă de unul, doi sau trei manageri numiți politic.

          Colega noastră, Andreea Daraban, a discutat despre cum sunt percepute aceste propuneri de către liderii sindicali din domeniu cu domnul Laviniu Lăcustă, președintele Uniunii Sindicatelor Libere din Învățământul Preuniversitar Iași.

Andreea Daraban: Cum vedeți această inițiativă de a avea un examen de licențiere în cariera didactică? Domnul ministru vorbea despre faptul că cei intrați pe o astfel de traiectorie nu ar mai fi nevoiți să susțină an de an examen de titularizare.

Laviniu Lăcustă: Aici trebuie făcută următoarea observație. Așa cum se știe, în anul anul 2023, în România a fost promulgată o nouă Lege a Educației Naționale care a venit cu anumite schimbări în ceea ce privește legislația în educație. Mai trebuie spus că ea, practic, a înlocuit legea din anul 2011, legea Miclea, cum mai este ea cunoscută, după aproximativ 12 ani în care s-a ajuns la concluzia că sunt necesare aceste schimbări. Prin urmare, acesta și a fost motivul pentru care a apărut o nouă lege. Din această perspectivă, aceste propuneri ale domnului ministru, spun eu, se constituie practic aproape într-o altă Lege a Educației Naționale și aș veni cu o primă, nu neapărat critică la propunerea în sine care a fost făcută, ci la ideea asta de a tot veni cu legi noi, din 12 în 12 ani, sau mai nou și din 2 în 2 ani. Vedeți, toate aceste schimbări nu vor face decât să bulverseze sistemul, care știm cu toții oricum este în corzi. Și pentru că făceam referire la această lege, aș începe discuția și cu partea de finanțare, pentru că așa cum se știe, în vechea lege avem acel articol, celebrul articol 8, care prevedea pentru educație 6% din PIB, în timp ce în a doua lege a educației avem un alt articol, care face referire la 15% din veniturile bugetului de stat. Acesta ar fi echivalentul la aproximativ 5% din produsul intern brut. Din păcate, constatăm încă o data, că exact aceste puncte fundamentale pentru bunul mers al educației românești nu au fost respectate în niciun an, din anul 2011 până în prezent. Probabil că orice discuție serioasă ar trebui să înceapă tocmai cu această eludare a unor prevederi legale în ceea ce privește învățământul preuniversitar.

Andreea Daraban. În ceea ce privește Titularizarea, considerați că este binevenită o schimbare?

Laviniu Lăcustă: În ceea ce privește examenul de titularizare, din punctul nostru de vedere, am văzut că apare această sintagmă numită licențiere didactică. Mă întreb însă dacă ca formă, ca fond, în ce măsură este diferită de ceea ce avem astăzi?  Mă refer la examenul de definitivat.  Dar am spus, dacă decidenții din minister doresc să-i spună examen de licențiere, nu este niciun fel de problemă. Dar așa cum se știe, și în prezent avem examenul de definitivat, care este poarta de intrare în învățământul preuniversitar. Din punctul meu de vedere, nu văd fundamental niște diferențe foarte mari între cele două concepte, mă refer ca și sens, evident.

Andreea Daraban: Domnul ministru spunea că avantajul este acela că după doi ani, dacă postul este disponibil, cadrul didactic se poate titulariza fără examen.

Laviniu Lăcustă: Condiționat. Să știți că și acum avem viabilitatea pe post, deci chiar pe actuala legislație, poți deveni titular pe post, pe actuala lege a educației naționale. Deci, dacă privim mai atent la cele două prevederi, vom observa și aici asemănări frapante. Pentru că atât timp cât mă pot titulariza pe un post, într-o anumită unitate de învățământ și acum, bazându-mă pe această viabilitate a postului la care făceam referire, nu văd nici aici care ar fi această schimbare fundamentală. Punctul pe care aș insista foarte mult și la care noi ținem foarte mult, este păstrarea acestui examen național, care din punctul nostru de vedere asigură obiectivitatea ierarhizării concurenților.

          ”Un examen centralizat, la nivel național, în care avem o anumită ierarhie obiectivă, poate, din punctul nostru de vedere, asigura și acea obiectivitate  a ocupării unui post în învățământul preuniversitar.”

 Andreea Daraban: Așadar, nu ați fi de acord cu organizarea examenului de către unitățile școlare?

Laviniu Lăcustă: Nu, nu am fi de acord. Nu neapărat pentru că poate ideea în sine nu ar fi bună într-o țară ca Finlanda sau Norvegia, însă la noi, încă nu este o idee fezabilă. Nu aș vrea să argumentez prea mult de ce nu este o idee fezabilă. Știm cu toții că, din păcate, încă factorul politic are o influență destul de mare în guvernanța școlilor și probabil că aceasta ar fi una dintre obiecțiile principale pe care le-am avea referitor la aceste examene pe unitatea de învățământ. Dar ar mai fi ceva, pentru că, vedeți, l-am auzit pe domnul ministru, și tot ceea ce spun nu spun neaparat ca o critică, nu că nu l-am putea și critica, dumnealui făcea referire la egalitatea notelor. De această dată, evident, în sistemul preuniversitar și, ca exemplu, compara, să spunem, o notă de șapte în județul Sălaj cu una, să spunem, în București și pleca de la această constatare că notele nu sunt egale.  Facem o analogie, mergem spre sistemul de titularizare și mă întreb în ce măsură notele de la grupuri școlare sau de la unități de învățământ, să spunеm, paralele, ar fi egale pentru a păsta totuși o anumită ierarhie, ca perspectivă într-o eventualitate a ocupării unui anumit post. Deci cred că tot un examen centralizat, la nivel național, în care avem o anumită ierarhie obiectivă, poate, din punctul nostru de vedere, asigura și acea obiectivitate a ocupării unui post în învățământul preuniversitar. Dar, evident, acestea sunt, în această fază cel puțin, niște discuții. Noi nu ne opunem unei anumite îmbunătățiri, dar am dori mai multe date și mai multe nuanțe pentru a ști despre ce vorbim.

Andreea Daraban: Cadrele didactice angajate pe perioadă nedeterminată ar urma să fie evaluate pe baza unor standarde minimale, la fiecare cinci ani. Este o măsură care ar putea aduce cu adevărat și îmbunatățirea performanței în rândul cadrelor didactice?

Laviniu Lăcustă: Și în prezent avem această prevedere legală.

Andreea Daraban: Este anuală…

Laviniu Lăcustă: Da. Această evaluare o avem, practic, la sfârșitul fiecărui an.

Andreea Daraban: Cea de la 5 ani, înțeleg că nu o exclude pe cea anuală.

Laviniu Lăcustă: Probabil că nici aici nu avem foarte multe nuanțe, respctiv ce s-ar dori să fie. Înțelegem că se dorește că această evaluare să fie făcută de către director, de către părinți și aici apar niște discuții.

Andreea Daraban: Și feedback de la elevi.

Laviniu Lăcustă: … și un feedback de la elevi. Aici apar însă și anumite discuții, în ce măsură putem vorbi de o anumită, de exemplu, în cazul elevilor, de o anumite maturitate în a putea aprecia un cadru didactic. Sau, dacă ne referim la părinți, dacă aceștia au posibilitatea de a evalua capacitatea sau calitățile intelectuale, abilitățile de predare ale unui anumit cadru didactic. Pentru că și aici, ca să poți să faci o evalare a unui cadru didactic, trebuie să ai, totuși, o anumită pregătire. Vedeți, tot timpul vom avea și vom găsi și puncte de vedere contrare. De asta ar trebui, poate, să vedem ce zone de nuanță s-ar dori, de exemplu, evaluate de către părinți. În niciun caz nu cred că putem face o evaluare a calității din punct de vedere științific a actului de predare. Evident, pot fi și coincidențe în care anumiți părinți, să zicem, se pricep la anumite discipline, dar totuși nu putem generaliza.

Andreea Daraban: Se dorește introducerea unor indicatori de performanță pentru a crește veniturile profesorilor. Este fezabil un astfel de sistem?

Laviniu Lăcustă: Avem și în prezent acești indicatori de performanță, avem gradația de merit ca și concurs care face referire la performanțe. Personal, aici aș vedea anumite schimbări în ceea ce privește metodologia acordării acestei gradații de merit. Se pune foarte mult accentul pe zona birocratică și mai puțin poate pe zona de activitate la clasă. Eu aici aș mai putea veni cu anumite schimbări. Dar, evident, cel puțin în cadrul acestui concurs al gradațiilor de merit pot fi foarte multe lucruri de îmbunătățit. Dar, așa cum vă spuneam, avem și acum acest criteriu de performanță care vizează 16% din cadrele didactice.

Andreea Daraban: Ar fi necesar în sistem să se facă, totuși, o diferențiere între unele cadre didactice performante și altele care nu au rezultate.

Laviniu Lăcustă: Vă spuneam că și în prezent facem aceste diferențieri.

Andreea Daraban: Da, dar înțeleg că pentru a obține această gradație de merit se fac niște dosare foarte consistente. Unii profesori nici măcar nu se gândesc să mai conceapă un astfel de dosar pentru că implică foarte multă muncă.

Laviniu Lăcustă: Tocmai pentru că vorbim de o activitate, atât la nivelul clasei, dar și extracurriculară, care face obiectul acestei evaluări. Și atunci, într-adevăr, probabil tocmai din cauza acestui efort birocratic renunță o parte, dar vă spun că avem concurență la dosarele de gradație. Deci, în sistem ar trebui să se intre ca atractivitate datorită a doi factori. În primul rând, salarizarea, iar din păcate, aici, Guvernul României, actualul, fostul, au restanțe în ceea ce privește salarizarea la zona debutanților. Dar nu doar a debutanților, pentru că, așa cum se știe, ultima promisiune pe care o mai aveam, nu era neapărat scrisă, dar ea rezulta din acel act normativ, ținea de acordarea unei ultime majorări în învățământul preuniversitar, consecința grevei pe care am parcurs-o în anul 2023.

Andreea Daraban: În mediul rural există mari provocări legate de atragerea și retenția cadrelor didactice tinere. Mai mult, este și o problemă legată de existența profesorilor titulari? Cum stăm în județul Iași la acest capitol?

Laviniu Lăcustă: În general stăm acceptabil. Să știți că mai sunt totuși anumite zone, anumite discipline,  în care vorbim de profesori necalificați. Este important totuși să gândim un efort comun, pentru că am remarcat o nouă idee a domnului ministru și totuși cred că trebuie să rămânem în zona realismului. Se vorbea de acele campusuri pe care le facem. Sunt aceste campusuri, tot aud de foarte mulți ani, în care concentrăm 5 școli, 6 școli, într-o zonă în care avem calitate, avem profesori calificați. Eu vă spun că și în acest moment, în mediul rural, există profesori dedicați, foarte buni, care au rezultate, dar, din păcate, avem și acele zone, pe care statul român nu a reușit să le acopere așa cum ar trebui. Mă refer aici la acei profesori calificați sau la problema învățământului simultan, care, din păcate, încă persistă în învăţământ preuniversitar şi cu care noi nu suntem de acord.  Soluția pentru a rezolva aceste lucruri ține în primul rând de acele comasări corecte. Doar că, vedeți, aici avem de studiat configurația geografică a fiecărui județ, pentru că ai anumite zone în care poți face anumite comasări, mă refer la aceste structuri pierdute în spațiu, dar sunt, din păcate, foarte multe zone, care din punct de vedere geografic, nu permit aceste comasări. Și atunci trebuie să investim, punctual, pe acele zone, pentru că nu vorbim de acea egalitate de șanse pe care statul român trebuie să o asigure copiilor români și, din păcate, pe care constatăm în ultimii 25 de ani că nu a respectat-o.

”România este undeva în media Uniunii Europene în ceea ce privește norma didactică de predare în învățământul preuniversitar.”

Andreea Daraban: S-a vorbit zilele acestea despre mărirea normei didactice de predare pentru profesori, măsură discutată de liderii partidelor care negociază formarea viitorului guvern, ca modalitate de scădere a deficitului bugetar scăpat de sub control. Domnul Ministru David a spus că nu s-a luat o decizie în acest sens şi că nici nu s-ar pune problema în acest moment. Dar care ar fi efectele unei astfel de măsuri?

Laviniu Lăcustă: Domnul ministru a avut o poziție realistă, pentru că sunt convins, dumnealui, știe care este situația în Europa. Am făcut un studio legat de acest subiect. Vă pot spune că România este undeva în media Uniunii Europene în ceea ce privește norma didactică de predare. Dar aici mai sunt niște observații. Dacă facem o analiză în cee ce priveşte structura salariului, pentru că nu poți să faci o analiză a normei didactice fără să ții cont și de salariul pe care îl primește respectivul profesor, am observat ușor că România este încă la urma clasamentului. Avem doar trei state în spatele nostru, mă refer aici la Lituania, Slovacia și Ungaria, pentru că Bulgaria, din câte am observat, este cam la nivelul României sau chiar poate puțin mai sus decât noi. Și aceste analize, evident, așa cum vă spuneam, nu poți să le faci decât într-un cadru, să spunem, holistic, pentru că altfel concluziile sunt greșite.  Tot timpul se invocă că materia este foarte încărcată pentru elevi. În momentul în care micșorezi norma didactică, e evident că nu ai de unde sătai, pentru că profesorul are o normă pe care trebuie să o acopere în unitatea de învățământ și apare o contradicție. Pe de o parte, majorăm norma la 20 de ore, să spunem, pe de altă parte te gândești că sunt prea multe discipline și noi trebuie să scădem numărul de ore. Ori nu văd cum poți să împaci această contradicție. Pe de o parte să scazi numărul de ore la elevi, iar pe de altă parte să crești numărul de ore la profesori. Aici avem prima incongruență logică în acest raționament. Uitați, în Cehia, norma didactică în învățământul gimnazial este de 17 ore, în învățământul liceal de 16 ore. În România, așa cum se știe, este de 18 ore atât la gimnaziu cât și la liceu, cu precizarea că dacă ai peste 25 de ani vechime și gradul didactic întâi, poți să obții și acea degrevare de două ore. Deci să ajungi la 16 ore. Dar și în alte state se ține cont de această vechime în învăţământ și de anumite calificări care le pot permite să mai scadă din norma respectivă.

          ”Ora la catedră are din punctul nostru de vedere o foarte mare încărcătură emoțională și această încărcătură costă sănătate.”

Andreea Daraban: De ce s-a vehiculat o astfel de măsură? Care sunt resorturile?

Laviniu Lăcustă: O oră de predare nu poți să o compari nici măcar cu o oră din Parlamentul României. O oră muncită în Parlamentul României nu are aceeași greutate ca o oră predată, pentru că o oră de predare calitativă implică foarte multă muncă. Este un act didactic care presupune pregătire, presupune documentare, presupune resurse și toate aceste lucruri conduc la o anumită uzură morală a cadrului didactic. Eu consider că angajații din învățământul preuniversitar ar trebui să aibă mai multă atenție din partea Ministerului Educației în ceea ce privește aspecte de ordin social. Uitați, bolile profesionale, de exemplu, nici până astăzi n-au fost recunoscute. E un exemplu. Al doilea exemplu ține de vârsta de pensionare. Eu nu cred că vârsta de 65 de ani este una optimă pentru pensionarea din învățământ. Este prea mult. Avem cadre didactice care sunt epuizate emoțional încă de la aproximativ 60 de ani și această epuizare, să știți că apare tocmai din cauza faptului că vorbim de o anumită rutină, vorbim din o anumite uzură emoțională. Din acest punct de vedere, credem noi, acolo a fost mai degrabă o necunoaștere a unor realități în ceea ce privește munca la catedră. Mă refer la acel grup de lucru. Probabil că ei consideră că o oră la catedră este echivalentă, să spunem, cu o oră la, nu știu, la vândut la o tonetă sau la strung, nici nu știu la ce să mă refer. Nu, ora la catedra are din punctul nostru de vedere o foarte mare încărcătură emoțională și această încărcătură, așa cum vă spuneam, costă. Costă sănătate.

Andreea Daraban: În ceea ce privește debutanții, se discută tot mai mult despre crearea unui sistem național de mentorat. Ar fi binevenit acest lucru?

Laviniu Lăcustă: Avem și în prezent pe actuala lege. Și în acest moment vorbim de mentor.  Din păcate, din cauza faptului că nu avem finanțare, nu funcționează.  Așa cum vă spuneam, învățământul a fost tot timpul la zona de avarie, abia s-au asigurat cu foarte mare greutate salariile. În fiecare an sunt făcute acele rectificări negative la sfârșit, pentru că aproape niciodată nu ajung banii pe anumite unități de învățământ.  Și culmea, de cele mai multe ori acești bani ajung, nu în școlile în care, în aparență, nu ar avea elevi, ci exact în școlile care au foarte mulți elevi și unde avem o resursă umană foarte bine pregătită.

          ”O comasare a instituțiilor județene din educație ar fi mai eficientă din punct de vedere financiar, pentru că nu s-ar mai dubla niște funcții. Începând cu inspectoratele școlare județene, noi am dori să avem doar persoane apolitice.”

Andreea Daraban: În raportul prezentat recent în spațiul public, ministrul Daniel David propune comasarea instituțiilor județene din educație  (inspectorate școlare, casele corpului didactic, centre județene pentru resurse și asistență educațională și așa mai departe),  toate acestea să se comaseze într-o singură instituție județeană de educație. Această structură ar urma să fie condusă de unul sau doi sau chiar trei manageri numiți politic. Ar fi mai eficientă o astfel de instituție față de ceea ce există în prezent?

Laviniu Lăcustă: Probabil că ar fi mai eficientă din punct de vedere financiar, pentru că nu s-ar mai dubla niște funcții, dar rămâne de văzut cum ar fi împărțite sarcinile, pentru că vorbim de zone de responsabilități ușor diferite. Este evident un mod de organizare, aș spune este o propunere inedită, dar care intră în contradicție cu actuala Lege a Educației Naționale. De asta vă spuneam, haideți totuși, la un moment dat, să ne hotărâm pe o anumită direcție și să încercăm să o păstrăm, pentru că dacă vom face legi și ulterior după doi ani vom constata că sunt nefuncționale sau că nu lputem respecta acele prevederi legale, nu vom face decât să înfundăm și mai mult învățământul românesc într-o zonă din care ne dorim de foarte multă vreme să ieșim. Și, din păcate, vedeți, constatăm că ne tot adâncim în anumite probleme.

Andreea Daraban: Dar cum facem cu deviza”politicul se oprește la poarta școlii”?

Laviniu Lăcustă: Ministrul Educației, evident, poate fi o funcție politică, pentru că este un partid care își asumă o anumită zonă politică, dar, începând cu inspectoratele școlare județene, noi am dori să avem doar persoane apolitice. N-aș vrea să dezvolt foarte mult. Sunt anumite lucruri în care s-au văzut aceste imixtiuni politice și nu ar fi de dorit să le mai avem pe viitor.

Andreea Daraban: Așadar, aceasta este poziția sindicatului?

Laviniu Lăcustă: Cred că este o poziție corectă. Noi nu susținem ideea de a avea funcții politice la nivelul Inspectoratului Școlar Județean.

Varianta audio a interviului: