Conferențiar universitar doctor Carmen Gache, coordonatoarea filialei ieșene a Societății Ornitologice Române: ”în lista de păsări din Grădina Botanică din Iași avem peste 100 de specii, ceea ce este un lucru grozav pentru un spațiu, până la urmă, urban.” Emisiunea ”Weekend cu prieteni”, realizator – Horia Daraban (7.04.2024)

Publicat de hdaraban, 7 aprilie 2024, 23:59 / actualizat: 9 aprilie 2024, 16:42

De cele mai multe ori, nu le luăm în seamă, având mintea, privirea și auzul atrase de cotidianul mereu accelerat. Ne intersectăm, poate, cu ele în parcuri, atunci când cei mici cer părinților să le arunce ceva de mâncare.

Poate fi imaginat și un astfel de tablou pentru a spune că, la 1 aprilie, a fost Ziua Păsărilor. Este o sărbătoare marcată la nivel național, are și o istorie, dar poartă și valențe internaționale, sub umbrela UNESCO.

Plecând de la aceste repere, informații despre habitate, elemente legate de pericolele la adresa zburătoarelor, dar și povești în cheie optimistă, toate au fost adunate în interviul cu doamna conferențiar universitar doctor Carmen Gache de la Facultatea de Biologie a Universității ”Alexandru Ioan Cuza” Iași, totodată coordonatoare a filialei ieșene a Societății Ornitologice Române.

Referitor la populațiile de păsări în țara noastră, invitata lui Horia Daraban a explicat că, în România, se face un soi de echilibristică: unele specii de păsări, într-adevăr, înregistrează o redresare a efectivelor și, cumva, încep să se plaseze în afara pericolului; alte specii, în schimb, intră tot mai rapid într-o spirală a pierderii de habitat și a afectării profunde a nișei ecologice, în special pe secvența resurse de hrană. Pe poziția a doua vine dispariția locurilor pentru instalarea cuibului. Temperaturile excesive, iernile foarte blânde, lipsa apei afectează profund foarte multe ecosisteme acvatice. Din această cauză, numai în zona bazinului Prutului, s-au pierdut zone umede, undeva în procente cuprinse între 30 și 55-60.

Horia Daraban: Doamna profesor, are un istoric această sărbătoare a păsărilor?

Carmen Gache: Este adevărat, sărbătoarea aceasta, este una națională. La noi în țară, se sărbătorește încă din perioada interbelică o zi a păsărilor, pe 1 aprilie. Inițiativa a venit pe filiera Academiei Române în perioada în care a început mișcarea de conservare a naturii în țara noastră. Asta înseamnă undeva în anii ‘30 și a fost privită această sărbătoare ca o posibilitate de a face educație, de a informa tinerii și prin tineri și adulții, părinții tinerilor, despre prezența păsărilor în jurul nostru, despre faptul că ele se află în pericol de cele mai multe ori din cauza noastră.

Horia Daraban: De la elementul istoric la elementul de actualitate. În acest sfârșit de săptămână ați avut mai multe acțiuni legate de aceste sărbătoare.

Carmen Gache: Ne-am gândit să organizăm activități în două sfârșituri de săptămână. Tocmai de aceea am avut practic, de Paștele catolic, activități în Delta Moldovei. Am fost extraordinar de impresionați, peste 80 de participanți au venit să vadă păsări în Delta Moldovei. De asemeni, luni dimineața am avut tururi ornitologice în Grădina Botanică. Șansa noastră a fost că am avut mulți voluntari pentru că ne-am pomenit cu aproape 240 de oameni la Grădina Botanică, dintre care circa 210 au fost copii.

Vineri am avut o conferință la Casa Pogor despre ce se întâmplă primăvara în viață a păsărilor și am instalat acolo o hrănitoare în spațiul verde, urmând a fi valorificată la iarnă pentru a ajuta păsările în anotimpul rece. Ieri am avut un traseu în Codrii Iașilor, o plimbare la pădure, să ascultăm mai mult decât să vedem păsări, iar astăzi reparăm panoul cu cuburi din Grădina Popou, astfel încât să fie din nou bun de utilizat pentru a învăța despre păsări. Și ne-am dori foarte mult să fie funcțional o perioadă mai lungă de timp.

Horia Daraban: Îmi dau seama din ceea ce ați spus dumneavoastră și  ați folosit la un moment dat termenul ”în pericol” alăturat păsărilor. De ce în pericol, doamna profesor?

Carmen Gache: Pericolul vine pe mai multe planuri, depinde unde anume ne raportăm. Noi suntem o specie care s-a cam obișnuit să își facă loc în detrimentul celorlalte specii pe planetă. În primul rând, în spațiul urban, unul dintre pericolele majore este cel de coliziune. Păsările se lovesc în primul rând, sunt victime ale coliziunii rutiere. Pe de altă parte, este vorba despre termopane și geamurile acestea reflectorizante, care creează păsărilor iluzia că nu e nimic în fața lor, pentru că reflectă cerul. De asemenea, s-au tot redus locurile în care își puteau instala cuiburile. Tăierea arborilor din aliniamentele drumurilor a dus, practic, la pierderea a numeroase locuri unde se instalau coloniile de ciori, acestea retrăgându-se în spațiul urban, unde încă mai găsesc arborii înalți.

Horia Daraban: Așa se explică și prezența ciorilor în Parcul Copou?

Carmen Gache: Exact, exact. Iar pentru o intervenție eficientă și care să respecte toate normele, și cele legale și cele etice, practic, păsările ar trebui împiedicate să se instaleze la cuibărit. Ar trebui date jos cuiburile, pe parcursul toamnei, cel mai târziu în ianuarie, până în 15-20 februarie, pentru că aceste păsări, corvidele, în general, cu gaițele, stăncuțele, nu doar ciorile, se instalează la cuibărit începând cu luna februarie. Odată ce se instalează la cuibărit, au depus ouă, încep clocitul, nu mai avem voie să le dăm cuiburile jos, pentru că e normal, distrugem o viață. Așa cum ținem atât de mult la viața unui om, trebuie să ținem și la viața animalelor din jurul nostru.

Horia Daraban: Ați povestit despre vizită la Grădina Botanică, în Delta Moldovei. Ați formulat trimitere și la Codrii Iașilor, toate aceste zone, primitoare pentru populațiile de păsări. Autoritățile, oamenii, organizațiile sunt mai atente în a proteja aceste zone?

Carmen Gache: Demersurile de protecție sunt, într-adevăr, mai consistente și, dacă ne uităm strict la ceea ce se întâmplă în spațiul urban, în special în Grădina Botanică, e adevărat, are un statut special, dar Grădina Botanică este un ecosistem care a evoluat. Este pe același loc în Dealul Copoului de mai bine de 60 de ani și deja în lista de păsări a Grădinii Botanice avem peste 100 de specii, ceea ce este un lucru grozav pentru un spațiu, până la urmă urban. De asemenea, dacă vorbim despre Codrii Iașilor, pe de o parte, pădurea a ajuns la un anumit grad de maturitate, care permite și instalarea unor păsări de talie mai mare. Spre exemplu ghionoaia neagră, care nu era prezentă acum 20-30 de ani în zonă, acum este prezentă. De asemenea, păsările răpitoare cu huhurezul mare sau șorecarii, deci păsări de dimensiuni mai mari, însă, pe de altă parte, se și taie foarte mult.

În zona aceea se extrage foarte multă masă lemnoasă, ceea ce înseamnă că există și pierdere de habitat pentru păsări, care, în timp, categoric, se va solda cu reducerea diversității păsărilor.

Horia Daraban: Putem spune povestea unei specii care a fost în pericol și care, prin prisma măsurilor luate, și-a revenit ca număr, este mai prezentă?

Carmen Gache: Păi, cred că cel mai bun exemplu este corbul. În anii ’70, a ajuns la limita supraviețuirii în țara noastră și a fost declarată specie monument al naturii. S-au instituit măsuri speciale de protecție a corbului și pot să vă spun din propria mea experiență, la începutul anilor ‘90, când eu deveneam ornitolog și începeam să umblu pe teren și să mă uit după păsări, rareori vedeam câte un corb. Trebuia să ies de câteva ori pe teren pentru a mă întâlni cu un corb, iar spectacolul oferit de o pereche de corb în zbor nupțial a fost ceva pe care am reușit să-l surprind în natură abia spre sfârșitul anilor ’90.

În prezent, corbul a devenit o specie care poate fi văzută în foarte multe locuri, cel puțin la noi în estul Moldovei, în unele locuri chiar cu efective însemnate, mai ales pe durata iernii. Pe durata iernii, corbii, deși nu sunt o specie gregară, se pot aduna în jurul câte unui cadavru și chiar în această iarnă am avut ocazia să număr într-un singur loc în jurul unui cadavru de oaie, 22 de corbi, ceea ce era ceva de neconceput în urmă cu 30 de ani.

Horia Daraban: Putem realiza un tablou, care este evoluția la nivel macro a ceea ce înseamnă prezența păsărilor în România, au păsările unde să se oprească să își facă cuiburi?

Carmen Gache: Să știți că facem un soi de echilibristică, pentru că, pe de o parte, unele specii de păsări, într-adevăr, înregistrează o redresare a efectivelor și, cumva, încep să se plaseze în afara pericolului. Alte specii intră tot mai rapid într-o spirală a pierderii de habitat și a afectării profunde a nișei ecologice, în special pe secvența resurse de hrană. Aici sunt foarte mari probleme și pe locul doi vine locul pentru instalarea cuibului. Temperaturile excesive, iernile foarte blânde, lipsa apei afectează profund foarte multe ecosisteme acvatice. Numai în zona bazinului Prutului s-au pierdut zone umede, undeva în procente cuprinse între 30 și 55-60.

Horia Daraban: Asta influențează în mod negativ și populația de păsări.

Carmen Gache: Absolut. Sunt foarte multe specii de păsări care au efective mult mai mici decât în urmă cu 25-30 de ani, iar unele pur și simplu au dispărut din zona apropiată de noi.

Horia Daraban: Aici putem include și păsările călătoare?

Carmen Gache: Putem include chiar multe păsări călătoare, în special specii acvatice și semi-acvatice, pentru că, spre exemplu, în zona aceasta, care este supranumită Delta Moldovei, zona de confluență a Jijiei cu Miletinul și cu Jijioara, ecosistemul de mlaștină aproape a dispărut și în mod automat, dispărând ecosistemul de mlaștină și speciile de păsări care preferă acest tip de habitat au dispărut.

Horia Daraban: Mergem și în plan, hai să spunem așa, sufletesc, personal, subiectiv. Până la urmă, ce pasăre din România vi se pare cea mai spectaculoasă?

Carmen Gache: E greu să aleg o singură specie care să mi se pară foarte spectaculoasă. Pentru zona noastră, cred că este codalbul pentru că este cea mai mare dintre acvilele de la noi. E o pasăre despre care ani de zile am știut că își face cuib doar în Delta Dunării. Undeva, la începutul anilor 2000, a apărut un cuib și în Insula Mică a Brăilei, iar acum avem certitudinea că este specie clocitoare și în zona noastră. Numai că, din motive de securitate, poziția cuibului nu o putem divulga. Chiar în județul Iași avem o pereche de codalb care cuibărește pentru acest an.

Horia Daraban: Ce pregătește Societatea Ornitologică Română la Iași?

Carmen Gache: Probabil vom marca în luna mai și ziua păsărilor migratoare. Categoric, vom participa și în acest an la recensământul berzelor. Vom lua din nou aplicația ”Uite barza!” și vom porni să verificăm cuiburile de barză. Și probabil că vom mai face drumeții de o zi în Delta Moldovei sau în Codrii Iașilor pentru amatorii de drumeție ornitologică.

Interviu realizat de Horia Daraban.

Varianta audio a dialogului: