#StareaEducației (INTERVIU) Beatrice Darie, fundația Bethany Iași: ”În prezent, legislația privind voluntariatul este foarte vagă, nu există norme metodologice de implementare.”/ Conf. dr. Romeo Asiminei: ”Metodologia de admitere la universitățile din România este destul de restrictivă. Prea puțin se pune accentul pe experiența de voluntariat.”
Publicat de andreeadaraban, 20 noiembrie 2025, 11:10
Voluntariatul devine tot mai prezent în parcursul educațional al tinerilor din România, fiind o etapă importantă în dezvoltarea lor personală și profesională. Această direcție este susținută atât de mediul universitar, cât și de organizațiile neguvernamentale, care creează contexte în care tinerii pot lua contact cu realitatea socială, pot testa trasee profesionale și pot contribui direct la binele comunității.
La ediția din acest an a Târgului Ofertelor de Practică, Voluntariat și Internship, organizat de Departamentul de Sociologie, Asistență Socială și Resurse Umane al Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, interesul studenților a fost din nou crescut: 14 instituții partenere și aproximativ 270 de studenți de la specializarea asistență socială au participat la eveniment.
Decanul facultății, conf. dr. Romeo Asiminei, a subliniat în emisiunea Starea Educației, rolul acestor activități în formarea competențelor transversale și în profesionalizarea tinerilor. „Practic, studenții încep cu activitatea obligatorie de practică, iar apoi, dacă există compatibilitate între interesele lor și profilul organizației, continuă prin activități de voluntariat. De cele mai multe ori, acest drum duce firesc spre angajare”, explică acesta. Tot el atrage atenția asupra faptului că voluntariatul este încurajat la nivel instituțional, chiar dacă metodologia de admitere în universități nu pune încă suficient accent pe cetățenia activă.
Experiența organizațiilor din teren confirmă importanța voluntariatului. Fundația Bethany din Iași, cu o tradiție de aproape 30 de ani în sprijinirea copiilor din medii dezavantajate, lucrează constant cu voluntari și observă beneficiile acestor implicări. Directorul de programe, Beatrice Darie, explică faptul că voluntarii reprezintă o resursă importantă, dar și una care necesită eforturi administrative și financiare: „Organizațiile trebuie să aloce resurse pentru coordonare, documentație și pentru a asigura mobilitatea voluntarilor. Legislația este încă vagă, iar lipsa normelor metodologice complică gestionarea corectă a voluntariatului”.
Redăm, mai jos, interviul integral:
Andreea Daraban: Un studiu realizat de Asociația Inaco arată că peste jumătate dintre tinerii intervievați în cadrul unei cercetări invocă lipsa informațiilor despre programe de internship, voluntariat și workshop-uri, ei susținând totodată și că nu știu unde să le caute. La Iași, avut loc recent, cea de-a 10 ediție a Târgului Ofertelor de Practică, Voluntariat și Internship în domeniul Asistenței sociale. Evenimentul a fost organizat de Departamentul de Sociologie, Asistență Socială și Resurse Umane din cadrul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice. Domnule decan, Romeo Asiminei, iată, de 10 ani există acest eveniment care încurajează practicarea voluntariatului, a internship-ului, dar nu numai că încurajează astfel de activități, există și o relație instituțională cu organizațiile care sunt în căutare de tineri dornici să practice astfel de activități.
Romeo Asiminei: Organizăm și venim în întâmpinarea nevoilor studenților de oferte de practică, practica fiind, de asemenea, o disciplină, dacă vreți, obligatorie în parcursul formării studenților, cel puțin la specializările din cadrul facultății noastre. Dar regula este generală pentru mare majoritatea studiilor superioare. În afară de această chestiune care, să spunem, este obligatorie, există, de asemenea, din partea partenerilor noștri, oferte de voluntariat și de internship. Târgul se adresează, în primul rând, studenților la specializarea asistență socială licență și masterat, dar ceea ce înseamnă componenta de voluntariat este deschisă nu doar către acețti studenți, ci către studenții întregii universități. Este o modalitate, cum bine spuneați, prin care tinerii iau contact cu realitatea și este și o formă, dacă vreți, de întoarcere, de a da înapoi societății, pe de o parte. Pe de altă parte, discutăm despre o profesionalizare. Aceste competențe care se dezvoltă în cadrul activităților de voluntariat sunt ceea ce noi numim competențe transversale, care asigură până la urmă și ne asigură că avem cetățeni mai buni pentru o societate mai sănătoasă.
Andreea Daraban: De-a lungul celor 10 ani, probabil că ați făcut și o statistică, există rezultate în urma acestor târguri? S-au dus studenții către instituții, către organizații, au rămas acolo, poate și-au găsit un loc de muncă?
Romeo Asiminei: Doar aș aminti câteva cifre. În acest an, de exemplu, la cea de-a 10-a ediție, am avut 14 instituții partenere, publice și non-guvernamentale, iar la târg au participat circa 270 de studenți de la asistență socială, doar ca să-i numărăm pe ei. Acum, rezultatul acestor târguri poate să pară cumva subiectiv din perspectiva voluntariatului. Târgul, în primul rând, își atinge obiectivul în ceea ce înseamnă oferta de practică. Deja există o primă autoselecție a studenților în ceea ce înseamnă orientarea către un anumit tip de practică.
Andreea Daraban: Trebuie să facem diferența între practică și voluntariat.
Romeo Asiminei: Voluntariatul nu este o activitate obligatorie, trecută în curricula de învățământ. Voluntariatul, în schimb, este puternic încurajat și noi îl încurajăm, cât de mult putem, prin diferite activități pe care le facem, în primul rând, cu partenerii noștri instituționali. O statistică, cred că de anul trecut sau de acum doi ani, arăta faptul că studenții de la asistență socială sunt studenții de la specializarea cu cea mai mare rată a celor care fac activități de voluntariat. Este și specificul, dar cu siguranță este și rezultatul acestui târg.
Andreea Daraban: Doamna Beatrice Darie, Fundația Bethany din Iași are o tradiție de aproape 30 de ani în sprijinirea copiilor proveniți din medii dezavantajate. Ați avut de-a lungul timpului mai mulți voluntari. Din experiența dumneavoastră, care e cea mai mare dificultate pe care o întâmpinați atunci când vine vorba de a lucra cu voluntarii?
Beatrice Darie: Fundația Bethany din Iași are o experiență destul de lungă în lucrul cu voluntarii. Acum câțiva ani am și gestionat un centru de resurse pentru voluntariat în Iași. Poate că ar fi nevoie, din nou, să avem un astfel de centru. De-a lungul timpului am avut diverse experiențe. Sigur, în cea mai mare parte tinerii se implică, au dorință să contribuie și asta este un lucru foarte bun, pe care noi îl încurajăm. De asemenea, noi considerăm, ca instituție care lucrăm în domeniul social, că este chiar o datorie și o responsabilitate pentru noi să fim mai departe modele, mentori pentru tânăra generație și atunci, cu atât mai mult, ne implicăm și îi susținem. Dacă ne uităm spre zona aceasta de dificultăți, sigur, sunt o serie de dificultăți. La momentul acesta, legislația în domeniul voluntariatului, vorbim de legea 78 din 2014, este destul de vagă, să spunem așa. În prezent nu există niște norme metodologice de implementare a acestei legi. Fundația Bethany împreună cu alte organizații din țară au încercat să contribuie la schimbări în domeniul acesta. Din păcate, aceste schimbări nu au trecut, nu au fost aprobate și atunci, în continuare, există o serie, să zicem, de minusuri.
Andreea Daraban: Voluntariatul, deocamdată, nu reprezintă vechime în muncă, iar unul dintre aspectele pentru care ați militat este și acesta.
Beatrice Darie: Și acesta, da, și în special aceea de a face din aplicarea legii voluntariatului o direcție unitară, ca toată lumea să respecte aceleași reglementări. Pentru că, până la urmă, voluntarii sunt efectiv o resursă umană și atunci ei trebuie tratați cu multă grijă. Din perspectiva organizațiilor, să zicem așa, ca dificultăți, este faptul că fiecare organizație trebuie să aibă alocate resurse aparte pentru a gestiona voluntari, plecând de la coordonatorul de voluntari până la zona de documentație, care este aproape similară cu documentația care se subscrie Codului Muncii. Practic, orice inspector de la ITM poate veni oricând să verifice un dosar de voluntariat și atunci trebuie să ai toată această documentație în ordine. Și când zicem resurse ne gândim și la cele pentru a asigura desfășurarea activității voluntarilor, pentru că voluntarii nu stau în loc, mai ales dacă vorbim de programe din zona de social. Ei au nevoie de mobilitate, să meargă în zonele vulnerabile în care noi lucrăm și atunci ei au nevoie de resurse, pornind de la transport sau alte tipuri de echipamente de care ei au nevoie. Organizațiile în continuare se confruntă cu aceste probleme. Sigur, legislația voluntariatului este ușor integrată și în zona de social, adică și autoritățile publice locale au obligativitatea de a pune la bătaie resurse pentru voluntari, însă deocamdată, așa cum sunt multe alte domenii din societatea noastră, iată și acest domeniu este unul cu resurse puține.
Andreea Daraban: Aceste activități de internship, aceste activități de voluntariat pot deschide ochii studenților, tinerilor spre ceea ce înseamnă o viitoare carieră. Mulți dintre ei pot constata că ceea ce și-au propus, nu este de fapt pe placul lor. Contactul cu realitatea îi poate determina, poate, să-și schimbe viziunea și traseul profesional.
Romeo Asiminei: În ceea ce privește, cel puțin asistența socială, aproape că avem un șablon de activitate. Studenții la asistență socială încep să facă practică, spuneam, este obligatorie. După ce epuizează numărul de ore obligatorii de practică, de foarte multe ori rămân în organizațiile respective, mai ales dacă există compatibilitate între interesele lor și specificul respectivei organizații în care fac practică și încep să desfășoare activități de voluntariat. Și aproape natural, de cele mai multe ori, discutăm de fapt despre angajare, despre integrare în respectiva organizației. Spuneam că este un șablon, este o poveste pe care o auzim de multe ori de la studenții noștri și cred că un astfel de mecanism, o astfel de practică, asigură o integrare mult mai bună într-o organizație.
Andreea Daraban: Doamna Darie, cum selectați voluntarii pentru a lucra cu copiii din medii vulnerabile? Ce abilități sau ce trăsături considerați esențiale pentru a fi un voluntar eficient în acest domeniu?
Beatrice Darie: Sigur, avem mai multe tipuri de strategii, să zicem, pe care le abordăm. E în funcție de capacitatea pe care o avem, de nevoile pe care le avem în organizație. Iată, de exemplu, chiar în acest moment desfășurăm un proiect foarte frumos, în care tineri de la diverse facultăți ale Universității ”Alexandru Ioan Cuza” devin mentori, fac meditații pentru tinerii vulnerabili de liceu cu care noi lucrăm și observăm un foarte mare interes. Cred că au fost peste 50 de tineri studenți de la facultățile de matematică, de română, de geografie. Iată, apropo de ce spuneați, vor putea să și vadă dacă într-adevăr profesia pe care și-au ales-o este cea dorită. Este clar că vorbim de câștig-câștig și pentru noi ca organizație, că sprijină tinerii, dar și pentru ei.
Andreea Daraban: Câți copii din medii vulnerabile sunt incluși în acest proiect?
Beatrice Darie: Aproximativ 40 de tineri, iar la momentul acesta chiar funcționează foarte bine relația aceasta, unu la unu, între studenți și elevii noștri.
Andreea Daraban: Și câți voluntari din facultățile Universității aveți?
Beatrice Darie: Cred că s-au înscris cam 50, iar colegii noștri au trebuit să facă o selecție undeva până în maximum 20 ca să putem să asigurăm funcționarea activității, pentru că ei, practic, fac aceste activități la sediul nostru. De asemenea avem voluntari, așa cum povesteam, de la asistență socială, psihologie, care vin și lucrează direct cu copiii. Aici interesul este și într-o zonă tehnică de asistență socială, cum funcționează asistența socială într-o instituție. Ne uităm desigur la dorința pe care o au voluntarii. Ei trebuie să-și dorească, să aibă un sens pentru ei munca pe care o fac. Cei mai mulți dintre ei vin cu această idee, că îți doresc să își pună timpul și resursele pe care le au la dispoziția celorlalți. Deci ne uităm la motivație, ne uităm la disponibilitatea de timp, pentru că atunci când ești voluntar ai și o responsabilitate, îți asumi practic responsabilitates de a respecta programul organizației.
Andreea Daraban: Aveți o cifră? Câți voluntari activează, în prezent, la Fundația Bethany?
Beatrice Darie: Anul acesta e neobișnuit, tocmai pentru că am investit mai mult timp și resurse în asta. La momentul acesta, sunt 20 de studenți într-un parteneriat pe care îl avem cu Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza”, incluzând și studenții de la asistență socială, însă lucrăm și cu voluntari mai tineri, în orașul Târgu Frumos. Sun voluntari de liceu, care sunt implicați acolo în activitățile Centrului de zi pentru copii și părinți, pe care îl administrăm în zona Târgu Frumos. Ne dorim și acolo, în zone vulnerabile, să oferim tinerilor lecții de cum se pot implica în comunitatea lor, mai ales dacă vorbim de comunități vulnerabile.
Andreea Daraban: Legislația noastră prevede o limită de vârstă pentru ca elevii să poată face voluntariat.
Beatrice Darie: Așa este, da. Deci, la fel, este aliniată cu codul muncii. Practic, ei se pot implica atunci când au capacitate de muncă, ceea ce înseamnă peste 16 ani. Între 16 și 18 ani trebuie să aibă consimțământul părinților, însă de la 18 ani, ei se pot implica seamnând singuri contractul de voluntariat.
Andreea Daraban: În multe universități din vestul Europei, ca să nu mai vorbim de cele din Statele Unite, experiențele de voluntariat sunt esențiale în dosarul de candidatură pentru un viitor student. La noi contează acest aspect, domnule decan?
Romeo Asiminei: Din păcate, metodologia de admitere la universitățile din România, îndrăznesc să spun, este destul de restrictivă. De foarte multe ori discutăm fie doar de prezentarea unui dosar, din care sunt extrase, de fapt, rezultatele la examenul de bacalaureat sau la examene desfășurate pe parcursul liceului, fie susținerea diferitelor probe scrise și prea puțin se pune accentul pe formarea unei cetățenii active, acest aspect este lăsat în plan secund. Cel puțin, la noi, în cadrul Facultății de Filosofie și Științe Social-Politice, la admiterea pentru licență, examenul de admitere este unul standardizat, dar pentru admiterea la masterat discutăm despre elaborarea unei scrisori de motivație, în care apare inclusiv această dimensiune a voluntariatului.
Varianta audio a interviului:
