Expozția de pictură „Fereastra din interior” – Mihaela Neli Pavăl

Publicat de Iuliana Bubuianu, 2 martie 2016, 03:36 / actualizat: 2 martie 2016, 14:28

La Galeria „Cupola” – Piața Unirii, situată în strada Cuza Vodă, nr. 2 va avea loc expoziţia personală de pictură „Fereastra din interior” a artistei Mihaela Neli Pavăl.

Expoziţia poate fi vizitată în perioada 1-10 martie 2016.

”Singurul lucru de încercat, în această monadologică lume, este să punem ferestre peste tot. Să punem ferestre nu pentru a privi în lucruri, căci așa ne-am depărta și mai mult de noi înșine; ci pentru a face lucrurile să ne vadă.” (Constantin Noica, Mathesis sau Bucuriile simple).

În cadrul proiectului propus fereastra va juca rolul unui spațiu de trecere în care exteriorul se va apropia și chiar va face parte din spațiul interior. Granițele impuse limitativ de către cadrul ”rigid” al ferestrei vor fi eliminate și exteriorul va fi asimilat în interior, ajungându-se chiar la momentul în care se va ”șterge” chiar și ideea de fereastră.

S-au folosit tehnici și procedee picturale mai mult sau mai puțin convenționale cu rolul de a imprima o anumită corporalitate ideii de spațiu, dar mai mult decât atât, o materializare a unor ”impresii” subiective în plan pictural. Fiecare lucrare are accentul pus pe prioritatea expresivă.

”Pădurile putrede se înecaseră în neguri/ Şi trăsnetul rău bântuia ca o groază./ De la fereastra din turn mă uitam fără sine/ Prin cetina neagră, zidirile negre,/ Pierdusem cât mai e ceasul, cât mai e veacul…” (Mihai Ursachi – Vedenie în burgul gotic)

Fereastra din interior

Fereastra este un ecou al sufletului și un prag literal și simbolic – eşti în interior dar te prelungeşti spre exterior. Există un grad de teatralitate în picturile Mihaelei Pavăl, ce par să fie într-o căutare în activă a comunicării dinspre interior spre exterior. Artista abordează fiecare pânză ca o fereastră spre lume, fereastră spre trecut sau viitor, ori portal pentru introspecţie. Inspirată de poezie, artista recompune acele elemente vizuale care i-au însufleţit creaţia, dezgolindu-şi intenţia pe măsură ce spectatorul reuşeşte să pătrundă dincolo de perdeaua transparentă. Fereastra simbolizează pentru artistă relaţiile umane ce transcend graniţele vizualului, fiind în anumite lucrări şi, într-o oarecare măsură, o substituţie a autoportretului.

Mihaela Pavăl concepe spaţii ale „interiorităţii”, generând metafore rafinate odată cu diluarea limitelor vizuale ale cadrului spaţial, al ferestrei.  Valuri subţiri de culoare spală pânza şi se scufundă în ea; culoarea caldă se aşterne peste cea rece, întunericul dezvlăuie lumina şi viceversa. Paleta de culori are o intensitate contemplativă care invită la uitarea de sine.

Mai mult decât atât, prin ornamentica bogată, prin acele flori plutitoare transformate în vortexuri colorate, cu efect tridimensional, ce-şi imprimă o mișcare centrifugă, în sensuri diferite de la unul la altul, artista articulează o expresivitate proprie ce juxtapune emoţia, intuiţia, memoria. În unele lucrări e vizibilă tentaţia unei gestici aproape informale a tuşei. Materia se întreţine calm din formele ce o compun, tiparul se edifică lent pentru a valoriza ritualuri cu semnificaţii pierdute prin vremuri.

O pictură lirică, evocatoare, imbibată cu o forţă a sentimentului profund ce face pe fiecare privitor să-şi poarte gândurile într-o prelungire a nevăzutului. Un univers ce relevă cel mai secret freamăt al vieţii interioare a artistei ce transpare firesc, natural, convingător.

curator dr. Maria Bilasevschi